Nu toate înmormântările pot fi organizate după aceeași rânduială. Uneori familia nu știe dacă persoana a fost botezată, trupul nu poate fi adus în biserică, moartea s-a produs în străinătate, nu există preot la momentul înhumării sau este necesară o hotărâre a episcopului. În asemenea cazuri, primul pas nu este alegerea unui ritual din auzite, ci stabilirea faptelor și discutarea lor sinceră cu preotul. O situație neobișnuită nu înseamnă automat că slujba este interzisă, dar poate schimba locul, forma, documentele și aprobările necesare.
Pe scurt
- Înainte de stabilirea definitivă a programului trebuie clarificate Botezul, apartenența bisericească, împrejurările morții și locul în care se află trupul.
- Familia trebuie să spună preotului ceea ce știe și ceea ce nu știe; incertitudinea nu se acoperă prin presupuneri.
- Faptul că o situație este „specială” nu înseamnă automat că persoana nu poate avea slujbă.
- Unele cazuri se rezolvă direct în parohie; altele necesită binecuvântarea sau rezoluția episcopului.
- Lipsa ultimei spovedanii, imposibilitatea aducerii trupului în biserică ori o întârziere administrativă nu sunt, prin ele însele, motive automate de refuz.
- Botezul, apartenența ortodoxă și voința cunoscută a persoanei nu trebuie falsificate pentru a obține o anumită rânduială.
- Practica poate diferi între cele două jurisdicții ortodoxe principale din Republica Moldova.
- Cât timp se așteaptă un răspuns, familia se poate ruga și poate pregăti înhumarea, dar nu improvizează acte rezervate preotului.
- Nu trebuie căutat succesiv un cleric care să ofere răspunsul cel mai convenabil după ce situația a fost deja cercetată într-o parohie.
- Documentele medicale, civile și bisericești se prezintă discret; ele nu se publică și nu se discută în fața tuturor participanților.
Ce înseamnă un „caz special”
În limbajul acestei secțiuni, un caz special este o situație în care una dintre condițiile obișnuite ale înmormântării nu este clară sau nu poate fi îndeplinită.
Poate exista o întrebare privind:
- Botezul și apartenența la Biserica Ortodoxă;
- voința religioasă a persoanei;
- modul morții și gradul de discernământ;
- incinerarea;
- vârsta copilului și existența Botezului;
- prezența sau lipsa trupului;
- posibilitatea participării preotului;
- locul în care se poate săvârși slujba;
- moartea și înhumarea în altă țară;
- existența unei slujbe deja săvârșite;
- documentele necesare unei hotărâri bisericești.
Aceste împrejurări nu trebuie puse într-o singură categorie morală. Un om mort pe neașteptate fără ultima Împărtășanie, un copil nebotezat, un catolic, o persoană incinerată împotriva voinței sale și un om al cărui trup nu a fost recuperat sunt situații foarte diferite.
De aceea, preotul are nevoie de fapte concrete, nu numai de formula generală „este un caz dificil”.
Prima întrebare: persoana era botezată și ortodoxă?
Slujba ortodoxă a înmormântării este rugăciunea Bisericii pentru unul dintre membrii ei. Din acest motiv, Botezul și apartenența bisericească trebuie lămurite înaintea altor detalii.
Dacă rudele nu știu dacă omul a fost botezat, nu trebuie să îl declare nici ortodox, nici nebotezat numai după nume, cruce, icoane sau obiceiurile familiei. Sunt căutate certificatul, registrul parohial, mărturia părinților ori a nașilor și legătura cunoscută cu o parohie. Pașii sunt explicați în Dacă familia nu știe dacă persoana a fost botezată sau ortodoxă.
Dacă lipsa Botezului este confirmată, nu se folosește automat slujba destinată unui creștin botezat. Familia poate organiza o înhumare demnă, poate cere sprijin pastoral și se poate ruga personal, după îndrumarea primită. Limitele liturgice și posibilitățile familiei sunt dezvoltate în Înmormântarea celui nebotezat.
Un catolic, greco-catolic, luteran, reformat, anglican, baptist, penticostal sau membru al altei comunități creștine nu este automat nebotezat. El este însă un creștin care nu aparține Bisericii Ortodoxe, iar funeraliile sunt organizate în mod normal de propria comunitate. Diferențele sunt explicate în Înmormântarea unui creștin neortodox.
Familia trebuie să evite două erori opuse:
- să considere că orice formă de Botez face persoana automat ortodoxă;
- să numească nebotezat orice creștin care nu a fost ortodox.
Ultimele Taine și viața bisericească
Este bine ca omul grav bolnav să se spovedească și să se împărtășească din timp. Totuși, mulți oameni mor subit, în somn, în accident, în timpul unei operații sau înainte ca preotul să ajungă.
Lipsa unei ultime spovedanii și împărtășanii nu anulează prin ea însăși înmormântarea unui creștin ortodox. Contează întreaga situație: viața bisericească a persoanei, voința ei, dacă a cerut preotul, dacă l-a refuzat și dacă există alte impedimente. Aceste deosebiri sunt prezentate în Dacă omul a murit fără spovedanie și împărtășanie.
Familia nu trebuie:
- să încerce o spovedanie după moarte;
- să administreze Împărtășania trupului;
- să creadă că moartea fără lumânare interzice slujba sau pomana;
- să anunțe public informații intime despre ultimele zile ale persoanei.
Preotului i se spune adevărul în particular. Slujba nu trebuie transformată într-un raport public despre ceea ce omul a făcut sau nu a făcut înainte de moarte.
Când poate fi necesară hotărârea episcopului
Unele cazuri nu pot fi rezolvate numai printr-o discuție rapidă la telefon. Ele pot necesita documente, cercetare și o rezoluție eparhială.
Moartea prin sinucidere
Norma canonică distinge între fapta conștientă, săvârșită cu discernământ, și situația în care libertatea persoanei a fost grav afectată de o boală psihică, psihoză, constrângere, manipulare ori altă stare.
Familia nu stabilește singură lipsa discernământului și nici nu ascunde cauza morții. Pot fi cerute acte medicale, concluzii medico-legale și informații despre împrejurări. Procedura și diferențele dintre jurisdicții sunt explicate în Înmormântarea unei persoane care s-a sinucis.
Incinerarea
Înhumarea trupului este norma tradiției ortodoxe. În cazul incinerării trebuie aflat dacă aceasta a fost aleasă conștient de persoană, impusă de împrejurări, făcută împotriva voinței ei sau determinată de o situație excepțională.
Practica Bisericii Ortodoxe Române și cea a Patriarhiei Moscovei nu sunt formulate identic, iar în Republica Moldova contează jurisdicția parohiei. Familia trebuie să discute înainte de incinerare, nu numai după primirea urnei. Situațiile sunt detaliate în Incinerarea și Biserica Ortodoxă.
O hotărâre pastorală excepțională nu devine regulă generală pentru toate familiile.
Pruncii și copiii
La moartea unui copil trebuie stabilite vârsta și Botezul.
Pentru pruncul botezat există o rânduială specială, diferită de slujba unui adult. Pentru copilul botezat mai mare se folosește, de regulă, rânduiala mirenilor, cu o abordare pastorală potrivită vârstei.
Pruncul mort înainte de Botez, copilul mai mare care nu a fost botezat, copilul născut mort și pierderea sarcinii nu sunt situații identice. Nici nu trebuie reduse la vina părinților. Diferențele liturgice, Botezul de necesitate și particularitățile celor două jurisdicții sunt explicate în Înmormântarea pruncilor și a copiilor.
Funeraliile copilului nu sunt locul pentru mustrarea publică a părinților. Întrebările despre responsabilitate, amânarea Botezului sau o decizie medicală se discută ulterior, cu discreție, în cadrul potrivit.
Dacă trupul nu ajunge în biserică
Aducerea trupului în biserică este rânduiala firească, dar nu este posibilă în toate cazurile.
Sicriul poate rămâne:
- într-o sală de doliu;
- într-o capelă mortuară;
- acasă;
- la morgă;
- în curtea bisericii;
- la cimitir.
Preotul poate săvârși rugăciunea sau slujba în locul unde se află trupul, după practica parohiei și condițiile spațiului. Un sicriu închis sau sigilat nu împiedică rugăciunea și nu trebuie deschis împotriva regulilor sanitare. Organizarea este explicată în Dacă trupul nu poate fi adus la biserică.
O sală de doliu și biserica nu trebuie prezentate ca două locuri aflate într-o competiție. Biserica păstrează sensul ei liturgic, iar sala poate oferi spațiul pentru priveghi, despărțire și, cu acordul preotului, pentru rânduiala stabilită.
Dacă preotul nu poate participa
Uneori trupul este prezent, dar clericul nu poate ajunge înainte de înhumare.
Familia trebuie mai întâi să caute o altă parohie, să contacteze protopopiatul ori eparhia și să întrebe dacă un preot poate veni direct la cimitir. Dacă înhumarea nu mai poate fi amânată, mirenii pot citi Psaltirea, Psalmul 90, Trisaghionul și litia în forma destinată lor.
Ei nu citesc rugăciunea de dezlegare, nu binecuvântează pământul și nu imită slujirea preotului. După înhumare, parohia stabilește litia, panihida, parastasul sau o altă rânduială. Pașii practici sunt descriși în Înmormântarea fără preot: ce poate face familia?.
Imposibilitatea reală nu este vina familiei. În același timp, absența preotului nu trebuie aleasă numai pentru comoditate, dacă el poate fi chemat.
Dacă trupul lipsește
Lipsa trupului este diferită de imposibilitatea de a-l aduce în biserică.
Poate fi vorba despre:
- o catastrofă;
- un trup care nu a fost recuperat;
- rămășițe neidentificate;
- o zonă inaccesibilă;
- o persoană deja îngropată fără slujbă;
- o dispariție în care moartea a fost confirmată ulterior.
În asemenea cazuri, Biserica poate rândui o slujbă în absența trupului, o panihidă, un parastas sau altă formă, în funcție de jurisdicție și de actele disponibile. Dacă persoana este doar dispărută și moartea nu este stabilită, nu trebuie declarată automat decedată. Aceste limite sunt explicate în Slujba înmormântării în lipsa trupului.
Un sicriu gol nu este necesar și nu înlocuiește trupul. Dacă rămășițele sunt găsite mai târziu, slujba completă nu se repetă automat.
Moartea în străinătate
Când decesul are loc în alt stat, familia trebuie să rezolve în paralel procedurile civile și rânduiala bisericească.
Sunt importante:
- înregistrarea decesului la autoritățile locale;
- contactarea misiunii diplomatice a Republicii Moldova;
- alegerea între repatriere și înhumare în țara respectivă;
- pașaportul mortuar și transportul;
- verificarea asigurării;
- contactarea unei parohii ortodoxe locale;
- transcrierea ulterioară a actului de deces.
Pomelnicul și soroacele nu trebuie amânate până la sosirea trupului. Dacă prohodul a fost deja săvârșit în străinătate, el nu se repetă automat în Moldova. Procedura este prezentată în Moartea în străinătate.
Repatrierea nu este o obligație religioasă. O persoană poate fi înmormântată creștinește și în țara în care a murit.
Ce informații trebuie pregătite pentru preot
O discuție clară este mai folositoare decât o relatare lungă și contradictorie.
Familia trebuie să poată spune:
- numele civil și numele de Botez;
- data și locul nașterii;
- dacă persoana a fost botezată ortodox;
- parohia sau duhovnicul, dacă sunt cunoscute;
- confesiunea, dacă nu era ortodoxă;
- data, locul și cauza morții;
- dacă există o anchetă;
- unde se află trupul;
- dacă sicriul poate fi transportat sau deschis;
- dacă a fost deja săvârșită o slujbă;
- dacă persoana a lăsat o dorință privind înhumarea ori incinerarea;
- ce documente sunt disponibile;
- când trebuie să aibă loc înhumarea.
Familia trebuie să spună și ce nu știe. Formula „nu putem confirma încă” este mai corectă decât o presupunere prezentată drept fapt.
Ce documente pot deveni importante
Nu fiecare înmormântare cere un dosar eparhial. În cazurile sensibile pot fi însă necesare:
- certificatul de deces;
- documente privind cauza morții;
- concluzia medico-legală;
- acte medicale și psihiatrice;
- confirmarea Botezului;
- adeverința unei parohii;
- hotărârea judecătorească privind declararea morții;
- actele privind înhumarea în alt stat;
- dovada că trupul nu poate fi recuperat;
- o cerere scrisă a familiei.
Documentele sunt prezentate discret. Diagnosticele, mesajele private și actele anchetei nu trebuie publicate pentru a convinge rudele sau comunitatea.
Ce poate hotărî preotul și ce poate necesita episcopul
Preotul paroh poate, de regulă:
- verifica situația bisericească obișnuită;
- stabili locul și ora slujbei;
- explica ce trebuie pregătit;
- recomanda rugăciunea și pomenirea;
- îndruma familia către documentele necesare;
- transmite cazul mai departe.
Episcopul sau eparhia poate fi necesar să decidă:
- o excepție de la norma obișnuită;
- slujba într-un caz de sinucidere și lipsă de discernământ;
- o situație controversată de incinerare;
- un caz neclar de apartenență bisericească;
- forma rugăciunii fără trup;
- alte împrejurări pentru care preotul nu are competența de a hotărî singur.
Faptul că preotul cere timp sau documente nu înseamnă lipsă de compasiune. Uneori el nu are dreptul să promită slujba înaintea unei rezoluții.
Diferențe între jurisdicțiile ortodoxe din Moldova
În Republica Moldova funcționează parohii ale Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, aflată în jurisdicția Patriarhiei Moscovei, și parohii ale Mitropoliei Basarabiei, aflată în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
Credința ortodoxă de bază și rânduiala generală sunt comune, dar unele proceduri și forme pastorale nu sunt identice. Diferențe pot apărea în probleme precum:
- incinerarea;
- slujba în lipsa trupului;
- rugăciunea pentru pruncii morți nebotezați;
- forma redusă a slujbei în anumite cazuri;
- actele și aprobările cerute.
Familia urmează parohia și eparhia de care aparține. Nu este bine să ascundă un răspuns primit și să meargă din loc în loc până găsește o soluție diferită.
Dacă familia aparține unei parohii, iar înhumarea are loc în altă jurisdicție, preoții trebuie informați din timp pentru a evita două slujbe paralele sau instrucțiuni contradictorii.
Ce poate face familia până primește răspunsul
În timp ce actele sunt verificate, familia poate:
- păstra trupul și locul de priveghi cu respect;
- citi Psaltirea și rugăciuni pentru cei adormiți, dacă moartea și apartenența ortodoxă sunt confirmate;
- cere rugăciune pentru familie;
- aduna documentele;
- stabili cu administrația cimitirului opțiunile de program;
- evita anunțarea unei slujbe încă neaprobate;
- pregăti o ceremonie civilă sobră, dacă este necesar;
- limita distribuirea informațiilor sensibile;
- cere sprijin medical sau psihologic pentru rudele aflate în criză.
Nu trebuie pregătite ritualuri improvizate „pentru orice eventualitate”. Este mai bine să existe o despărțire simplă și adevărată decât o ceremonie care imită o slujbă neaprobată.
Ce trebuie evitat
În cazurile speciale sunt frecvente câteva greșeli:
- ascunderea Botezului, confesiunii sau cauzei morții;
- prezentarea presupunerilor drept fapte;
- stabilirea publică a programului înainte de răspunsul preotului;
- presiunea asupra clericului în fața invitaților;
- alegerea ritualului după obiceiul vecinilor;
- folosirea unei rânduieli din altă jurisdicție ca argument obligatoriu;
- repetarea automată a unei slujbe deja săvârșite;
- încercarea de a compensa lipsa unei slujbe prin obiecte, bani sau numere fixe;
- publicarea documentelor medicale și a detaliilor morții;
- transformarea refuzului unei anumite rânduieli într-o condamnare publică a persoanei;
- abandonarea familiei atunci când slujba completă nu este posibilă.
Norma bisericească trebuie explicată fără cruzime, iar compasiunea nu trebuie să falsifice adevărul despre persoană și despre Taine.
Întrebări și răspunsuri
Trebuie să chemăm preotul înainte de a stabili ora înmormântării?
Da, mai ales într-un caz neobișnuit. Preotul poate avea nevoie de documente, de acordul eparhiei sau de coordonarea locului în care va fi săvârșită slujba.
Dacă nu avem toate actele, putem totuși contacta parohia?
Da. Contactați preotul imediat și spuneți ce documente lipsesc. El poate explica ce trebuie obținut și ce se poate face până atunci.
O situație specială înseamnă automat că nu se face nicio rugăciune?
Nu. Chiar dacă slujba completă nu este posibilă, pot exista rugăciune personală, sprijin pastoral, litie, panihidă, parastas sau altă rânduială aprobată.
Putem merge la alt preot dacă primul nu aprobă slujba?
Familia poate cere lămuriri și poate urma calea eparhială, dar nu trebuie să ascundă răspunsul anterior și să caute un cleric care nu cunoaște situația.
Este obligatoriu ca trupul să intre în biserică?
Nu în toate împrejurările. Dacă trupul este prezent în alt loc, preotul poate stabili slujba într-o sală de doliu, capelă, la morgă sau la cimitir.
Când este nevoie de episcop?
Mai ales atunci când există un posibil impediment canonic, o excepție de la normă, o controversă privind discernământul, incinerarea, apartenența bisericească sau forma slujbei fără trup.