La cimitir trebuie evitate comportamentele care tulbură rugăciunea, rănesc familia îndoliată, murdăresc locul sau afectează mormintele altora. Nu este nevoie de o tăcere rigidă și nici de teamă, dar sunt necesare discreția, buna-cuviință, grija față de foc și respectarea regulilor administrației.
Cimitirul este un loc comun de îngropare, rugăciune și aducere-aminte. Mormântul unei persoane dragi aparține memoriei unei familii, însă aleile, spațiile dintre parcele și liniștea locului trebuie împărțite cu ceilalți. De aceea, ceea ce facem lângă un mormânt nu trebuie să îi împiedice pe alții să se roage sau să își îngrijească locul de înmormântare.
Pe scurt
- În timpul rugăciunii sau al slujbei se evită conversațiile, râsul, telefonul și fotografierea fără rost.
- Nu se calcă peste morminte și nu se folosesc monumentele, crucile ori bordurile altor familii ca scaune sau suporturi.
- Nu se mută flori, candele, fotografii sau alte obiecte de pe un mormânt străin.
- Muzica puternică, mesele zgomotoase, beția și fumatul lângă cei care se roagă nu sunt potrivite.
- Lumânările și tămâia nu se lasă nesupravegheate și nu se aprinde foc în locuri nepermise.
- Resturile de mâncare, ambalajele, plasticul și decorațiunile degradate trebuie strânse.
- Nu se fac lucrări, plantări sau extinderi ale parcelei fără acordul administrației cimitirului.
- Nu trebuie căutate semne în flacăra lumânării, în păsări, vise, obiecte căzute ori alte întâmplări obișnuite.
- Fotografierea și publicarea imaginilor trebuie făcute cu respect pentru intimitatea altor familii.
- Dacă apare un conflict, este mai potrivit să apelăm la administrație decât să îl transformăm într-o ceartă între morminte.
Cimitirul nu este numai un spațiu exterior
În tradiția creștină, locul de îngropare amintește de moarte, de rugăciunea pentru cei adormiți și de nădejdea în înviere. Această semnificație cere o atitudine diferită de cea avută într-un parc, la un picnic sau la o întâlnire socială obișnuită.
Respectul nu se măsoară printr-o expresie permanent tristă. Oamenii pot vorbi încet, pot povesti despre cel adormit și pot veni cu copii. Totuși, atmosfera nu trebuie dominată de gălăgie, glume nepotrivite, muzică, dispute sau conversații telefonice purtate cu voce tare.
Când preotul săvârșește o litie ori un parastas, cei prezenți încetează celelalte activități și participă, pe cât pot, la rugăciune. Pregătirea pachetelor, mutarea obiectelor și discuțiile organizatorice pot aștepta câteva minute. Rugăciunea personală care poate fi rostită la mormânt este explicată separat în articolul Ce rugăciune se poate spune la mormânt?.
Conversațiile, râsul și telefonul
Nu orice cuvânt spus la cimitir este lipsit de respect. Familia poate comunica, iar o amintire caldă poate aduce chiar un zâmbet. Problema apare atunci când vocea, glumele sau telefonul acoperă rugăciunea altora ori schimbă vizita într-o întâlnire zgomotoasă.
Este bine să fie evitate:
- convorbirile telefonice lungi lângă o slujbă;
- difuzorul telefonului și videoclipurile cu sunet;
- muzica redată din automobil sau din boxe portabile;
- râsul ostentativ și glumele despre moarte, familie ori morminte;
- discuțiile despre bani, moștenire și conflicte chiar în timpul pomenirii;
- comentariile despre cât a costat monumentul, masa sau pomana altei familii.
Telefonul poate fi folosit pentru textul unei rugăciuni, pentru a contacta preotul sau pentru o fotografie discretă. Este însă potrivit să fie pus pe modul silențios și să nu devină centrul vizitei.
Nu se calcă peste morminte
Mormintele și spațiile dintre ele trebuie traversate cu atenție. A călca peste movilă, placă sau bordură poate fi jignitor pentru familie și poate deteriora o construcție instabilă. În cimitirele vechi, pietrele, capacele și terenul pot ceda chiar dacă par solide.
Când aleile sunt înguste ori acoperite de vegetație, se caută drumul cel mai sigur fără a păși intenționat peste morminte. Dacă accesul la mormântul propriu este blocat, este mai bine să cerem îndrumarea administrației decât să mutăm obiectele vecinilor.
Nu este potrivit:
- să ne așezăm pe cruce, monument sau placa funerară;
- să sprijinim scule grele de un monument străin;
- să punem genți, pachete ori vase pe alt mormânt;
- să legăm obiecte de gardul ori crucea unei alte familii;
- să lăsăm copiii să se cațere pe monumente;
- să folosim aleile și parcelele drept loc de joacă sau parcare.
Un copil nu trebuie certat pentru orice mișcare, dar are nevoie de o explicație simplă: aici sunt îngropați oameni, iar locul se păstrează cu grijă și liniște.
Nu mutăm și nu luăm obiecte de pe morminte străine
Florile, candelele, crucile mici, fotografiile și obiectele comemorative aparțin familiei care îngrijește mormântul. Chiar dacă un obiect pare vechi sau abandonat, nu îl luăm și nu îl mutăm pentru a face loc lângă parcela noastră.
Dacă un vas, o coroană ori o bucată desprinsă a căzut pe alee și creează un pericol, poate fi așezată cu grijă lângă mormântul de care pare să aparțină sau poate fi anunțată administrația. Nu este potrivit să aruncăm obiectul fără să știm situația.
La fel, nu culegem flori de pe alte morminte și nu luăm lumânări, pământ, pietre sau plante „pentru noroc”, „pentru vindecare” ori pentru un ritual. O asemenea faptă este atât lipsă de respect, cât și o formă de gândire superstițioasă.
Alcoolul, mesele zgomotoase și fumatul
Consumul de alcool, mai ales până la amețeală, este incompatibil cu caracterul sobru al cimitirului. El duce ușor la voce ridicată, conflicte, muzică și murdărie. Turnarea băuturii pe mormânt, lăsarea unui pahar „pentru mort” sau ciocnirea sticlei de monument nu au temei liturgic.
O împărțire simplă de hrană poate exista ca obicei local, dar nu justifică un ospăț între morminte. Tema este tratată pe larg în articolul Se poate mânca la cimitir?.
Fumatul trebuie evitat în apropierea unei slujbe, a copiilor, a persoanelor în vârstă și a materialelor inflamabile. Mucurile nu se sting în jardiniere, în pământul mormântului ori în vasele pentru lumânări. Unele cimitire interzic complet fumatul sau îl limitează la anumite zone; regulamentul locului trebuie respectat.
Lumânările, tămâia și pericolul de incendiu
O lumânare aprinsă însoțește rugăciunea, dar nu trebuie lăsată să pună în pericol vegetația, coroanele, hainele ori alte monumente. În zilele uscate și cu vânt, o flacără mică poate aprinde iarba, frunzele, florile artificiale sau panglicile din plastic.
Trebuie evitate:
- lăsarea lumânărilor aprinse fără supraveghere;
- așezarea lor direct pe piatră, unde ceara poate păta suprafața;
- apropierea flăcării de coroane și materiale plastice;
- aprinderea focului, a grătarelor ori a resturilor vegetale;
- folosirea benzinei, spirtului sau a altor lichide inflamabile;
- tămâierea în recipiente improvizate care se răstoarnă ușor;
- arderea gunoiului sau a vechilor decorațiuni.
Dacă vântul este puternic sau administrația interzice focul deschis, rugăciunea se poate face fără lumânare. Sensul și folosirea ei sunt explicate în pagina Lumânarea la mormânt: când se aprinde și ce înseamnă.
Mâncarea și obiectele nu se lasă pentru cel mort
Nu este potrivit să fie lăsate pe mormânt alimente, pahare, sticle, țigări, bani ori alte obiecte din credința că persoana decedată le va folosi. Sufletul nu este hrănit material, iar astfel de lucruri atrag animale, se alterează și murdăresc locul.
Pomana are sens atunci când ajunge la oameni vii și devine milostenie în memoria celui adormit. Dacă familia aduce alimente pentru a le împărți, ambalajele și resturile se strâng înainte de plecare.
La Paștele Blajinilor, când cimitirele din Republica Moldova sunt foarte aglomerate, această grijă devine cu atât mai importantă. Particularitățile zilei și diferența dintre pomenire și picnic sunt explicate în articolul Paștele Blajinilor / Radonița.
Gunoiul și decorațiunile degradate
Curățenia mormântului nu înseamnă mutarea deșeurilor pe parcela vecină sau lăsarea lor lângă primul copac. Florile ofilite, plasticul, buretele floral, panglicile, sârma, sticla și resturile vegetale se duc la punctele de colectare indicate.
Nu trebuie aruncate în jur:
- candele sparte și cioburi;
- lumânări consumate și capace metalice;
- coroane vechi din plastic;
- saci cu iarbă și crengi;
- resturi de ciment, piatră sau gresie;
- ambalaje și veselă de unică folosință;
- recipiente cu apă murdară sau substanțe de curățare.
O coroană foarte degradată nu devine mai respectuoasă pentru că este păstrată ani întregi. Ea poate fi îndepărtată la timp, iar mormântul poate rămâne simplu și curat. Alegerea și întreținerea decorațiunilor sunt prezentate în paginile Flori, coroane și decorațiuni la mormânt și Curățarea și îngrijirea mormântului.
Fotografierea și publicarea imaginilor
O familie poate fotografia mormântul pentru a păstra o imagine, pentru a trimite unei rude aflate departe sau pentru a documenta o deteriorare. Fotografia nu este, prin ea însăși, lipsită de respect.
Trebuie însă evitate:
- fotografierea de aproape a unei familii îndoliate fără acord;
- înregistrarea slujbei într-un mod care îl incomodează pe preot și pe participanți;
- selfie-urile ostentative lângă morminte;
- publicarea pe rețele sociale a copiilor, a persoanelor în lacrimi sau a unor detalii intime fără permisiune;
- filmarea unui conflict, a unei deshumări ori a unor rămășițe omenești pentru curiozitate;
- folosirea fotografiilor pentru ironie, senzaționalism ori publicitate nepotrivită.
Dacă în cadru apar nume, chipuri și familii străine, este bine să alegem un unghi mai discret sau să nu publicăm imaginea. Respectul pentru memoria celui mort include și respectul pentru viața privată a celor rămași.
Nu facem lucrări după propria măsură
Gardurile, bordurile, fundațiile, copacii, băncile și monumentele pot afecta parcelele vecine și căile de acces. De aceea, nu este potrivit să extindem locul de înmormântare, să mutăm semnele de hotar sau să începem o construcție fără acordul administrației.
Trebuie evitate:
- betonarea în afara limitei parcelei;
- depozitarea materialelor pe morminte vecine;
- blocarea aleilor cu utilaje și automobile;
- tăierea copacilor ori a ramurilor fără permisiune;
- plantarea unui arbore care poate deteriora monumentele;
- vărsarea apei murdare și a soluțiilor chimice pe altă parcelă;
- repararea improvizată a unui monument care riscă să cadă;
- mutarea crucii sau deschiderea mormântului din inițiativă proprie.
Înaintea unei lucrări serioase se verifică regulile cimitirului și stabilitatea construcției. Informații despre cruce, monument și montare sunt oferite în articolul Crucea și monumentul funerar la mormânt.
Superstițiile și căutarea semnelor
O vizită la cimitir nu trebuie trăită cu frica de semne. Nu este creștinește să interpretăm fiecare întâmplare ca mesaj de la mort sau ca prevestire.
Este bine să evităm credințe precum:
- dacă lumânarea s-a stins, sufletul „nu a primit” rugăciunea;
- dacă o pasăre s-a așezat pe cruce, mortul a venit să transmită ceva;
- dacă un obiect a căzut, familia va avea un alt deces;
- dacă ne-am întors din drum, trebuie repetat un ritual;
- dacă am călcat din greșeală lângă un mormânt, ni se va întâmpla ceva rău;
- dacă luăm pământ ori o floare de pe mormânt, dobândim o putere specială;
- dacă nu lăsăm mâncare, apă sau o țigară, cel mort va suferi;
- dacă mergem înainte de 40 de zile, îl „deranjăm” pe cel adormit.
Credința ortodoxă îndreaptă omul spre rugăciune și încrederea în Dumnezeu, nu spre descifrarea întâmplărilor. Criteriile prin care se deosebesc tradiția, obiceiul și superstiția sunt explicate în articolul Cum deosebim tradiția, obiceiul local și superstiția?.
Nu judecăm alte familii după mormânt
Un monument modest, o floare ofilită ori o parcelă neîngrijită nu dovedesc că persoana a fost uitată. Familia poate locui departe, poate fi bolnavă, lipsită de bani sau poate trece printr-o perioadă grea. La fel, un monument costisitor nu dovedește automat mai multă iubire.
Nu este potrivit să comparăm:
- dimensiunea monumentelor;
- numărul coroanelor;
- prețul lucrărilor;
- frecvența vizitelor;
- cantitatea de pomană;
- felul în care o altă familie își exprimă durerea.
Dacă dorim să ajutăm la curățarea unui mormânt aparent părăsit, putem strânge un obiect căzut de pe alee ori putem anunța administrația. Nu modificăm însă monumentul, nu înlăturăm obiectele și nu plantăm fără să știm cine răspunde de loc.
Copiii și animalele de companie
Copiii pot merge la cimitir, dar trebuie supravegheați și pregătiți potrivit vârstei. Nu li se spune că morții îi vor pedepsi dacă aleargă și nu sunt speriați cu povești despre strigoi. Li se explică simplu că este un loc în care oamenii se roagă și păstrează memoria celor care au murit.
În cazul animalelor de companie se respectă regulamentul cimitirului. Dacă accesul este permis, animalul se ține sub control, nu este lăsat să alerge peste morminte și se strâng imediat urmele lăsate. În zilele foarte aglomerate poate fi mai prudent să nu fie adus.
Ce facem când alții se poartă nepotrivit
Nu orice abatere trebuie transformată într-o ceartă. O observație calmă poate fi suficientă atunci când cineva a pus din greșeală un obiect pe parcela noastră sau blochează accesul pentru câteva minute.
Dacă există beție, agresivitate, vandalism, foc, deteriorarea mormintelor sau lucrări neautorizate, este mai sigur să fie anunțată administrația ori personalul de pază. În situații de pericol imediat se apelează serviciile competente. Nu este recomandat să intrăm într-o confruntare fizică și nici să publicăm imediat imaginile persoanelor pentru a le expune public.
Respectarea locului nu înseamnă pasivitate, ci intervenție cu măsură și prin mijloace potrivite.
Întrebări și răspunsuri
Este interzis să vorbim sau să zâmbim la cimitir?
Nu. Se poate vorbi încet și se pot împărtăși amintiri. Trebuie evitate gălăgia, glumele nepotrivite și conversațiile care tulbură rugăciunea ori alte familii.
Putem asculta muzică la mormânt?
Muzica redată cu voce tare nu este potrivită într-un spațiu comun de rugăciune și reculegere. Dacă familia dorește să asculte discret o înregistrare legată de cel adormit, trebuie să se asigure că nu îi deranjează pe ceilalți și că regulamentul permite acest lucru.
Este păcat dacă am călcat din greșeală pe un mormânt?
Un pas făcut fără intenție nu este un semn rău și nu atrage o nenorocire. Ne retragem cu grijă și continuăm drumul. Ceea ce trebuie evitat este nepăsarea sau folosirea intenționată a mormintelor drept scurtătură.
Putem fotografia mormântul?
Da, dacă fotografia este făcută cu discreție. Nu fotografiem și nu publicăm alte familii, persoane îndurerate sau momente intime fără acordul lor.
Se poate fuma în cimitir?
Este mai potrivit să nu se fumeze lângă morminte, slujbe și vizitatori. Dacă regulamentul permite fumatul numai în anumite locuri, acestea trebuie folosite, iar mucurile nu se lasă pe jos.
Putem lua o floare sau o piatră de pe un mormânt?
Nu luăm obiecte de pe morminte străine. Ele aparțin familiei și nu au o putere specială care să justifice folosirea lor în ritualuri sau tratamente.
Ce facem dacă cineva lasă mâncare și alcool pe un mormânt vecin?
Nu le aruncăm și nu provocăm conflict dacă nu ne afectează parcela. Dacă obiectele murdăresc aleea, atrag animale sau creează pericol, putem anunța administrația cimitirului.