Vinul și untdelemnul apar în rânduiala ortodoxă a înmormântării și pomenirii ca prinoase și semne liturgice. Vinul poate fi adus împreună cu coliva și colacul, binecuvântat la parastas ori folosit la înhumare. Untdelemnul poate intra în amestecul turnat de preot înainte de închiderea sicriului, poate proveni din candelă sau poate fi oferit bisericii ca prinos.
Cuvintele paos, paus, apaos și apaus nu desemnează pretutindeni exact același lucru. În unele parohii înseamnă vinul adus la pomenire; în altele, amestecul de vin și untdelemn folosit la înmormântare. Familia trebuie, prin urmare, să întrebe ce cere parohia și să nu pregătească ori să toarne singură lichidele după o rețetă auzită în altă regiune.
Actul liturgic săvârșit de preot nu trebuie confundat cu vărsarea țuicii sau a vinului „pentru mort”. Cel adormit nu are nevoie de băutură, iar pomenirea lui se face prin rugăciune, Sfânta Liturghie și milostenie.
Pe scurt
- Vinul este un prinos obișnuit la înmormântare și parastas.
- Paos, paus, apaos și apaus sunt forme regionale ale unui termen folosit cu sensuri apropiate, dar nu identice.
- Paosul poate însemna vin sau amestec de vin și untdelemn; sensul concret se verifică la parohie.
- La înhumare, lichidul este folosit de preot, nu turnat de familie din proprie inițiativă.
- Vinul și untdelemnul amintesc de cinstirea trupului Mântuitorului, de mila lui Dumnezeu și de nădejdea învierii.
- Paosul binecuvântat nu este Sfânta Împărtășanie.
- Gustarea lui este un obicei local și nu trebuie impusă; se folosesc pahare separate.
- Nu se varsă băuturi tari pe mormânt și nu se păstrează resturile ca talisman.
Ce este paosul
Paosul este un termen funerar și memorial cu întrebuințare regională. El poate desemna:
- vinul adus la înmormântare sau parastas;
- amestecul de vin și untdelemn folosit înainte de înhumare;
- vinul binecuvântat turnat peste colivă ori gustat după slujbă;
- prin extensie, vasul pregătit pentru această întrebuințare.
Formele paus, apaos și apaus nu indică neapărat practici diferite. În unele explicații, termenul este apropiat de ideea de încetare sau odihnă, dar o etimologie populară nu stabilește singură rânduiala liturgică. Definiția și variantele regionale sunt prezentate și în pagina Ce este paosul?.
Pentru familie contează în primul rând sensul folosit în parohia unde are loc slujba. Când preotul cere „paos”, trebuie întrebat dacă este nevoie de o sticlă de vin, de vin și untdelemn în recipiente separate sau de un amestec pregătit după indicația sa.
Vinul și untdelemnul ca prinoase și simboluri
Vinul este adus alături de colivă, colac, lumânări și pomelnic. El aparține limbajului biblic și liturgic al darului, al comuniunii și al vieții în Hristos. Pâinea și vinul sunt materiile Sfintei Euharistii, dar vinul binecuvântat la parastas nu devine prin aceasta Sângele Domnului și nu poate înlocui Sfânta Împărtășanie.
În tâlcuirile funerare românești, vinul și untdelemnul trimit la aromatele și miresmele cu care a fost cinstit trupul Mântuitorului înainte de punerea în mormânt. Vinul este legat și de rugăciunea pentru curățire și iertare, iar untdelemnul de milă, vindecare, har, pace și lumină. În unele explicații, uleiul arată și încheierea nevoințelor vieții. Folosirea lor mărturisește că trupul creștinului este încredințat pământului cu respect și cu nădejdea învierii.
La turnarea paosului poate fi rostită formula biblică și liturgică „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți”. Ea este o cerere adresată lui Dumnezeu. Nu înseamnă că vinul spală material păcatele sau că gestul îl înlocuiește pe cel adormit în pocăință.
Aceste simboluri nu trebuie înțelese mecanic. Lichidul nu „unge drumul” sufletului și nu produce singur un folos duhovnicesc. Iertarea este cerută de la Dumnezeu prin rugăciunea Bisericii.
Cum se folosește paosul la înmormântare
În rânduiala descrisă de unele îndrumări ortodoxe românești, preotul toarnă vin amestecat cu untdelemn peste trup înainte de închiderea sicriului. Momentul concret depinde de locul în care se pune capacul:
- acasă sau în capelă, dacă sicriul pleacă închis;
- la biserică, unde practica și condițiile permit;
- la cimitir, înainte de coborârea în groapă;
- într-o formă adaptată ori fără acest gest, dacă sicriul este deja sigilat din motive sanitare sau administrative.
Unele parohii folosesc numai vin, altele vin și untdelemn separat, iar altele toarnă amestecul peste acoperământ. Familia nu deschide sicriul și nu încalcă regulile capelei pentru a reproduce o formă văzută în altă parte. Modul concret îl stabilește preotul. Desfășurarea slujbei de la groapă este explicată în Ce se întâmplă la mormânt în ziua înmormântării?.
Ungerea trupului cu untdelemn după spălare, cunoscută în anumite tradiții, este un gest diferit de turnarea paosului la înhumare. Nu se repetă și nu se improvizează, mai ales când există restricții medicale sau sanitare. Pregătirea trupului este tratată separat în Pregătirea trupului celui adormit.
Ce trebuie să pregătească familia
Nu există o rețetă universală pentru paos. Parohia poate cere:
- o sticlă de vin de struguri;
- o sticlă mică de untdelemn;
- vin și untdelemn în recipiente separate;
- un amestec pregătit după o proporție indicată;
- numai vin, fără ulei.
Vinul trebuie să fie simplu, curat și sigur, de regulă vin de struguri, adesea roșu. Nu este nevoie de un vin scump. Nu se aduc țuică, rachiu, coniac, vodcă, lichior, vin alterat sau băuturi cu un conținut necunoscut.
Prin untdelemn se înțelege ulei vegetal curat, tradițional ulei de măsline. Nu se folosesc uleiuri cosmetice, parfumate, medicinale, tehnice ori produse pentru candelă cu aditivi necunoscuți. Dacă este cerut untdelemn din candelă, preotul va indica de unde se ia și cum se folosește. Familia nu golește singură candela peste trup sau în groapă: uleiul poate fi fierbinte, poate conține resturi de fitil și poate să nu fie potrivit pentru turnare. Legătura cu candela este explicată în Lumânarea, candela și toiagul la înmormântare și pomenire.
Recipientele trebuie să fie curate, bine închise și ușor de transportat. Cantitatea se stabilește cu parohia; pentru slujbă nu este nevoie de provizii destinate mesei de pomenire. Vinul și uleiul se etichetează ori se țin separat, ca să nu fie confundate cu băuturile și alimentele pregătite pentru masă.
Vinul și untdelemnul la parastas
La parastas, vinul este așezat împreună cu coliva, colacul și lumânările. În funcție de practica locului, preotul poate binecuvânta sticla, poate turna puțin vin peste colivă în semnul crucii sau poate lăsa vinul între prinoase fără un gest separat. Unele comunități numesc și acest vin paos; altele păstrează termenul numai pentru amestecul de la înmormântare.
Turnarea peste colivă exprimă comuniunea celor care se roagă și legătura prinoaselor cu viața în Hristos. Nu este nevoie ca întreaga colivă să fie îmbibată și nici ca gestul să fie repetat acasă. Coliva și colacul sunt explicate în Coliva și colacul la înmormântare și parastas, iar lista generală a prinoaselor în Ce se aduce la parastas?.
Untdelemnul poate fi adus și ca prinos pentru biserică, pentru candele ori pentru împărțire. Nu fiecare parastas îl cere. Dacă a fost binecuvântat și este alimentar, poate fi folosit normal, după indicația parohiei; nu este medicament și nu trebuie aplicat ca remediu universal.
Gustarea din paos și regulile de igienă
În unele comunități, participanții gustă după slujbă din vinul binecuvântat. Gestul exprimă comuniunea și participarea la prinos, dar nu este obligatoriu și nu are caracter sacramental.
Paosul nu este Sfânta Împărtășanie. De aceea se respectă regulile obișnuite de igienă:
- vinul se toarnă dintr-o sticlă sau carafă;
- fiecare primește un pahar separat;
- se oferă o cantitate mică;
- nimeni nu este constrâns să guste;
- copiii, șoferii, femeile însărcinate, persoanele bolnave, aflate sub tratament sau care evită alcoolul pot refuza fără nicio vină.
Formula „trebuie măcar să guști pentru mort” nu exprimă o obligație bisericească. Refuzul nu îl jignește pe cel adormit și nu micșorează rugăciunea.
Actul liturgic și alcoolul vărsat pe mormânt
Trebuie separate două practici foarte diferite. Preotul poate folosi vinul sau paosul în cadrul slujbei, într-un moment precis și cu rugăciune. După plecarea lui, rudele nu continuă gestul vărsând vin, țuică sau alt alcool pe pământ, cruce ori monument „ca să bea mortul” sau „pentru partea lui”.
Cel adormit nu consumă băutura. Alcoolul vărsat murdărește mormântul, pătează piatra, atrage insecte și întreține o interpretare materialistă a vieții de după moarte. Băuturile tari nu sunt paos și nu au rol în rânduiala ortodoxă. Comportamentul potrivit este explicat și în Pomana la cimitir.
Unele parohii folosesc la pomenirea de la mormânt vin și apă ori aghiasmă. Familia urmează preotul slujitor și nu reproduce automat o practică întâlnită în altă regiune. Apa are rol de binecuvântare, nu este lăsată ca băutură pentru cel mort.
Vinul pentru slujbă și masa de pomenire
Faptul că vinul este folosit liturgic nu justifică beția sau presiunea de a consuma alcool la masă. Vinul pentru slujbă trebuie separat de băuturile mesei de pomenire.
La masă, alcoolul nu este obligatoriu și nu se prezintă drept dar necesar „pentru suflet”. O familie poate renunța complet la el. Acolo unde se oferă puțin vin, atmosfera trebuie să rămână sobră, fără toasturi zgomotoase, băuturi tari și transformarea pomenirii într-o petrecere. Tema este dezvoltată în Vinul și alcoolul la masa de pomenire.
Ce se face cu ceea ce rămâne
Vinul nefolosit poate fi luat de familie, oferit bisericii, păstrat în condiții normale sau servit cu măsură, dacă este potrivit pentru consum. Untdelemnul curat poate fi păstrat, oferit parohiei, folosit la candelă ori întrebuințat alimentar.
Dacă vinul și uleiul au fost amestecate, contaminate sau ținute într-un recipient impropriu, nu se consumă automat. Recipientele se pot spăla normal. Resturile nu se păstrează ani întregi ca obiect protector și nu se folosesc pentru ungerea casei, a ușilor sau a lucrurilor personale.
Nu se caută semne în separarea vinului de ulei, culoarea amestecului, cantitatea rămasă, spargerea unei sticle, vărsarea accidentală sau refuzul cuiva de a gusta. Sunt împrejurări materiale, nu mesaje despre starea sufletului. Criteriul general este prezentat în Tradiția bisericească, obiceiul local și superstiția.
Diferențe locale și situații speciale
Practica poate diferi între parohii românești, moldovenești și slave, chiar dacă sensul general rămâne același. Într-un loc paosul este amestecat de familie după indicația preotului; în altul, vinul și untdelemnul sunt aduse separat. Uneori gestul are loc la casă, alteori la biserică sau la cimitir. Aceste variante nu trebuie transformate în motive de dispută în timpul înmormântării.
Dacă trupul vine din străinătate într-un sicriu sigilat, dacă există restricții sanitare, dacă slujba se face fără deschiderea sicriului sau dacă instituția interzice lichidele, rânduiala se adaptează. Nu se desface sigiliul, nu se forțează personalul și nu se repetă ulterior gestul pe monument pentru a compensa ceea ce nu s-a putut face.
Lipsa vinului, a untdelemnului sau a gustării din paos nu anulează înmormântarea ori parastasul. Acestea sunt elemente ale rânduielii și tradiției locale, nu condiții care ar face rugăciunea valabilă sau nevalabilă.
O ordine practică pentru familie
- Întrebați parohia ce înseamnă în cazul ei paos: vin sau amestec de vin și untdelemn.
- Confirmați ce trebuie adus, în ce cantitate și în ce recipiente.
- Nu preparați amestecul și nu adăugați parfumuri ori alte ingrediente fără indicație.
- Separați vinul pentru slujbă de băuturile mesei.
- Lăsați preotul să săvârșească gestul liturgic la momentul potrivit.
- Dacă se gustă din paos, folosiți pahare separate și nu obligați pe nimeni.
- Nu vărsați alcool pe mormânt după slujbă.
- Folosiți ori păstrați resturile normal, fără interpretări magice.
Întrebări frecvente
Este untdelemnul obligatoriu la fiecare înmormântare?
Nu. Unele parohii folosesc vin și untdelemn, altele numai vin, iar în anumite situații gestul poate fi adaptat sau omis. Se urmează rânduiala preotului slujitor.
Paosul este Sfânta Împărtășanie?
Nu. Este vin ori amestec folosit în context funerar și memorial. Binecuvântarea lui nu este prefacerea euharistică.
Ce facem dacă am uitat vinul?
Îl anunțăm pe preot. Slujba nu devine nulă, nu se repetă înmormântarea și nu se varsă ulterior vin pe mormânt pentru a „repara” omisiunea.
Poate participa cineva fără să guste paosul?
Da. Gustarea este un obicei local, nu o condiție a pomenirii. Oricine poate refuza din motive de sănătate, siguranță, conștiință sau preferință personală.