După moartea unui om apropiat, familia trebuie să așeze lucrurile într-o ordine simplă: mai întâi se confirmă medical decesul, apoi se anunță preotul și persoanele apropiate, începe rugăciunea pentru cel adormit și se urmează indicațiile privind pregătirea trupului și a înmormântării. Nu este necesar ca toate hotărârile să fie luate în primele minute și nici ca familia să cunoască dinainte întreaga rânduială.
Pentru creștin, moartea nu este doar un fapt administrativ și nici sfârșitul absolut al persoanei. Ea este despărțirea sufletului de trup, iar Biserica răspunde acestei despărțiri prin rugăciune, cinstirea trupului și nădejdea în înviere. De aceea, în primele ore sunt necesare atât acțiuni medicale și practice, cât și o atitudine de reculegere, credință și grijă față de cel plecat.
Pe scurt: ordinea primelor lucruri
- Dacă nu este sigur că persoana a murit, sunați imediat la serviciul de urgență 112 și urmați indicațiile primite.
- Nu mutați trupul și nu începeți pregătirea lui înainte ca decesul să fie constatat medical și autoritățile competente să permită acest lucru.
- Anunțați preotul paroh sau biserica de care aparținea persoana decedată.
- Începeți rugăciunea pentru cel adormit, chiar dacă la început puteți rosti numai o rugăciune scurtă.
- Anunțați rudele apropiate și împărțiți între membrii familiei sarcinile urgente.
- După constatarea decesului, stabiliți unde va fi așezat trupul și cine se va ocupa de pregătirea lui.
- Lăsați pentru mai târziu meniul pomenirii, monumentul, podoabele și celelalte detalii care nu sunt urgente.
Mai întâi se constată medical decesul
Când o persoană este găsită fără reacție, familia nu trebuie să presupună singură că a survenit moartea. Dacă există orice îndoială, situația se tratează ca urgență medicală și se apelează 112. Până la sosirea ajutorului se urmează instrucțiunile dispecerului.
Dacă decesul era așteptat din cauza unei boli și persoana se afla sub supraveghere medicală, familia urmează indicațiile medicului sau ale instituției medicale. Dacă moartea a fost neașteptată, violentă ori împrejurările nu sunt clare, trupul și obiectele din jur nu trebuie mutate înainte de venirea autorităților competente.
Pregătirea rituală a celui adormit începe numai după constatarea medicală și după ce familia primește permisiunea necesară. Această ordine nu este lipsită de respect față de cel mort. Dimpotrivă, ea apără demnitatea lui și împiedică apariția unor dificultăți medicale sau legale.
În Republica Moldova, în procedura obișnuită, înregistrarea decesului se face din oficiu pe baza constatării medicale transmise prin sistemul electronic de evidență. Rudele nu mai sunt obligate să declare separat decesul în cazurile obișnuite, dar situațiile speciale pot necesita documente și acțiuni suplimentare. Detaliile administrative se clarifică după constatarea decesului, fără a amâna legătura cu preotul.
Preotul se anunță cât mai curând
După constatarea decesului, familia îl anunță pe preotul parohiei din care făcea parte cel adormit. Nu este nevoie să fie stabilite mai întâi toate detaliile funerare. Preotul trebuie să știe că a murit un membru al comunității și să poată îndruma familia cu privire la rugăciunile din zilele următoare, slujba înmormântării, locul și timpul acesteia, pomelnic și lucrurile care trebuie pregătite.
La primul apel este suficient să comunicați:
- numele celui decedat și, dacă este cunoscut, numele primit la Botez;
- unde se află trupul;
- dacă persoana era ortodoxă și aparținea unei anumite parohii;
- dacă există împrejurări speciale despre care preotul trebuie să știe;
- cine din familie va ține legătura cu biserica.
Împrejurările speciale nu trebuie ascunse din rușine sau teamă. Dacă familia nu știe dacă persoana a fost botezată, dacă a murit fără spovedanie și împărtășanie, dacă trupul nu poate fi adus la biserică ori dacă decesul s-a produs în condiții neobișnuite, preotul are nevoie de aceste informații pentru a explica ce se poate săvârși potrivit rânduielii bisericești. Aceste situații sunt tratate separat în secțiunea despre cazurile speciale.
Rugăciunea pentru cel adormit începe fără întârziere
Primul răspuns bisericesc la moarte este rugăciunea. Familia nu trebuie să aștepte până când sunt cumpărate toate obiectele, până vine toată lumea sau până este stabilită ziua înmormântării.
Cea mai simplă rugăciune poate fi rostită imediat:
Doamne, odihnește sufletul adormitului robului Tău (N) și iartă-i lui greșelile cele de voie și cele fără de voie.
Se poate spune și formula cunoscută în tradiția locală: „Dumnezeu să-l ierte” sau „Dumnezeu s-o ierte”. Ea nu este doar o formulă de condoleanță, ci o scurtă cerere adresată lui Dumnezeu pentru cel trecut la cele veșnice.
Trebuie deosebite două rânduieli care uneori sunt confundate. Canonul la ieșirea sufletului se citește pentru omul aflat încă în viață, în apropierea morții. După ce decesul a avut loc, se poate citi rânduiala sau canonul pentru cel adormit, iar apoi, după puterea familiei și tradiția parohiei, începe citirea Psaltirii. Preotul poate indica textele potrivite și modul în care pot fi citite de mireni.
Dacă familia este copleșită și nu poate citi mult, nu trebuie să transforme aceasta într-un motiv de vinovăție. O rugăciune scurtă, rostită cu luare-aminte, este un început adevărat. Mai târziu, rudele, un cântăreț bisericesc sau alți credincioși pot continua rugăciunea. Despre acest lucru se explică mai pe larg în articolul Ce rugăciuni se citesc pentru cel adormit?.
Trupul celui adormit se primește cu respect
Biserica nu privește trupul mort ca pe un obiect fără valoare. Omul a fost creat ca unitate de suflet și trup; trupul creștinului a primit Botezul, a fost însemnat cu Sfântul Mir și s-a împărtășit, iar la învierea de obște va fi chemat din nou la viață. De aceea, trupul celui adormit este spălat, îmbrăcat și așezat în sicriu cu decență și rugăciune.
Aceste acțiuni nu se fac înainte de constatarea medicală și, în cazurile cercetate de autorități, înainte de permisiunea lor. După aceea, pregătirea poate fi făcută de rude care știu rânduiala, de persoane cu experiență sau de personal specializat. Indiferent cine o săvârșește, trebuie păstrate modestia, curățenia și respectul față de trup.
Spălarea și îmbrăcarea nu sunt gesturi magice. În tradiția creștină, apa amintește de curățirea Botezului, iar hainele curate trimit la nădejdea nestricăciunii și a învierii. Ordinea completă este explicată în articolul despre pregătirea trupului celui adormit.
Lumânarea și candela sunt semne de rugăciune
Dacă locul și regulile de siguranță permit, se poate aprinde o lumânare sau o candelă înaintea icoanelor. Lumina mărturisește credința în Hristos, „Lumina lumii”, și însoțește rugăciunea celor vii.
Lumânarea nu lucrează însă mecanic și nu hotărăște singură soarta celui mort. Dacă omul a murit fără lumânare aprinsă, aceasta nu înseamnă că este pierdut și nici că familia trebuie să împlinească ritualuri de „îndreptare”. Biserica se roagă pentru el, iar rudele pot cere pomenirea lui, pot face milostenie și pot participa la slujbele rânduite.
În spital, la morgă sau în alte locuri unde focul deschis este interzis, familia respectă regulile spațiului. Rugăciunea nu depinde de posibilitatea de a aprinde imediat o lumânare.
Împărțiți sarcinile și nu încercați să hotărâți totul deodată
În primele ore, una dintre cele mai folositoare măsuri este împărțirea responsabilităților. O persoană poate ține legătura cu medicul și instituțiile, alta cu preotul, iar alta poate anunța rudele apropiate. Astfel se evită apelurile contradictorii, repetarea acelorași informații și luarea unor decizii în grabă.
Familia trebuie să hotărască în primul rând:
- cine este persoana de contact;
- unde va fi păstrat trupul până la înmormântare;
- ce biserică și ce preot vor fi anunțați;
- cine se ocupă de documentele și formalitățile necesare;
- cine poate rămâne alături de membrii familiei care au nevoie de sprijin.
Nu este nevoie ca în aceeași oră să fie ales meniul mesei de pomenire, numărul prosoapelor, forma monumentului sau toate pomenirile din anul următor. Aceste lucruri pot fi așezate treptat. Când apar multe sfaturi din partea rudelor și cunoscuților, este bine să se păstreze mai întâi ceea ce este necesar medical, bisericesc și practic.
Ce nu trebuie făcut în grabă
După deces nu trebuie să se săvârșească gesturi dictate de frica întoarcerii mortului, de semne sau de presupuse primejdii pentru casă. Acoperirea oglinzilor, răsturnarea vaselor, aruncarea apei, punerea banilor ori a obiectelor personale în sicriu și alte acțiuni asemănătoare nu fac parte din rânduiala Bisericii atunci când sunt motivate de credințe magice.
Nici trupul, nici icoana așezată lângă el nu trebuie folosite ca loc pentru depunerea banilor. Ajutorul financiar pentru familie poate fi oferit separat, cu discreție. Obiectele care se pun în sicriu și sensul lor sunt explicate în articolul Ce se pune și ce nu se pune în sicriu?.
Nu este necesar nici să se înceapă imediat o masă sau să se servească băuturi celor veniți. În casa celui adormit, centrul trebuie să rămână rugăciunea, liniștea și respectul. Ospitalitatea și pomana își au locul lor, dar nu trebuie să transforme primele ore într-o adunare zgomotoasă.
O rânduială simplă pentru primele ore
Când familia nu știe ce să facă, este suficient să păstreze această ordine:
- Asigurați constatarea medicală a decesului.
- Anunțați preotul și comunicați împrejurările reale.
- Rostiți o rugăciune pentru cel adormit.
- Anunțați rudele apropiate și desemnați o persoană de contact.
- Urmați indicațiile privind trupul și documentele.
- Păstrați o atmosferă de reculegere și evitați gesturile superstițioase.
- Luați pe rând celelalte hotărâri, fără a confunda graba cu evlavia.
Familia nu dovedește dragostea față de cel plecat prin numărul lucrurilor cumpărate sau prin împlinirea fiecărui obicei auzit. Dragostea creștină se arată prin rugăciune, grija cuviincioasă față de trup, participarea la slujbele Bisericii, milostenie și pacea păstrată între cei rămași.
Întrebări și răspunsuri
Ce facem dacă preotul nu răspunde imediat?
Continuați pașii medicali necesari și rugați-vă pentru cel adormit. Încercați din nou să contactați parohia, un alt număr al bisericii sau un preot cunoscut. Faptul că preotul nu poate veni în aceeași clipă nu împiedică familia să înceapă rugăciunea.
Ce facem dacă omul a murit fără lumânare?
Aprindeți o lumânare ulterior, dacă este posibil și sigur, și rugați-vă pentru el. Moartea fără lumânare nu este o condamnare și nu cere ritualuri superstițioase. Spuneți preotului împrejurările reale, fără formule menite să provoace teamă.
Pot rudele să atingă și să pregătească trupul?
Da, după constatarea medicală și după permisiunea autorităților competente, rudele pot participa la pregătirea trupului dacă au puterea și cunoștințele necesare. Nu este însă o obligație; această grijă poate fi încredințată unor persoane cu experiență sau personalului specializat.
Trebuie acoperite oglinzile imediat după deces?
Nu există o rânduială bisericească obligatorie care să ceară acoperirea oglinzilor. Familia poate păstra un obicei local sobru dacă nu îi atribuie puteri magice, dar nu trebuie să creadă că oglinda ar reține sufletul sau ar aduce primejdie casei.
Trebuie hotărâtă înmormântarea în aceeași zi?
Nu toate detaliile trebuie stabilite în primele minute. După constatarea decesului, familia discută cu preotul și cu cei responsabili de cimitir și organizare, ținând seama de rânduiala bisericească, actele necesare și împrejurările concrete.