Pomana poate însoți înmormântarea, pomenirile personale de la 3, 9 și 40 de zile, lunile și anii de la moarte, precum și zilele generale de pomenire din calendar. Sensul ei rămâne același — milostenie și rugăciune în memoria celor adormiți — însă forma, întinderea și destinatarii pot diferi de la un prilej la altul.
În ziua înmormântării, darurile sunt legate de participarea la slujbă, de ospătarea celor veniți și de ajutorul dat celor nevoiași. La 40 de zile și la un an, unele familii pregătesc o pomană mai amplă și oferă haine sau obiecte de uz casnic. La Moșii și în sâmbetele morților se face pomenire de obște, de regulă prin pomelnic, colivă, pâine, lumânări și daruri împărțite. La Paștele Blajinilor, în Republica Moldova, pomana este adesea oferită la cimitir, dar trebuie adresată oamenilor vii și păstrată în legătură cu rugăciunea, nu cu ospățul la mormânt.
Niciuna dintre aceste forme nu constituie un inventar bisericesc obligatoriu. Familia poate păstra obiceiul locului și al casei, adaptându-l zilei, postului, nevoilor primitorilor și propriilor posibilități.
Pe scurt
- La înmormântare, pomana însoțește slujba, participarea comunității și masa de după îngropare.
- Pomenirea de 3 zile coincide adesea cu ziua înmormântării; nu este nevoie să fie organizate două pomeni identice.
- La 9 zile, forma este de obicei mai restrânsă: Liturghie, parastas, colivă, pâine și milostenie.
- La 40 de zile, în multe familii pomana este mai amplă; pot fi oferite haine, veselă, textile sau alte obiecte folositoare, fără numere obligatorii.
- La 3, 6 și 9 luni, la un an și la pomenirile anuale, pomana poate fi adaptată numărului de participanți și tradiției familiei.
- La sâmbetele morților și la Moșii, accentul este pe pomenirea de obște a mai multor adormiți.
- La Paștele Blajinilor / Radonița, pomana este o tradiție locală foarte vizibilă în Republica Moldova; esențiale rămân rugăciunea, îngrijirea mormântului și milostenia.
- Mâncarea oferită într-o zi de post trebuie pregătită de post.
- Obiectele personale ale celui adormit pot fi dăruite la înmormântare, la 40 de zile, la un an sau mai târziu; nu există un termen obligatoriu.
- O pomană mai mare la un soroc important nu face inutile pomenirile simple și nici nu valorează mai mult numai prin cantitate.
Ce rămâne același la toate pomenirile
Indiferent de prilej, pomana păstrează câteva repere comune:
- este făcută în memoria unei persoane sau a mai multor persoane adormite;
- este unită, pe cât posibil, cu pomenirea la Sfânta Liturghie și cu rugăciunea;
- se adresează oamenilor vii;
- trebuie să fie folositoare, demnă și potrivită posibilităților familiei;
- nu cumpără iertarea și nu lucrează mecanic;
- nu cere un număr fix de pachete, vase, colaci sau textile.
Pomana pentru cei adormiți este noțiunea generală. Diferențele dintre prilejuri țin de contextul liturgic, de cine participă, de locul împărțirii și de tradiția locală.
Pomana în ziua înmormântării
În ziua înmormântării, familia este preocupată în primul rând de slujbă, de conducerea celui adormit la mormânt și de primirea celor care participă. Pomana poate apărea în mai multe momente:
- înainte de plecarea cortegiului;
- pe parcursul procesiunii, potrivit obiceiului local;
- la cimitir, după îngropare;
- la masa de după înmormântare;
- prin daruri trimise unei persoane sau familii nevoiașe.
În multe locuri se împart lumânări, colaci, fructe, dulciuri, prosoape ori mici pachete. Unele familii oferă preotului, cântărețului, celor care au ajutat la purtarea sicriului sau altor participanți câte un prosop, o lumânare ori un colac. Acestea sunt tradiții locale și forme de recunoștință, nu condiții fără de care slujba ar fi incompletă.
După îngropare se poate organiza masa de pomenire după înmormântare. Masa nu trebuie confundată cu slujba și nici transformată într-un ospăț festiv. Ea poate fi simplă, mai ales când familia este obosită, îndurerată sau are resurse limitate.
Darurile mai mari — pături, perne, haine, veselă ori alte obiecte — sunt oferite în unele regiuni chiar în ziua înmormântării. Uneori sunt trecute simbolic peste sicriu sau peste groapă. Valoarea creștină se află în milostenie, nu în această mișcare rituală; explicațiile și practicile de acest fel sunt tratate în articolul despre lucrurile date peste sicriu sau peste groapă.
Pomana de 3 zile
Pomenirea de 3 zile coincide foarte des cu ziua înmormântării. Dacă moartea a avut loc cu două zile înainte și înhumarea se face în a treia zi, parastasul, pomelnicul, coliva, darurile și masa din ziua înmormântării acoperă în mod firesc și acest prim soroc.
Nu este necesar ca familia să pregătească două seturi distincte sau două mese numai pentru că în calendar apar atât „înmormântarea”, cât și „3 zile”. Preotul poate lămuri cum se face pomenirea în situația concretă.
Când înmormântarea are loc mai devreme sau mai târziu, familia poate cere o pomenire separată la trei zile. Pomana poate fi simplă:
- colivă, pâine sau colac și lumânări;
- un pachet cu alimente;
- o masă restrânsă;
- ajutor oferit unei persoane nevoiașe.
Obiceiul de a da un anumit obiect rămas de la priveghi sau o lumânare specială la trei zile este local și nu trebuie transformat în regulă generală.
Pomana de 9 zile
La pomenirea de 9 zile, familia cere de obicei pomenirea la Sfânta Liturghie și săvârșirea parastasului. În comparație cu ziua înmormântării, participarea este adesea mai restrânsă, iar pomana poate fi orientată mai clar către milostenie.
Forme obișnuite:
- colivă, pâine sau colaci, vin și lumânări pentru slujbă;
- porții de mâncare ori pachete alimentare;
- fructe și dulciuri;
- un dar util oferit unei persoane;
- o donație sau plata unei nevoi concrete.
Nu există un „meniu al zilei a noua” și nici un număr obligatoriu de farfurii ori pachete. Dacă ziua cade în post, mâncarea se pregătește de post. Dacă parastasul trebuie mutat din motive liturgice, familia poate face milostenia în ziua exactă și slujba în ziua stabilită cu preotul.
Pomana de 40 de zile
Pomenirea de 40 de zile este unul dintre cele mai importante soroace personale. În multe familii din Republica Moldova și România, pomana pregătită atunci este mai amplă decât cea de la 9 zile.
Pe lângă colivă, pâine, vin, lumânări și mâncare, se pot oferi:
- haine și încălțăminte;
- prosoape și textile;
- lenjerie de pat;
- veselă și obiecte de bucătărie;
- pături, perne și alte lucruri de casă;
- lucruri care au aparținut celui adormit;
- ajutor bănesc sau plata unei nevoi.
Această practică este atestată în îndrumări și în tradiția locală, dar nu reprezintă un inventar obligatoriu. Unele familii pregătesc șase, doisprezece sau douăzeci și patru de vase ori pachete; rânduiala bisericească nu atribuie acestor numere puterea de a schimba starea sufletului. Cantitatea se stabilește după posibilități și după numărul real al beneficiarilor.
În unele locuri, la 40 de zile se pregătește un colac special, o icoană sau un „pom” cu daruri, după obiceiul parohiei. Astfel de forme pot fi păstrate ca tradiție, dacă sunt înțelese corect și nu împovărează familia. Ele nu trebuie copiate mecanic din alt sat ori de la altă familie.
Pomana de 40 de zile nu este același lucru cu sărindarul, adică pomenirea la 40 de Liturghii. Cele două pot fi unite în aceeași perioadă, dar au rânduieli și calendare diferite.
Pomana la 3, 6 și 9 luni
Pomenirile la câteva luni continuă rugăciunea familiei și legătura ei cu parohia. Forma pomanei poate deveni mai simplă decât la 40 de zile:
- colivă și colac pentru parastas;
- un prânz de familie;
- câteva pachete;
- o faptă de milostenie;
- pomenirea numelui la Liturghie.
În multe familii se acordă o atenție specială pomenirilor de 3, 6 și 9 luni, însă practica nu este identică peste tot. Unele comunități păstrează toate aceste soroace, altele insistă mai mult pe 6 luni și un an. Datele și sensul lor sunt explicate în secțiunea Soroace și zile de pomenire.
Nu este necesar ca fiecare soroc să reproducă aceeași masă, aceleași daruri și același număr de participanți. Repetarea pomenirii nu înseamnă repetarea obligatorie a întregului ceremonial social.
Pomana la un an și la pomenirile anuale
La un an de la moarte se face, de regulă, o pomenire importantă. Familia poate participa la Sfânta Liturghie, poate săvârși parastasul și poate pregăti o pomană apropiată ca amploare de cea de la 40 de zile.
În unele regiuni, la un an se împart haine, încălțăminte, vase sau obiecte casnice. Alte familii preferă:
- o masă pentru rude și persoane nevoiașe;
- ajutor pentru o familie concretă;
- o donație către biserică ori o instituție;
- împărțirea unor lucruri ale celui adormit;
- o pomană simplă însoțită de rugăciune.
Pomenirile anuale pot continua până la șapte ani, după practica răspândită, și apoi ori de câte ori familia dorește, mai ales în zilele generale de pomenire. Nu este nevoie ca fiecare an să fie marcat printr-o distribuire mare de obiecte. Pomenirea la Liturghie, parastasul și milostenia după putere sunt suficiente.
Ce se întâmplă cu hainele și lucrurile celui adormit
Unele familii împart hainele și obiectele personale imediat după moarte, altele la 40 de zile sau la un an. Niciunul dintre aceste termene nu este obligatoriu.
Familia poate dărui:
- haine și încălțăminte;
- cărți;
- unelte;
- obiecte profesionale;
- mobilier;
- veselă;
- textile;
- obiecte de interior.
Poate, de asemenea, să păstreze lucrurile cu valoare afectivă și să ia deciziile treptat. Aspectele practice și emoționale sunt dezvoltate în articolul Ce facem cu hainele și lucrurile celui adormit?.
Obiectele nu se dau pentru că mortul ar avea nevoie de ele în altă lume. Ele devin pomană atunci când sunt folositoare unui om viu și sunt oferite cu rugăciune și dragoste.
Pomana în sâmbetele morților
Sâmbetele morților sunt zile de pomenire de obște. Spre deosebire de soroacele personale, ele nu marchează un anumit număr de zile de la moartea unei persoane, ci reunesc rugăciunea pentru mulți adormiți.
Credincioșii aduc de obicei la biserică:
- pomelnice cu mai multe nume;
- colivă;
- pâine sau colaci;
- vin;
- lumânări;
- alimente pentru împărțire.
După Liturghie și parastas, darurile pot fi oferite persoanelor nevoiașe, participanților sau unei cantine sociale. Nu este necesară pregătirea câte unui pachet separat pentru fiecare nume din pomelnic.
În sâmbetele din Postul Mare, hrana trebuie să fie de post. Practica exactă se stabilește cu parohia, deoarece programul slujbelor și modul de aducere a colivei diferă.
Pomana la Moșii
În România, denumirile Moșii de iarnă și Moșii de vară sunt foarte cunoscute pentru zilele de pomenire generală a celor din neam. În Republica Moldova, aceste zile există în calendar și în practica unor parohii, dar termenul nu are peste tot aceeași vizibilitate ca Paștele Blajinilor.
Pomana de Moși este adesea alcătuită din:
- colivă și colaci;
- mâncare gătită;
- fructe și dulciuri;
- căni, farfurii ori alte obiecte mici;
- pachete oferite vecinilor sau săracilor.
Caracterul zilei este colectiv: familia îi pomenește pe părinți, bunici, strămoși și pe ceilalți adormiți din neam. Darurile nu trebuie pregătite ca și când fiecare persoană din pomelnic ar avea nevoie de un obiect separat.
La Moșii de vară, fiind legată de sâmbăta dinaintea Rusaliilor, forma alimentară trebuie adaptată calendarului și tradiției locale. La Moșii de iarnă și în sâmbetele din Postul Mare se respectă postul atunci când ziua o cere.
Pomana la Paștele Blajinilor / Radonița
Paștele Blajinilor / Radonița este una dintre cele mai importante tradiții locale de pomenire din Republica Moldova. Ea este trăită în lumina Învierii lui Hristos și are o vizibilitate socială mai mare decât multe dintre celelalte zile calendaristice.
Familiile merg la cimitir, îngrijesc mormintele, aprind lumânări, cheamă sau întâlnesc preotul pentru pomenire și împart colaci, ouă, dulciuri, alimente ori mici daruri. În unele locuri se aduc vase, prosoape sau alte obiecte.
Pomana trebuie oferită oamenilor vii. Nu este nevoie să se lase hrană pe mormânt pentru cel adormit și nici să se organizeze un ospăț lângă cruce. Consumul excesiv de alcool, competiția între familii și expunerea ostentativă a darurilor contrazic sensul zilei.
Regulile practice privind distribuirea la cimitir, curățenia, respectul față de celelalte morminte și evitarea risipei sunt tratate separat în articolul Pomana la cimitir: ce este potrivit și ce trebuie evitat? și în secțiunea Cimitir și mormânt.
Paștele Blajinilor este un obicei local puternic, nu o sărbătoare universală a întregii Ortodoxii. În alte regiuni, pomenirea de după Paști poate avea o altă dată și o altă formă.
Pomana în Postul Mare și în alte posturi
Pomenirea morților în Postul Mare este legată mai ales de sâmbetele rânduite pentru cei adormiți. Dacă se împarte mâncare, aceasta trebuie să fie de post.
Pomana de post poate cuprinde:
- colivă și pâine;
- fasole, orez, legume și alte mâncăruri de post;
- fructe;
- produse de bază;
- ajutor care nu implică mâncare;
- haine, obiecte sau bani.
Postul nu cere ca darul să fie mai sărac în grijă, ci să fie potrivit zilei. O pomană fără carne, lapte și ouă nu este incompletă. De asemenea, o familie poate alege o faptă de ajutor care nu presupune pregătirea unei mese.
Pomana de ziua nașterii sau în alte zile personale
Unele familii fac pomană în ziua de naștere a celui adormit, în ziua numelui, la aniversarea căsătoriei sau într-o zi legată de viața lui. Acestea nu sunt soroace liturgice obligatorii, dar pot deveni prilejuri de rugăciune și milostenie.
Dacă ziua cade într-o perioadă în care parastasele nu se săvârșesc în forma obișnuită, familia poate face o faptă de milostenie și poate cere pomenirea la Liturghie într-o zi potrivită. Calendarul personal nu trebuie opus calendarului bisericesc.
Cum diferă, în practică, forma pomanei
O orientare realistă poate fi formulată astfel:
La înmormântare
- daruri mici pentru participanți;
- masă sau pachete;
- ajutor pentru cei care au nevoie;
- uneori obiecte mai mari, după tradiția locală.
La 9 zile
- formă mai restrânsă;
- colivă, pâine, lumânări;
- mâncare sau pachete;
- milostenie discretă.
La 40 de zile și la un an
- pomenire mai amplă;
- pot fi oferite haine, textile, veselă sau alte bunuri;
- uneori se împart lucruri ale celui adormit;
- nu există numere obligatorii.
La sâmbetele morților și la Moșii
- pomelnic pentru mai mulți adormiți;
- colivă și daruri de împărțit;
- accent pe pomenirea de obște;
- mâncare de post când calendarul o cere.
La Paștele Blajinilor
- vizită la cimitir;
- rugăciune și îngrijirea mormântului;
- colaci, alimente și mici daruri pentru oameni;
- evitarea mesei ostentative și a alcoolului.
Aceasta este o hartă orientativă, nu o scară a importanței. O pomană simplă la 40 de zile poate fi mai potrivită decât o distribuire mare făcută din datorii și teamă.
Ce nu trebuie copiat automat
Familia nu trebuie să reproducă fără discernământ:
- numărul de pachete pregătit de altcineva;
- setul de obiecte dintr-un alt sat sau din altă regiune;
- masa foarte costisitoare organizată de rude;
- presupusa obligație de a da haine la o dată precisă;
- ideea că fiecare soroc cere obiecte noi;
- obiceiul de a lăsa mâncare pentru mort;
- reguli transmise fără explicație, sub amenințarea că „nu va fi primit”.
O tradiție este păstrată mai bine atunci când sensul ei este cunoscut și forma este adaptată în mod cinstit.
Cum planificăm pomana pentru un anumit prilej
- Verificăm data și rânduiala liturgică. Pentru soroace, folosim secțiunea despre termenele de pomenire; pentru zilele generale, consultăm calendarul pomenirilor.
- Stabilim slujba cu parohia. Liturghia și parastasul se programează înainte de pregătirea mesei și a darurilor.
- Alegem destinatarii. Participanți, vecini, persoane nevoiașe sau o instituție.
- Păstrăm o formă tradițională, dacă dorim. De exemplu, colac și lumânare.
- Adăugăm un ajutor folositor. Hrană, haine, obiect, bani sau o nevoie plătită direct.
- Respectăm postul și siguranța alimentară.
- Nu depășim posibilitățile familiei.
Pentru alegerea concretă a darurilor este util ghidul Cui se dă de pomană și ce daruri sunt potrivite?.
Întrebări frecvente
Trebuie făcută pomană separat la înmormântare și la 3 zile?
Nu întotdeauna. În multe cazuri, înmormântarea are loc chiar în a treia zi, iar pomana și parastasul din acea zi acoperă și primul soroc. Situația se clarifică împreună cu preotul.
Ce se dă de pomană la 9 zile?
Se pot oferi colivă, pâine, lumânări, mâncare, produse sau un ajutor concret. Nu există un set obligatoriu și nici un număr fix de pachete.
La 40 de zile trebuie date haine și veselă?
Nu este obligatoriu, dar este o tradiție răspândită în multe locuri. Hainele, vesela, textilele și alte bunuri pot fi oferite dacă sunt folositoare și familia își permite.
Câte farfurii sau căni se dau la 40 de zile?
Rânduiala bisericească nu stabilește un număr. Șase, douăsprezece sau douăzeci și patru sunt cifre întâlnite în obiceiul unor familii, fără influență asupra stării celui adormit.
Pomana de Moși este diferită de pomana la un soroc?
Da, prin context. Sorocul este personal și se calculează de la moartea unei persoane. Moșii și sâmbetele morților sunt zile de pomenire de obște pentru mai mulți adormiți.
Ce se împarte la Paștele Blajinilor?
Se pot împărți colaci, ouă, dulciuri, alimente și mici daruri. Ele se dau oamenilor vii; nu este nevoie să fie lăsate pe mormânt.
Se poate face pomana de 40 de zile înainte de data exactă?
Dacă ziua cade într-o perioadă în care parastasul nu se săvârșește, slujba poate fi mutată potrivit îndrumării preotului. Milostenia poate fi făcută și în ziua exactă. Calculul datei nu se schimbă.
Trebuie repetat același set la fiecare soroc?
Nu. Forma pomanei poate fi mai mare sau mai simplă în funcție de prilej și de posibilități. Nu există obligația de a reproduce același ceremonial.
Pot fi împărțite lucrurile celui adormit la un an, nu la 40 de zile?
Da. Familia poate alege momentul în care este pregătită și poate păstra o parte dintre lucruri. Nu există un termen bisericesc obligatoriu pentru distribuirea lor.
Dacă nu putem organiza masă, mai putem face pomană?
Da. Se poate oferi un pachet, o haină, bani, plata unei nevoi sau orice alt ajutor concret, împreună cu rugăciunea și pomenirea la biserică.