În sicriu se așază trupul celui adormit, îmbrăcat și pregătit cu respect, împreună cu semnele creștine folosite potrivit rânduielii locului: crucea, acoperământul și, după practica parohiei, cununa ori foaia cu rugăciunea de dezlegare. Icoana poate sta pe piept în timpul priveghiului și al slujbei, dar este de regulă ridicată înainte de închiderea sicriului.
Nu se pun bani „pentru drum”, hrană, băutură, țigări, obiecte de igienă pentru o presupusă folosire după moarte, talismane, descântece, acte, telefon sau bunuri valoroase. Credința creștină nu înțelege viața de după moarte ca pe o continuare materială în care sufletul ar avea nevoie de provizii, bani ori unelte.
Practica exactă poate diferi între tradiția românească, cea slavă și parohiile din Republica Moldova. De aceea, înainte de închiderea sicriului, familia trebuie să stabilească împreună cu preotul și cu persoana care pregătește trupul ce rămâne și ce se scoate.
Pe scurt
- În sicriu se află înainte de toate trupul celui adormit, îmbrăcat curat și așezat cu demnitate.
- Crucea mărturisește credința în Hristos; acoperământul are rol practic și simbolic.
- Icoana este folosită la rugăciune și la ultima sărutare, dar de regulă se păstrează, nu se îngroapă.
- Cununa și foaia cu rugăciunea de dezlegare se folosesc numai acolo unde aceasta este practica bisericească.
- Florile și obiectele așezate pentru despărțire nu trebuie lăsate automat în sicriu.
- Banii, hrana, alcoolul, talismanele și obiectele puse „pentru drum” nu au temei creștin.
- Actele, cheile, cardurile, telefonul, obiectele periculoase și bunurile valoroase trebuie scoase.
- Dacă un obiect nepotrivit a rămas în sicriu, slujba nu se repetă și mormântul nu se deschide din teamă.
Principiul creștin: respect pentru trup, nu inventar pentru lumea de dincolo
Trupul celui adormit este îngrijit deoarece a fost parte a persoanei, a primit Botezul și celelalte Taine și este așezat în pământ cu nădejdea învierii. Pregătirea lui nu înseamnă însă dotarea mortului cu lucruri pentru o călătorie materială.
Pregătirea trupului celui adormit cuprinde spălarea, îmbrăcarea, așezarea și acoperirea trupului. Obiectele folosite în acest context au roluri distincte:
- îmbrăcămintea exprimă grija și demnitatea;
- crucea mărturisește credința în Hristos;
- icoana însoțește rugăciunea și ultima sărutare;
- pânza sau giulgiul acoperă trupul;
- cununa, acolo unde se folosește, amintește de cununa vieții;
- rugăciunea de dezlegare este rugăciunea Bisericii pentru iertare, nu un „permis” mecanic pentru rai.
Niciunul dintre aceste obiecte nu lucrează magic și nu înlocuiește credința, pocăința, rugăciunea și mila lui Dumnezeu.
Cum se așază și se îmbracă trupul
În mod obișnuit, trupul este așezat cu fața în sus, iar mâinile sunt puse pe piept, adesea în formă de cruce. Dacă rigiditatea, o intervenție medicală, un accident ori starea trupului nu permit poziția obișnuită, nu trebuie folosită forța. Demnitatea celui adormit și siguranța celor care îl pregătesc sunt mai importante decât reproducerea rigidă a unei forme.
Mâinile sau picioarele pot fi fixate temporar pentru păstrarea poziției. Legătura are un scop practic, nu acela de a împiedica mortul să „se întoarcă”. Ea nu trebuie confundată cu rugăciunea de dezlegare. Tema este explicată în articolul Legarea și dezlegarea la înmormântare.
Cel adormit este îmbrăcat în haine curate și potrivite: costum, rochie, îmbrăcăminte de sărbătoare, haine tradiționale sau alte veșminte alese cu bună-cuviință. Nu există o uniformă obligatorie pentru mireni. Este bine să se evite hainele foarte strâmte, accesoriile periculoase și schimbarea repetată a îmbrăcămintei din motive superstițioase.
Nu se pun haine de schimb, încălțăminte suplimentară ori alte lucruri „pentru drum”. Trupul nu continuă în mormânt viața biologică și nu folosește material asemenea obiecte.
Crucea, icoana și acoperământul
Crucea poate fi cea purtată de persoană la gât, o cruce simplă așezată în mâini sau crucea care însoțește sicriul și va fi pusă la mormânt. Ea arată că cel adormit este încredințat lui Hristos. Nu trebuie să fie scumpă și nu se combină cu monede, ațe, ace ori amulete. Dacă crucea personală are mare valoare, familia o poate păstra și poate folosi în sicriu una simplă.
Icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a sfântului ocrotitor poate fi așezată pe piept în timpul priveghiului și al slujbei. Participanții sărută de obicei icoana sau crucea la despărțirea de cel adormit. În practica românească, icoana este ridicată înainte de închiderea sicriului și păstrată de familie, la locul de rugăciune ori pentru pomenire. Dacă practica locală este alta, se urmează îndrumarea preotului.
Trupul poate fi acoperit cu pânză albă, giulgiu ori un acoperământ funerar cu semnul crucii. Acesta păstrează buna rânduială și poate aminti de haina Botezului și de ocrotirea lui Hristos. El nu trebuie confundat cu prosoapele și textilele împărțite de pomană.
Explicațiile detaliate se găsesc în paginile Crucea și icoana la înmormântare și Pânza, acoperământul și prosoapele la înmormântare.
Cununa și rugăciunea de dezlegare
În tradiția slavă și în unele comunități ortodoxe din Republica Moldova se folosește o cunună funerară din hârtie sau pânză, numită uneori venchik, așezată pe frunte. Ea poate purta chipuri sfinte și texte de rugăciune și simbolizează nădejdea cununii vieții. Nu este folosită identic în toate parohiile, de aceea nu trebuie cumpărată automat doar pentru că apare într-un set funerar.
La înmormântare, preotul citește rugăciunile de iertare și dezlegare. În unele tradiții, textul tipărit este pus apoi în mâna celui adormit; în altele, rugăciunea este citită fără ca foaia să rămână în sicriu. Textul nu este talisman, pașaport pentru lumea de dincolo sau garanție automată a mântuirii.
Rugăciunea de dezlegare nu are legătură cu desfacerea panglicii de la picioare. Când preotul se roagă pentru „dezlegare”, el cere iertarea greșelilor și dezlegarea de legăturile bisericești, nu îndeplinește un ritual asupra unei ațe. Vezi Rugăciunea de dezlegare și ultima sărutare.
Florile și obiectele așezate pentru despărțire
Florile pot fi puse lângă trup ori în sicriu pe durata priveghiului și a slujbei. Ele exprimă dragostea și respectul, dar nu sunt necesare celui adormit. Înainte de închiderea sicriului este potrivit ca florile voluminoase, ambalajele, sârma și buretele floral să fie scoase și așezate deasupra sicriului sau pe mormânt.
O fotografie, o scrisoare, un desen făcut de un copil, o medalie ori alt obiect mic poate fi așezat temporar ca gest de despărțire. Un asemenea gest nu este automat superstiție. Criteriul este sensul atribuit:
- dacă obiectul amintește de persoană și este apoi păstrat, este un gest de memorie;
- dacă rămâne în sicriu fără a i se atribui putere, este un obicei familial care trebuie evaluat practic;
- dacă este considerat hrană, protecție, plată sau mijloc de a împiedica întoarcerea mortului, devine superstiție.
Fotografiile persoanelor vii nu se pun din teama că mortul le-ar „lua” sau „chema”. Scrisorile pot fi citite și păstrate, iar obiectele reprezentative pentru profesia sau pasiunea celui adormit pot fi expuse la priveghi, apoi dăruite familiei, unui ucenic, unei biblioteci ori unei persoane care le poate folosi. Mai multe despre flori se găsesc în Flori și coroane la înmormântare și la mormânt.
Bijuteriile și obiectele de valoare
Verigheta poate rămâne asupra celui adormit, dar nu există o obligație bisericească de a o îngropa. Familia poate ține cont de voința cunoscută a persoanei, de valoarea afectivă, de moștenitori și de siguranță.
Bijuteriile scumpe, ceasurile, decorațiile, medaliile și alte bunuri valoroase sunt de regulă mai bine păstrate. Ele pot fi prezentate la priveghi și scoase înainte de închiderea sicriului. Îngroparea lor nu sporește iubirea față de cel adormit; păstrarea în familie sau folosirea valorii lor pentru o milostenie poate fi mai folositoare.
Nu trebuie lăsate în sicriu nici obiecte care aparțin angajatorului, unei instituții ori altei persoane.
De ce nu se pun bani, hrană și băutură
Punerea unei monede în mână, în buzunar ori pe cruce provine din credințe precreștine despre plata trecerii în lumea de dincolo. Creștinul nu cumpără intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, iar sufletul nu are nevoie de bani pentru drum, vamă sau judecată.
De aceea, nu se pun bancnote în buzunare, monede pe icoană ori bani pentru ca mortul „să nu se întoarcă”. Ajutorul financiar pentru familie se oferă separat și discret. Explicația mai amplă este prezentată în articolul Bani și obiecte personale în sicriu.
Nu se pun nici mâncare, pâine, fructe, dulciuri, apă, vin, țuică, țigări sau alimentele preferate ale persoanei. Coliva, colacul și vinul sunt prinoase aduse pentru binecuvântare și împărțire, nu provizii care se îngroapă. Iubirea se exprimă prin rugăciune și milostenie pentru cei vii.
Obiectele de uz personal, documentele și dispozitivele
Pieptenele, săpunul, oglinda, acul și ața, batista sau prosopul nu se pun pentru ca persoana să se spele, să se pieptene ori să coasă după moarte. Unele pot fi folosite practic la pregătirea trupului, dar aceasta nu le transformă în obiecte funerare care trebuie îngropate.
Actele de identitate, certificatele, documentele originale, cardurile, cheile, telefonul, suporturile cu date, contractele și testamentele trebuie păstrate. Ele pot fi necesare familiei pentru succesiune și administrarea bunurilor. Dispozitivele cu baterii nu au loc în sicriu.
Medicamentele, rețetele și consumabilele medicale nu se îngroapă, ci se sortează și se elimină responsabil. În privința ochelarilor, protezelor externe, aparatelor auditive sau altor dispozitive personale, familia se consultă cu personalul care pregătește trupul. Păstrarea sau scoaterea lor nu influențează starea sufletului.
Armele, munițiile, substanțele periculoase, obiectele ascuțite și orice lucru care poate pune în pericol persoanele ori mediul nu se lasă în sicriu.
Talismanele și obiectele magice
Nu se pun talismane, amulete, descântece, bilețele cu formule magice, noduri „de protecție”, obiecte primite de la vrăjitori sau lucruri despre care se spune că împiedică mortul să se întoarcă.
Crucea și icoana nu sunt amulete. Ele mărturisesc credința în Hristos, dar nici ele nu trebuie tratate magic, ca și când simpla lor prezență materială ar garanta mântuirea.
Dacă familia găsește în sicriu un obiect necunoscut, îl arată preotului ori persoanei responsabile și îl scoate fără teamă și fără ceremonii suplimentare.
Ce se verifică înainte de închiderea sicriului
Este util ca o singură persoană apropiată să facă, împreună cu preotul și cu responsabilul funerar, o ultimă verificare.
Pot rămâne, după rânduiala locului:
- trupul îmbrăcat;
- crucea simplă;
- pânza sau acoperământul;
- cununa, dacă se folosește;
- foaia cu rugăciunea de dezlegare, dacă aceasta este practica parohiei.
Se verifică dacă trebuie scoase:
- icoana;
- toiagul și lumânările;
- florile și decorațiunile voluminoase;
- fotografiile, scrisorile și obiectele expuse;
- verigheta, bijuteriile, medaliile și alte bunuri valoroase;
- legăturile folosite temporar pentru fixarea trupului.
Nu se lasă:
- bani, hrană, băutură și țigări;
- acte, chei, carduri și telefon;
- medicamente și dispozitive cu baterii;
- arme ori obiecte periculoase;
- talismane, amulete și descântece;
- bunuri care aparțin altor persoane.
Verificarea nu este lipsă de respect. Ea previne pierderile, conflictele și introducerea unor lucruri pe care familia nu le-a dorit.
Dacă rudele nu sunt de acord sau un obiect a rămas deja în sicriu
Când rudele au opinii diferite, prioritatea o au rânduiala bisericească, indicația preotului, voința cunoscută a celui adormit și drepturile familiei ori ale proprietarului obiectului. Un lucru neutru poate fi păstrat sau dăruit; un obiect magic, periculos, valoros ori aparținând altcuiva trebuie scos.
Dacă un obiect nepotrivit este observat înainte de înhumare, se îndepărtează simplu. Nu este nevoie de o rugăciune specială și slujba nu se repetă. Dacă familia află după închiderea sicriului sau după înhumare, mormântul nu se deschide din teamă. Un obiect material nu schimbă judecata lui Dumnezeu și nu anulează rugăciunea Bisericii.
Lucrurile păstrate pot deveni amintiri de familie, daruri, donații ori pomană. Pentru administrarea lor după înmormântare, vezi Ce facem cu hainele, lumânările, coliva și lucrurile rămase după înmormântare?.
Întrebări frecvente
Se lasă icoana în sicriu?
În practica românească, icoana este de regulă ridicată înainte de închiderea sicriului și păstrată. Deoarece practica locală poate varia, familia urmează indicația preotului.
Se poate lăsa verigheta?
Da, dar nu este obligatoriu. Familia o poate păstra ca amintire sau moștenire. Verigheta nu influențează starea sufletului.
Putem pune o scrisoare sau un obiect personal?
Un obiect mic poate însoți temporar despărțirea, dar nu este necesar să fie îngropat. Este preferabil să fie păstrat ori dăruit, mai ales dacă are valoare, conține date sau aparține altcuiva.
Dacă a rămas un obiect nepotrivit, trebuie deschis sicriul sau mormântul?
Nu. Un obiect material nu schimbă judecata lui Dumnezeu. Nu se repetă slujba și nu se deschide mormântul din frică; familia se roagă și evită pe viitor obiceiul respectiv.