Ce trebuie pregătit pentru înmormântare? Lista de bază

Pentru înmormântarea unui creștin trebuie pregătite câteva lucruri pentru trupul celui adormit, pentru rugăciunea Bisericii și pentru înhumare. Lista exactă nu este însă identică în toate parohiile. Unele obiecte sunt oferite de biserică, altele de capelă ori de serviciul funerar, iar o parte țin numai de obiceiul local.

De aceea, înainte de cumpărături, familia trebuie să ceară preotului sau parohiei o listă concretă. În mod obișnuit sunt avute în vedere: sicriul și îmbrăcămintea curată, crucea și icoana, pânza sau acoperământul, lumânările, tămâia și cărbunele, pomelnicul, coliva, colacul, vinul și, după rânduiala locului, untdelemnul ori toiagul. La acestea se adaugă actele și coordonarea cu cimitirul.

Scopul acestei pregătiri nu este alcătuirea unui „pachet” cât mai bogat, ci slujirea cuviincioasă a celui adormit și buna desfășurare a rugăciunii. Numărul obiectelor nu măsoară dragostea familiei și nu hotărăște starea sufletului celui mort.

Lista foarte scurtă

Înainte de înmormântare verificați dacă sunt pregătite sau confirmate:

actul medical și formalitățile necesare preluării trupului;
locul unde va fi păstrat trupul;
sicriul;
îmbrăcămintea și încălțămintea;
crucea și icoana;
pânza sau acoperământul pentru trup;
lumânările și un sfeșnic, dacă este necesar;
tămâia, cărbunele și cățuia, dacă le cere parohia;
pomelnicul cu numele de Botez;
coliva;
colacul sau pâinea;
vinul și, dacă se folosește, untdelemnul;
crucea pentru mormânt;
locul de înhumare și ora confirmată cu cimitirul;
transportul;
mâncarea de pomană, numai după ce lucrurile principale sunt rezolvate.

Aceasta este o listă orientativă. Nu cumpărați totul înainte să aflați ce oferă biserica, capela sau serviciul funerar.

1. Actele și coordonarea practică

Obiectele funerare nu sunt primul lucru care trebuie rezolvat. Mai întâi trebuie confirmate:

constatarea medicală a decesului;
permisiunea de preluare a trupului;
locul unde va fi păstrat până la înmormântare;
data și ora slujbei;
locul de înhumare;
transportul până la biserică și cimitir.

O persoană din familie trebuie să țină într-un singur dosar actele primite de la instituția medicală, datele de contact și eventualele confirmări ale parohiei, cimitirului și transportatorului. Este util să existe și câteva copii ale documentelor importante, dar nu este nevoie să fie multiplicate toate actele fără să se știe unde vor fi cerute.

În procedura obișnuită actuală din Republica Moldova, înregistrarea decesului se face din oficiu pe baza constatării medicale electronice. Familia poate solicita ulterior extrasul de pe actul de deces și poate avea nevoie de alte documente în situații speciale. Pagina Pe cine trebuie să anunțăm după deces și în ce ordine? explică separat succesiunea administrativă.

2. Ce se pregătește pentru trupul celui adormit

Trupul creștinului este primit cu respect, pentru că a fost parte a persoanei, a purtat pecetea Botezului și este chemat la învierea de obște. Pregătirea lui nu este o operațiune decorativă, ci o ultimă slujire făcută cu decență și rugăciune.

În funcție de locul unde se află trupul și de cine îl pregătește, pot fi necesare:

haine curate și potrivite;
încălțăminte;
lenjerie;
obiectele igienice și materialele cerute de persoana care face pregătirea;
crucea purtată de cel adormit sau o cruce pregătită pentru el;
sicriul;
perna ori suportul din sicriu;
pânza albă, giulgiul sau acoperământul;
icoana;
o lumânare ori toiagul, dacă aceasta este practica parohiei.

Hainele trebuie să fie curate, decente și ușor de îmbrăcat. Nu este obligatoriu să fie foarte scumpe sau cumpărate special dacă există îmbrăcăminte potrivită. În unele familii se aleg haine deschise la culoare, în altele costumul ori îmbrăcămintea pe care persoana o purta la biserică. Alegerea nu trebuie să contrazică sobrietatea momentului.

Pregătirea trupului se face numai după constatarea medicală și după ce autoritățile permit aceasta. Dacă a fost dispusă o examinare medico-legală sau există alte restricții, familia nu spală, nu îmbracă și nu mută trupul fără încuviințare.

Ordinea completă este explicată în articolul Pregătirea trupului celui adormit: spălarea, îmbrăcarea și așezarea în sicriu.

3. Sicriul și ceea ce se așază în el

Sicriul trebuie ales după dimensiunile trupului, condițiile de păstrare și cerințele transportului ori ale cimitirului. Familia nu este obligată să cumpere un model luxos. Simplitatea nu înseamnă lipsă de respect.

În sicriu se așază, după rânduiala creștină și practica locului:

trupul îmbrăcat;
crucea;
icoana, de regulă pe piept sau lângă trup;
pânza ori acoperământul;
cununa și rugăciunea de dezlegare, atunci când sunt folosite în rânduiala parohiei;
lumânarea sau toiagul, dacă preotul indică aceasta.

Icoana nu se îngroapă în mod obișnuit. Ea este ridicată înainte de închiderea sicriului și păstrată de familie ori de biserică, după înțelegerea stabilită.

Nu se pun în sicriu bani, bijuterii, țigări, alcool, telefon, obiecte de uz zilnic, alimente, fotografii ale persoanelor vii sau lucruri despre care se crede că i-ar fi necesare mortului „pe lumea cealaltă”. Aceste gesturi nu au temei în credința ortodoxă și uneori provin din concepții precreștine despre moarte.

Materialul detaliat se găsește în articolul Ce se pune și ce nu se pune în sicriu?.

4. Crucea și icoana

Crucea și icoana nu sunt simple podoabe funerare. Ele mărturisesc credința celui adormit în Hristos și apartenența lui la Biserică.

Crucea

Trebuie deosebite:

crucea purtată de creștin;
crucea așezată în mâini ori lângă trup;
crucea purtată în procesiune;
crucea care va fi pusă la mormânt.

Nu este obligatoriu ca toate să fie obiecte diferite cumpărate de familie. Parohia sau serviciul funerar poate oferi unele dintre ele. Crucea de la mormânt trebuie pregătită potrivit regulilor cimitirului și așezată la căpătâiul celui înhumat.

Icoana

De regulă se folosește o icoană a Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a sfântului ocrotitor. Ea trebuie să fie o icoană creștină, nu o fotografie transformată în obiect ritual. După slujbă, icoana se ia de pe trup și se păstrează.

Explicațiile complete se află în articolul Crucea și icoana la înmormântare: sens, folosire și ce se face după slujbă.

5. Lumânările, candela și toiagul

Lumânarea însoțește rugăciunea și mărturisește credința în Hristos, Lumina lumii. Ea poate arde lângă cel adormit, poate fi ținută de participanți, poate fi așezată în colivă și colac și poate însoți rugăciunea la mormânt.

Familia trebuie să întrebe parohia:

câte lumânări sunt necesare;
dacă biserica le oferă;
dacă este nevoie de un sfeșnic;
dacă se folosește o candelă;
dacă se pregătește un toiag.

Toiagul este o lumânare mai mare, întâlnită în tradiția românească și moldovenească. Forma și folosirea lui diferă. Nu este bine să fie cumpărat automat dacă parohia nu îl folosește.

Dacă trupul se află într-un spital, la morgă ori într-o capelă unde focul deschis este interzis, regulile de siguranță trebuie respectate. Lipsa unei lumânări aprinse într-un anumit moment nu îi provoacă rău celui adormit.

Detaliile sunt explicate în articolul Lumânarea, candela și toiagul la înmormântare și pomenire.

6. Tămâia, cărbunele și cățuia

Pentru rugăciunea de acasă, din capelă sau de la cimitir, parohia poate cere:

tămâie;
cărbune special;
o cățuie ori un vas sigur, potrivit pentru arderea tămâiei.

În biserică, cădelnița și celelalte obiecte liturgice aparțin parohiei. Familia nu trebuie să cumpere cădelniță pentru slujba din biserică.

Nu folosiți linguri, farfurii, cutii, hârtie, spirt sau alte improvizații inflamabile. Cărbunele trebuie așezat într-un vas rezistent la căldură, departe de textile și copii, iar încăperea trebuie aerisită.

Articolul Tămâia, cărbunele și cățuia la înmormântare și parastas explică folosirea și sensul lor.

7. Pomelnicul

Pentru slujbă se pregătește numele de Botez al celui adormit. Este util să existe un pomelnic scris clar, chiar dacă familia va comunica numele și verbal.

Dacă nu se știe sigur numele de Botez, forma lui bisericească ori dacă persoana a fost botezată ortodox, nu trebuie făcută o presupunere. Situația se spune preotului.

Nu este nevoie să fie scrise pe pomelnic toate împrejurările morții sau formule precum „mort fără lumânare”. Acestea se comunică separat dacă au relevanță pastorală.

Pagina Cum se scrie un pomelnic pentru cei adormiți? oferă instrucțiuni complete.

8. Coliva și colacul

În tradiția ortodoxă românească și moldovenească, coliva și colacul sunt prinoase centrale ale înmormântării și pomenirii.

Coliva

Coliva se face din grâu sau arpacaș. Bobul pus în pământ și ridicat într-o viață nouă exprimă nădejdea în înviere. Deasupra se face, de obicei, semnul crucii și se așază o lumânare.

Întrebați:

dacă parohia cere colivă la înmormântare;
ce cantitate este potrivită;
unde se așază;
când se aduce;
cine o împarte după binecuvântare.

Colacul

Colacul sau pâinea este făcut din grâu și însoțește coliva. În unele locuri este numit capăt. Numărul și forma colacilor diferă mult între regiuni.

Nu există o regulă universală care să oblige familia să pregătească 3, 6, 9, 12, 24 ori alt număr fix. Cantitatea trebuie stabilită după slujbă, numărul persoanelor și obiceiul parohiei, fără risipă.

Articolul Coliva și colacul la înmormântare și parastas explică simbolismul și pregătirea lor.

9. Vinul, paosul și untdelemnul

Pentru slujba de înmormântare poate fi cerut vin și, în unele parohii, untdelemn. Amestecul folosit la trup ori la mormânt este numit în unele regiuni paos, paus sau apaos.

Familia trebuie să afle de la preot:

dacă se aduce numai vin sau și untdelemn;
ce cantitate este necesară;
în ce vas se aduce;
când și de cine se folosește;
dacă același vin este destinat și binecuvântării prinoaselor.

Paosul nu este băutură oferită celui mort și nu justifică turnarea alcoolului peste mormânt după slujbă. Vinul folosit ritual nu trebuie confundat cu băuturile alcoolice de la masa de pomenire.

Detaliile sunt prezentate în articolul Vinul, paosul și untdelemnul la înmormântare și parastas.

10. Ce trebuie pregătit pentru cimitir

Înainte de ziua înmormântării trebuie confirmate:

locul de înhumare;
actele cerute de administrația cimitirului;
ora;
pregătirea mormântului;
accesul mașinii funerare;
crucea provizorie;
persoana care va coordona familia cu administrația și groparii.

În funcție de rânduiala locului, pentru rugăciunea la mormânt pot fi necesare:

lumânări;
tămâie și cărbune;
vin și untdelemn;
colivă ori colac;
pomelnicul;
un prosop sau o pânză, dacă parohia cere aceasta.

Nu este responsabilitatea familiei să cumpere prapori, cădelniță sau alte obiecte procesionale ale bisericii. Acestea aparțin parohiei și se folosesc după posibilitățile și practica ei.

11. Ce se pregătește pentru pomană și masa de pomenire

Pomana și masa nu trebuie să întârzie sau să împovăreze pregătirea slujbei. Ele pot fi simple.

Dacă familia organizează o masă după înmormântare, trebuie să stabilească:

numărul aproximativ al participanților;
locul;
dacă ziua este de post;
cine pregătește și servește mâncarea;
ce se oferă de pomană;
cum se păstrează sobrietatea și rugăciunea.

Nu este obligatoriu un ospăț bogat. O masă simplă, pregătită după rânduiala zilei, sau o milostenie oferită celor aflați în nevoie poate exprima mai bine sensul pomenii decât risipa.

Pentru meniu și organizare există secțiunile Pomană și milostenie pentru cei adormiți și Masa de pomenire.

12. Ce ține numai de obiceiul local

În diferite localități pot fi cerute sau pregătite:

prosoape și batiste;
colăcei în anumite numere;
veselă și haine de pomană;
„pomul” împodobit cu fructe și dulciuri;
pânze legate de cruce ori de prapori;
coroane și aranjamente florale;
anumite daruri pentru participanți;
toiagul într-o formă sau lungime anume.

Aceste obiceiuri pot avea un sens familial, comunitar sau simbolic și nu trebuie batjocorite. Totuși, ele nu au aceeași greutate ca slujba, crucea, rugăciunea și prinoasele binecuvântate. Un obicei local nu trebuie impus familiei prin frică și nici prezentat ca o condiție a mântuirii celui adormit.

Prosoapele, batistele, pomul și numărul darurilor se pregătesc numai dacă familia dorește, dacă parohia le acceptă și dacă acestea nu provoacă risipă ori tulburare în timpul slujbei.

Ce nu trebuie cumpărat în grabă

Nu cumpărați înainte de discuția cu parohia:

seturi funerare cu multe obiecte al căror rost nu îl cunoașteți;
zeci sau sute de prosoape numai din teamă că „așa trebuie”;
un număr fix de colaci impus de persoane care nu cunosc practica bisericii;
obiecte pentru a fi puse în sicriu „pentru drumul mortului”;
icoane, cruci sau lumânări repetate, dacă sunt deja oferite de parohie;
coroane costisitoare în detrimentul cheltuielilor necesare;
cantități mari de mâncare care vor fi aruncate.

Când bugetul este limitat, prioritatea este aceasta:

îngrijirea cuviincioasă a trupului;
sicriul și înhumarea;
slujba și cele cerute efectiv de parohie;
crucea de la mormânt;
prinoasele în forma posibilă;
pomana și obiceiurile locale, numai în măsura în care familia le poate împlini fără datorii și tensiuni.

Checklist final

Trup și sicriu

Rugăciune și slujbă

Cimitir și organizare

Pomană

ziua de post verificată;
numărul participanților estimat;
mâncarea pregătită fără risipă;
darurile locale stabilite numai dacă familia le dorește.

Întrebări și răspunsuri

Este obligatoriu să cumpărăm toate obiectele dintr-un set funerar?

Nu. Lista diferă între parohii, iar unele lucruri sunt oferite de biserică sau capelă. Cumpărați numai ceea ce are un rost clar și a fost confirmat.

Fără colivă se poate face slujba?

Coliva este un prinos central și foarte răspândit în tradiția ortodoxă românească, dar în situații urgente sau excepționale familia trebuie să întrebe preotul ce formă simplificată este posibilă. Lipsa temporară a unui prinos nu trebuie să ducă la amânarea rugăciunii.

Câte prosoape și câți colaci trebuie pregătiți?

Nu există un număr universal. Cantitatea ține de practica locală, de numărul participanților și de posibilitățile familiei. Preotul trebuie întrebat înainte de cumpărare.

Cine pregătește praporii și cădelnița?

Praporii și cădelnița sunt obiecte ale bisericii. În mod normal familia nu le cumpără pentru o înmormântare.

Este obligatorie o coroană de flori?

Nu. Florile și coroanele exprimă respectul și durerea celor vii, dar nu sunt necesare pentru săvârșirea slujbei și nu înlocuiesc rugăciunea sau milostenia.

Ce facem dacă familia nu își permite toate pregătirile?

Spuneți preotului și simplificați ceea ce este secundar. O înmormântare creștinească poate fi săvârșită sobru, fără risipă și fără transformarea obiceiurilor locale într-o povară financiară.