Trupul celui adormit este pregătit pentru înmormântare cu curăție, discreție și respect, după constatarea oficială a decesului și după încheierea procedurilor medicale necesare. Spălarea, îmbrăcarea și așezarea în sicriu exprimă cinstirea trupului, care a fost parte a persoanei și este chemat la înviere. Aceste gesturi nu schimbă însă starea sufletului și nu trebuie încărcate cu frică, magie ori reguli inventate.
Pot rudele să atingă și să pregătească trupul?
Da. Nu există o poruncă bisericească potrivit căreia trupul poate fi atins numai de persoane străine, numai de femei, numai de bărbați sau numai de rude de același sex. După ce medicul ori instituția competentă permite pregătirea, rudele pot participa dacă doresc, dacă au condiții potrivite și dacă pot păstra intimitatea, curățenia și siguranța celui adormit.
Familia nu este însă obligată să facă singură ceea ce o depășește fizic sau emoțional. După autopsie, accident, transport internațional, boală contagioasă ori modificări importante ale trupului, pregătirea profesională poate fi necesară. A cere ajutor nu este lipsă de iubire. Important este ca trupul să nu fie manipulat din curiozitate, fotografiat în timpul toaletării sau expus inutil. În încăpere trebuie să rămână numai persoanele care au un rol real.
Mai pe larg: Pregătirea trupului celui adormit
Este obligatoriu ca trupul să fie spălat complet?
Nu în toate situațiile. Spălarea trupului este o tradiție creștină veche și exprimă curăția, respectul și amintirea Botezului. Ea nu repetă însă Botezul, nu șterge păcatele și nu condiționează slujba înmormântării. În mod obișnuit se face o spălare sau o toaletare atentă, potrivit stării trupului.
Dacă au existat leziuni, autopsie, intervenții medicale, risc biologic ori alte împrejurări speciale, poate fi indicată numai o toaletare parțială sau o pregătire profesională. Familia nu trebuie să insiste asupra unei spălări complete împotriva recomandărilor medicale și nici să creadă că lipsa ei îl lipsește pe cel adormit de cinstirea creștină. Apa, prosoapele și materialele folosite rămân obiecte obișnuite; ele nu capătă puteri și nu trebuie păstrate pentru descântece sau alte practici magice.
Mai pe larg: Pregătirea trupului celui adormit
Trebuie folosite neapărat haine noi și albe?
Nu. Cel adormit este îmbrăcat în haine curate, decente și potrivite persoanei. Hainele noi pot fi folosite dacă familia le-a pregătit sau dacă aceasta a fost dorința exprimată de om în timpul vieții, dar nu sunt o obligație bisericească. Pot fi alese și haine purtate, dacă sunt curate și pot fi îmbrăcate fără a forța trupul.
Nici culoarea albă nu este obligatorie pentru toți. În unele locuri, hainele deschise trimit la lumină și la nădejdea învierii; în alte familii se folosesc haine sobre, obișnuite. Alegerea nu trebuie transformată într-o competiție de preț sau într-un motiv de ceartă. Se evită vestimentația ostentativă, nepotrivită vârstei ori greu de îmbrăcat. Pentru clerici, monahi și alte persoane cu rânduială proprie se anunță parohia sau mănăstirea, deoarece pregătirea lor nu urmează întotdeauna regulile mirenilor.
Mai pe larg: Pregătirea trupului celui adormit
Ce facem cu bijuteriile, verigheta, crucea personală și celelalte obiecte de valoare ale celui adormit?
Crucea personală a creștinului poate rămâne la gât, dacă există și dacă împrejurările permit. Verigheta poate fi lăsată sau păstrată de familie; nu există o regulă potrivit căreia ea trebuie neapărat îngropată. Același lucru este valabil pentru un medalion ori un obiect cu valoare afectivă: decizia nu schimbă starea sufletului.
Bijuteriile scumpe, ceasurile, telefonul, actele, cheile, cardurile și alte bunuri de valoare este mai bine să fie scoase înainte de închiderea sicriului. Ele nu au rol liturgic și pot provoca pierderi, neînțelegeri între moștenitori sau chiar furt. Familia le poate păstra ca amintire, transmite moștenitorilor ori valorifica pentru o faptă de milostenie. Înainte de închiderea sicriului este util ca o singură persoană apropiată să verifice calm obiectele rămase, pentru a evita intervențiile contradictorii ale rudelor.
Vezi: Ce se pune și ce nu se pune în sicriu?
Este un semn rău dacă gura sau ochii celui adormit rămân deschiși?
Nu. Deschiderea gurii sau a ochilor după moarte ține de relaxarea mușchilor, de poziția trupului și de schimbările fizice care urmează decesului. Nu arată că sufletul este neliniștit, că persoana „mai așteaptă pe cineva” sau că va urma o altă moarte în familie.
În mod obișnuit, persoanele care pregătesc trupul închid cu grijă pleoapele și susțin temporar bărbia, dacă este nevoie. Nu trebuie folosită forța și nu se fac gesturi care pot răni sau deteriora trupul. Dacă, din cauza rigidității, a unei intervenții medicale sau a stării corpului, poziția dorită nu poate fi obținută perfect, aceasta nu afectează înmormântarea și nu cere un ritual suplimentar. Ceea ce contează este păstrarea demnitității și evitarea interpretărilor superstițioase.
Contextul general: Pregătirea trupului celui adormit
Când se scoate legătura de la picioare și ce se face apoi cu ea?
Picioarele pot fi apropiate și legate temporar cu o panglică ori cu tifon pentru ca trupul să rămână într-o poziție dreaptă și cuviincioasă. Legătura este o măsură practică, nu o parte obligatorie a slujbei și nu are nicio putere asupra sufletului.
Dacă nu mai este necesară, poate fi scoasă înainte de închiderea sicriului. Uneori rămâne până la cimitir, pentru păstrarea poziției trupului, și este îndepărtată discret înainte de închiderea definitivă. Nu există un moment liturgic universal și panglica nu trebuie desfăcută în clipa în care preotul citește rugăciunea de dezlegare: acea rugăciune privește iertarea păcatelor, nu un nod material.
După scoatere, panglica poate fi lăsată în sicriu sau înlăturată împreună cu materialele temporare. Nu se păstrează pentru farmece, „legarea cununiei” sau protecție. Dacă a rămas din greșeală în sicriu, acesta nu se redeschide, iar sufletul nu rămâne „legat”.
Mai pe larg: Legarea și dezlegarea la înmormântare
Se pot pune bani în sicriu?
Nu este potrivit să se pună bani în mâna, buzunarul, gura sau sicriul celui adormit și nici să se așeze monede pe icoană ori pe cruce. Ideea că răposatul are nevoie de bani pentru drum, pentru vămi sau pentru o plată în lumea de dincolo nu aparține credinței creștine. Sufletul nu folosește bunuri materiale după despărțirea de trup.
Dacă cei veniți la priveghi doresc să ajute familia, sprijinul se oferă separat și discret unei persoane responsabile. Dacă familia dorește să facă milostenie în memoria celui adormit, banii pot fi dați unui om aflat în nevoie, unei familii sărace sau folosiți pentru o faptă concretă de ajutor. Milostenia are sens prin folosul adus unui om viu, nu prin contactul monedei cu trupul. Dacă banii au fost deja puși în sicriu și acesta este încă deschis, ei pot fi scoși fără nicio ceremonie specială.
Mai pe larg: Bani și obiecte personale în sicriu
Se pot pune în sicriu fotografii, scrisori sau obiecte preferate?
O fotografie, o scrisoare, un desen ori un obiect mic pot exprima durerea și afecțiunea familiei, dar nu fac parte din rânduiala ortodoxă și nu ajută în sine sufletul celui adormit. Dacă sunt puse cu ideea că răposatul le va folosi, că vor chema pe cineva după el sau că îl vor proteja în lumea de dincolo, gestul devine superstițios.
Chiar și atunci când intenția este numai sentimentală, este de obicei mai folositor ca asemenea lucruri să rămână familiei. Fotografiile, scrisorile, cărțile, uneltele și obiectele legate de profesia ori pasiunile persoanei pot păstra memoria ei, pot fi dăruite sau folosite în continuare. Nu se pun în sicriu obiecte voluminoase, periculoase, electronice, documente, lucruri aparținând altor persoane sau fotografii ale celor vii din frica unei presupuse „legături”. O fotografie pusă din greșeală nu atrage moartea și nu impune deschiderea mormântului.
Mai pe larg: Bani și obiecte personale în sicriu
Ce icoană se așază pe pieptul celui adormit și se lasă ea în sicriu?
În practica ortodoxă se așază adesea pe piept icoana Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a sfântului ocrotitor al celui adormit. Ea mărturisește credința în Hristos și oferă un punct potrivit pentru ultima sărutare. Nu este talisman și nu trebuie aleasă după presupuse semne ori după teama că o icoană „greșită” ar schimba ceva pentru suflet.
În multe parohii, icoana este ridicată înainte de închiderea definitivă a sicriului și rămâne familiei. Poate fi așezată în colțul de rugăciune, păstrată ca amintire sau folosită la rugăciunea pentru cel adormit. În alte locuri există o practică diferită, de aceea detaliul concret se lămurește cu preotul înaintea slujbei. Nu se pun bani pe icoană și nu se tratează obiectul sfințit ca o decorațiune de unică folosință.
Mai pe larg: Crucea și icoana la înmormântare
Ce facem dacă sicriul trebuie să rămână închis?
Slujba înmormântării poate fi săvârșită și cu sicriul închis. Acesta poate rămâne închis din cauza stării trupului, a unei boli contagioase, a autopsiei, a transportului internațional, a sigilării oficiale sau pentru păstrarea unei imagini demne. Familia nu trebuie să rupă sigiliul și nici să deschidă sicriul împotriva indicațiilor medicale, legale ori tehnice.
Rugăciunea Bisericii nu depinde de vederea feței celui adormit. Dacă ultima sărutare nu poate fi dată trupului, despărțirea poate avea loc în fața sicriului, a crucii sau a icoanei, după îndrumarea preotului. Nici rugăciunea de dezlegare nu devine lipsită de sens din cauza capacului închis; nu este nevoie să se introducă pe ascuns o foaie ori un obiect în sicriu. Familia trebuie să comunice situația din timp, pentru ca preotul să stabilească forma concretă a slujbei și momentul despărțirii.
Vezi: Dacă trupul nu poate fi adus la biserică
Cum procedăm dacă trupul rămâne la morgă și nu este adus acasă?
Faptul că trupul rămâne la morgă, într-o cameră frigorifică sau într-o sală de doliu nu este păcat și nu împiedică rugăciunea creștină. Aducerea acasă este un obicei răspândit în unele localități, dar nu o condiție pentru slujba înmormântării. În mediul urban, după autopsie, în cazul unor restricții sanitare ori când locuința nu oferă condiții potrivite, păstrarea trupului într-un spațiu specializat poate fi cea mai responsabilă soluție.
Familia trebuie să întrebe instituția când poate fi văzut trupul, dacă sicriul poate fi deschis, dacă preotul are acces și unde se poate face rugăciunea. Priveghiul poate avea loc într-o capelă, într-o sală de doliu sau, dacă trupul nu este accesibil, familia se poate ruga acasă fără a imita prezența sicriului. Programul slujbei se stabilește cu preotul înainte de anunțarea orei funeraliilor. Dacă trupul pleacă direct de la morgă la biserică ori la cimitir, aceasta nu diminuează demnitatea înmormântării.
Mai pe larg: Dacă trupul nu poate fi adus la biserică