Preotul se anunță cât mai curând după ce decesul a fost constatat medical. Familia nu trebuie să aștepte până când trupul este adus acasă sau la capelă, până sunt cumpărate toate cele necesare ori până este stabilită singură ziua înmormântării. Un prim apel este suficient pentru ca parohia să afle despre moartea unui credincios, să înceapă îndrumarea familiei și să poată rândui rugăciunile și slujbele următoare.
A-l chema pe preot înseamnă, mai întâi, a-l înștiința. Aceasta nu presupune că el poate sau trebuie să ajungă în aceeași clipă la domiciliu, la spital ori la morgă. Venirea lui se stabilește în funcție de locul unde se află trupul, accesul permis, programul parohiei și rânduiala locală. Rugăciunea familiei pentru cel adormit poate începe însă imediat.
Pe scurt
- Preotul se anunță după constatarea decesului, fără a aștepta finalizarea actelor.
- În mod firesc, familia pornește de la preotul parohiei de care aparținea cel adormit.
- La primul apel se comunică numele, locul unde se află trupul și orice împrejurare bisericească importantă.
- Preotul spune când poate veni, ce rugăciuni sau slujbe se vor face și cum se coordonează înmormântarea.
- Spovedania, împărtășania și Maslul nu se săvârșesc după moarte; pentru acestea preotul trebuie chemat cât omul este încă în viață.
- Dacă există un caz neobișnuit, familia îl spune sincer și lasă preotului hotărârea privind rânduiala bisericească.
De ce este anunțat preotul atât de devreme?
Moartea unui creștin nu este numai un eveniment familial și administrativ. Prin Botez, omul a devenit membru al Bisericii, iar după moarte comunitatea îl însoțește prin rugăciune și îl încredințează milei lui Dumnezeu. De aceea, familia nu îl caută pe preot doar pentru a „rezerva” slujba înmormântării, ci pentru ca legătura bisericească să continue în ceasurile despărțirii.
Anunțat din timp, preotul poate:
- să îndrume familia asupra rugăciunii pentru cel adormit;
- să stabilească dacă și când vine la casă, la capelă sau în alt loc permis;
- să rânduiască stâlpii, panihida ori alte rugăciuni păstrate în practica parohiei;
- să coordoneze data și ora slujbei înmormântării;
- să explice ce trebuie pregătit pentru biserică și ce nu este necesar;
- să lămurească situațiile în care nu se poate aplica automat rânduiala obișnuită;
- să ajute familia să deosebească tradiția creștină de gesturile superstițioase.
În multe îndrumare bisericești românești, primul sfat dat familiei după deces este tocmai anunțarea preotului paroh. El cunoaște practica locului, programul bisericii și împrejurările în care poate fi săvârșită slujba. Un sfat primit de la rude sau vecini poate reflecta un obicei din alt sat, altă regiune sau altă epocă; preotul paroh poate spune ce este bisericesc și ce este numai cutumă locală.
Anunțarea preotului și venirea lui nu sunt același lucru
Expresia „a chema preotul” poate crea impresia că preotul trebuie să vină imediat lângă trup. În practică sunt două momente distincte.
1. Familia îl anunță
Acest lucru se face cât mai curând după confirmarea decesului. Poate fi un apel scurt, chiar dacă:
- trupul se află încă la spital sau la morgă;
- familia nu a ales sicriul;
- locul de înhumare nu este încă stabilit;
- rudele din străinătate nu au ajuns;
- actele nu sunt încă disponibile;
- data înmormântării nu poate fi confirmată.
2. Preotul stabilește când și unde poate veni
În funcție de situație, rugăciunea poate avea loc:
- la casa celui adormit;
- la capela funerară;
- la capela sau biserica cimitirului;
- în biserica parohială;
- în alt loc unde accesul este permis și unde rânduiala poate fi săvârșită cuviincios.
Dacă trupul se află într-un spațiu în care accesul clericului nu este permis sau nu poate fi organizat imediat, aceasta nu înseamnă că familia a greșit ori că cel adormit rămâne fără rugăciune. Preotul poate îndruma rudele, iar slujbele se rânduiesc când condițiile o permit.
Ce trebuie spus la primul apel?
La început nu este nevoie de o relatare lungă. Familia trebuie să ofere informațiile care îl ajută pe preot să înțeleagă situația:
- numele și prenumele celui decedat;
- numele de Botez, dacă este cunoscut;
- ora aproximativă și locul decesului;
- locul unde se află acum trupul;
- dacă persoana era botezată ortodox și de ce parohie aparținea;
- numele și numărul de telefon al persoanei care va ține legătura cu biserica;
- dacă există împrejurări speciale care trebuie lămurite înainte de stabilirea slujbei.
La primul apel nu este necesar să fie parcursă întreaga listă de obiecte, alimente și formalități. Acestea se discută separat, într-o ordine așezată. O listă practică pentru această discuție se găsește în articolul Ce trebuie întrebat la biserică?.
Ce împrejurări trebuie spuse fără a fi ascunse?
Familia nu trebuie să ascundă lucruri importante de teamă că va fi judecată. Preotul nu poate da o îndrumare corectă dacă primește o versiune incompletă a situației.
Trebuie comunicat, după caz:
- dacă nu se știe sigur că persoana a fost botezată ortodox;
- dacă aparținea altei confesiuni;
- dacă moartea s-a produs prin sinucidere sau în împrejurări care necesită cercetare;
- dacă persoana a cerut cremarea;
- dacă trupul lipsește ori nu poate fi adus la slujbă;
- dacă decesul s-a produs în străinătate;
- dacă este vorba despre un copil botezat sau nebotezat;
- dacă familia dorește slujbă într-o altă parohie decât cea de care aparținea cel adormit.
Aceste situații nu se rezolvă prin zvonuri, formule găsite pe internet sau prin chemarea unui preot fără informarea parohiei. Ele cer o lămurire pastorală și, uneori, binecuvântarea autorității bisericești competente. Materialele detaliate se află în secțiunea Cazuri speciale.
De ce se pornește de la preotul parohiei?
În mod obișnuit, familia contactează preotul parohiei în care locuia sau participa la viața bisericească cel adormit. Aceasta păstrează legătura firească dintre credincios și comunitatea lui și evită neînțelegerile privind slujba, biserica, cimitirul și participarea altor clerici.
Dacă familia dorește să participe și un alt preot — o rudă, un duhovnic sau un cleric apropiat celui mort — acest lucru se discută cu preotul paroh. Nu este potrivit ca mai mulți preoți să primească separat informații diferite ori să fie stabilite slujbe paralele fără coordonare.
Dacă persoana nu frecventa o parohie sau familia nu știe cui să se adreseze, poate contacta biserica ortodoxă din localitatea ori cartierul în care locuia cel decedat. Dacă preotul nu răspunde imediat, se poate suna din nou, se poate contacta cancelaria parohială sau un alt preot cunoscut, explicând deschis situația.
Ce poate face preotul după deces?
După moarte, preotul se roagă împreună cu familia și pregătește bisericește drumul spre înmormântare. În funcție de tradiția parohiei și de locul unde se află trupul, el poate săvârși sau rândui:
- rugăciuni pentru cel adormit;
- panihida;
- stâlpii sau „cina”, acolo unde această rânduială este păstrată;
- citirea unor pericope evanghelice;
- slujba înmormântării;
- pomenirea la Sfânta Liturghie, dacă sunt îndeplinite condițiile bisericești;
- îndrumarea privind rugăciunea familiei și citirea Psaltirii.
Denumirile și practica nu sunt identice în toate parohiile. În spațiul moldovenesc și românesc, termenul „stâlpi” poate desemna rugăciunile și citirile făcute înainte de înmormântare, dar numărul, momentul și forma lor diferă local. Familia nu trebuie să pretindă preotului o rânduială doar pentru că așa s-a făcut într-o altă localitate.
Preotul poate, de asemenea, să explice sensul obiectelor și al prinoaselor, dar nu transformă slujba într-o listă obligatorie de cumpărături. Lipsa unui obiect secundar nu trebuie să devină motiv de panică sau de amânare a rugăciunii.
Ce nu mai poate fi făcut după moarte?
După deces nu se mai săvârșesc pentru cel mort Tainele destinate omului viu:
- Spovedania;
- Sfânta Împărtășanie;
- Maslul.
Preotul nu poate „spovedi” un om mort, nu îi poate da Împărtășania și nu poate înlocui retroactiv ceea ce ar fi trebuit făcut în timpul vieții. De aceea, când un om este grav bolnav, preotul trebuie chemat din timp, nu numai în ultimele clipe și cu atât mai puțin abia după moarte. Tema este explicată separat în articolul Când chemăm preotul la omul bolnav?.
Dacă omul a murit nespovedit, neîmpărtășit sau fără lumânare, familia îi spune preotului adevărul și se roagă pentru el. Nu sunt necesare formule alarmante, obiecte puse în sicriu ori practici menite să „repare” magic situația. Judecata omului aparține lui Dumnezeu, iar datoria celor vii este rugăciunea, milostenia și participarea la pomenirile Bisericii.
Trebuie chemat preotul dacă familia nu este practicantă?
Da, dacă cel mort era creștin ortodox și familia dorește o înmormântare ortodoxă, este firesc să ceară îndrumarea parohiei chiar dacă rudele nu cunosc bine rânduiala sau nu merg regulat la biserică.
Preotul trebuie însă informat sincer despre situație. Slujba nu este un decor tradițional adăugat automat oricărei ceremonii, ci rugăciunea Bisericii pentru un membru al ei. Dacă există nelămuriri privind Botezul, apartenența confesională sau voința exprimată de cel mort, acestea se discută înainte de a fi anunțată public o slujbă.
Familia nu trebuie să se rușineze că nu știe termenii ori obiectele necesare. Este mai bine să întrebe simplu decât să încerce să reconstruiască rânduiala din sfaturi contradictorii.
Dacă preotul nu poate veni imediat
Până la venirea preotului, familia poate:
- să rostească rugăciunea pentru cel adormit;
- să spună „Dumnezeu să-l ierte” sau „Dumnezeu s-o ierte”;
- să citească, după putere, rugăciunile indicate pentru mireni;
- să păstreze liniștea și cuviința în locul unde se află trupul;
- să evite discuțiile zgomotoase, alcoolul și gesturile superstițioase;
- să pregătească informațiile pe care preotul le-a cerut.
Întârzierea unei vizite nu trebuie interpretată ca lipsă de respect față de cel mort. Un preot poate săvârși în acel moment Sfânta Liturghie, o altă înmormântare, o spovedanie sau poate fi chemat la un bolnav. Familia a făcut ceea ce trebuia dacă a anunțat parohia și urmează îndrumarea primită.
Întrebări și răspunsuri
Îl sunăm pe preot înainte sau după serviciul funerar?
Preotul poate fi anunțat imediat după constatarea decesului, înainte ca familia să încheie toate înțelegerile organizatorice. Data slujbei nu trebuie stabilită definitiv fără coordonarea bisericii, cimitirului și transportului.
Trebuie să avem actul de deces înainte să îl sunăm?
Nu. Pentru primul apel este suficient ca decesul să fi fost constatat medical. Preotul va spune ce informații sau documente vor fi necesare ulterior.
Preotul trebuie să vină neapărat în casa unde a murit omul?
Nu neapărat. Rugăciunea poate fi săvârșită la casă, capelă, biserică sau în alt loc potrivit, în funcție de împrejurări și de practica parohiei. Important este ca familia să anunțe preotul și să urmeze rânduiala stabilită.
Putem chema un preot pe care îl cunoaștem, dar care nu este din parohie?
Se poate cere participarea lui, însă este corect ca aceasta să fie coordonată cu preotul parohiei. Organizarea slujbei nu trebuie făcută prin ocolirea sau punerea în conflict a clericilor.
Ce facem dacă nu știm dacă persoana a fost botezată?
Spuneți preotului exact ce știți. Nu declarați drept cert ceva ce familia nu poate confirma. Preotul va explica ce verificări și ce rânduială sunt posibile.
Se cheamă preotul și dacă trupul nu poate fi adus la biserică?
Da. Lipsa posibilității de a aduce trupul la biserică nu este un motiv pentru a nu anunța parohia. Preotul va lămuri ce slujbe se pot face în situația concretă și dacă este necesară o binecuvântare specială.