În Postul Mare, pomenirea celor adormiți se leagă în mod deosebit de sâmbătă, zi în care se săvârșește Sfânta Liturghie deplină și în care rânduiala bisericească cuprinde rugăciuni pentru cei trecuți la viața veșnică. Potrivit Triodului, sâmbetele a doua, a treia și a patra din Post sunt zile de pomenire generală a morților. În practica multor parohii din România și Republica Moldova, parastasele se fac și în alte sâmbete ale perioadei, după programul și tradiția locului.
Postul nu întrerupe rugăciunea pentru cei adormiți. El schimbă însă zilele în care se poate săvârși parastasul și cere ca masa de pomenire și darurile alimentare să respecte rânduiala postului. Dacă un soroc personal cade într-o zi de rând sau într-o perioadă în care nu se fac parastase, data sorocului nu se schimbă, dar slujba se așază într-o zi potrivită, de comun acord cu preotul.
Pe scurt
- Care sunt sâmbetele de pomenire rânduite de Triod? Sâmbetele a doua, a treia și a patra din Postul Mare.
- Se pot face parastase și în celelalte sâmbete? În multe parohii, da, ca practică pastorală locală; programul trebuie verificat la biserică.
- Se fac parastase în zilele de luni până vineri? De regulă, nu. În zilele de rând ale Postului nu se săvârșește Liturghia deplină de care se leagă în mod firesc parastasul.
- Ce facem dacă 40 de zile se împlinesc miercuri sau vineri? Sorocul rămâne la data calculată, iar slujba se așază într-o sâmbătă potrivită, după îndrumarea preotului.
- Mâncarea trebuie să fie de post? Da. Dacă pomenirea are loc în post, coliva, masa și darurile alimentare trebuie să respecte postul și dezlegarea zilei.
- Este obligatoriu să pregătim multe pachete? Nu. Rugăciunea și pomenirea la Sfânta Liturghie sunt esențiale; darurile se fac cu măsură, după posibilități.
De ce pomenirea are un loc important în Postul Mare
Postul Mare este o perioadă de pocăință, rugăciune, înfrânare și milostenie. Grija pentru propriul suflet nu îl izolează pe credincios de cei adormiți, ci îl cheamă să se roage mai stăruitor pentru ei. Rugăciunea pentru cei plecați din această viață și ajutorarea celor vii prin milostenie se potrivesc în mod firesc cu lucrarea duhovnicească a postului.
Biserica se roagă pentru cei adormiți în nădejdea învierii și cere iertarea păcatelor lor. Pomenirea nu este o încercare de a „hrăni” sufletul prin lucruri materiale și nici o obligație socială îndeplinită printr-o masă bogată. Centrul ei este Sfânta Liturghie, în cadrul căreia numele celor adormiți sunt pomenite înaintea lui Dumnezeu, urmată, după rânduiala parohiei, de parastas.
Sâmbăta are oricum un caracter memorial în cultul ortodox. Ea amintește de odihnă și de șederea cu trupul în mormânt a Mântuitorului înaintea Învierii. În Postul Mare, acest sens este pus și mai limpede în legătură cu așteptarea Paștilor și cu mărturisirea învierii de obște.
Pentru sensul general al acestor zile, vezi Sâmbetele morților: ce sunt și când se pomenesc cei adormiți?.
Care sunt sâmbetele de pomenire din Postul Mare
Din punct de vedere tipiconal, sâmbetele a doua, a treia și a patra din Postul Mare sunt rânduite în mod special pentru pomenirea generală a celor adormiți. În aceste zile, structura slujbelor din Triod cuprinde cântări și rugăciuni proprii pomenirii morților.
Celelalte sâmbete au teme liturgice proprii:
- prima sâmbătă este închinată Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron și minunii colivei;
- sâmbăta a cincea este legată de cinstirea Maicii Domnului prin Denia Acatistului Bunei Vestiri;
- Sâmbăta lui Lazăr, aflată înaintea Duminicii Floriilor, pomenește învierea lui Lazăr de către Hristos;
- Sfânta și Marea Sâmbătă face amintirea punerii și șederii cu trupul în mormânt a Mântuitorului.
De aceea, când un calendar bisericesc marchează numai sâmbetele a doua, a treia și a patra drept zile de pomenire a morților, el urmează rânduiala strictă a Triodului.
De ce în unele parohii se fac parastase în mai multe sâmbete
Practica pastorală nu este pretutindeni identică cu marcarea tipiconală strictă. În multe parohii românești și moldovenești, credincioșii aduc pomelnice și se fac parastase în mai multe sâmbete ale Postului, uneori începând cu Sâmbăta Sfântului Teodor și continuând până la Sâmbăta lui Lazăr.
Această extindere nu înseamnă că toate sâmbetele au aceeași temă liturgică. Sâmbăta Sfântului Teodor rămâne în primul rând ziua sfântului, iar Sâmbăta lui Lazăr rămâne praznicul învierii prietenului Domnului. Parastasul săvârșit după Liturghie, acolo unde este îngăduit și obișnuit, nu schimbă sensul principal al zilei.
În Republica Moldova, practica de a pomeni morții în toate sau în mai multe sâmbete ale Postului este răspândită în unele comunități, inclusiv prin aducerea colivei, a colacilor și a pomelnicelor. În alte parohii se urmează mai strict numai sâmbetele a doua, a treia și a patra. Ambele situații trebuie înțelese în contextul programului liturgic local, nu transformate într-un motiv de dispută între familii.
Regula practică este simplă: calendarul arată locul zilei în anul bisericesc, iar parohia anunță când se primesc pomelnicele și când se săvârșește parastasul.
De ce nu se fac de regulă parastase în zilele de rând
În zilele de luni până vineri ale Postului Mare, rânduiala liturgică este diferită de restul anului. Sfânta Liturghie deplină a Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare nu se săvârșește în mod obișnuit în aceste zile, cu excepțiile prevăzute de calendar. Miercurea și vinerea se poate săvârși Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, care are un caracter propriu și de care nu se leagă în mod obișnuit parastasul.
Pomenirea celor adormiți nu încetează în aceste zile. Credinciosul se poate ruga acasă, poate citi o rugăciune pentru cel adormit, poate face milostenie și poate da un pomelnic pentru următoarea Liturghie la care se primesc pomeniri. Ceea ce se mută este slujba parastasului, nu iubirea și rugăciunea familiei.
Această deosebire explică de ce sâmbetele Postului au devenit atât de importante pentru pomenirea celor morți: atunci parastasul poate fi unit cu Sfânta Liturghie, care este cea mai înaltă rugăciune a Bisericii pentru vii și adormiți.
Cum se face pomenirea la biserică
Rânduiala concretă poate diferi de la o parohie la alta, dar în mod obișnuit familia:
- verifică din timp ziua și ora slujbei;
- pregătește pomelnicul cu numele de botez ale celor adormiți;
- aduce pomelnicul înainte de începerea Sfintei Liturghii, după obiceiul bisericii;
- participă la Liturghie și se roagă împreună cu comunitatea;
- rămâne la parastas, dacă acesta este săvârșit după Liturghie;
- poate oferi milostenie sau o masă de pomenire potrivită postului.
În unele biserici, slujba pentru cei adormiți începe încă din seara de vineri, prin rânduieli specifice, iar parastasul se săvârșește sâmbătă după Liturghie. În altele, toate se fac sâmbătă dimineața. Ora nu trebuie presupusă după experiența altei parohii.
Pomelnicul nu are nevoie de explicații precum „la 40 de zile”, „la un an” sau „la șapte ani”, dacă preotul nu cere această informație pentru organizarea slujbei. În el se scriu clar numele celor care trebuie pomeniți. Pentru cazurile în care există o problemă bisericească specială, familia discută direct cu preotul.
Mai multe despre slujbă: Ce este parastasul?.
Ce se aduce pentru parastas
În tradiția românească se aduc de obicei:
- colivă;
- colac, pâine sau prescură, după obiceiul locului;
- vin;
- lumânări;
- pomelnicul cu numele celor adormiți.
Coliva, făcută din grâu fiert, mărturisește credința în înviere: bobul de grâu este pus în pământ și moare pentru a aduce roadă. Colacul și pâinea trimit la hrană și comuniune, vinul are locul său în rânduiala parastasului, iar lumânarea este semn al credinței în Hristos, Lumina lumii.
Nu există un număr universal obligatoriu de colaci, prosoape, vase, haine sau pachete. Celelalte daruri depind de obiceiul local, de îndrumarea parohiei și de posibilitățile familiei. Lipsa unei mese bogate nu micșorează rugăciunea Bisericii.
Despre colivă și sensul ei: Coliva: ce este, de ce se face din grâu și când se pregătește.
Mâncarea de la pomenire trebuie să fie de post
Dacă pomenirea are loc în Postul Mare, mâncarea pregătită pentru pomană sau pentru masa de pomenire trebuie să fie de post. Nu este potrivit să se gătească „de dulce” sub motivul că celui adormit îi plăceau anumite mâncăruri. Pomana este o faptă a celor vii și trebuie să respecte rânduiala bisericească a zilei în care este făcută.
Dezlegarea concretă poate diferi: unele zile îngăduie untdelemn și vin, iar în anumite praznice pot exista alte dezlegări. Aceasta se verifică în calendarul bisericesc și la parohie. Faptul că este sâmbătă nu înseamnă automat dezlegare la toate alimentele.
Masa trebuie păstrată în măsură. Postul nu se împacă nici cu risipa, nici cu ospățul ostentativ, nici cu presiunea de a pregăti mai mult decât își permite familia. O hrană simplă oferită cu dragoste și o milostenie făcută unei persoane aflate în nevoie sunt mai apropiate de sensul creștin al pomenirii decât o cheltuială făcută pentru aparențe.
Vezi și Mâncarea de post la pomenire și Masa de pomenire: după înmormântare, la soroace și în post.
Ce facem dacă un soroc cade în timpul Postului Mare
Soroacele personale — 3, 9 și 40 de zile, lunile și anul — se calculează de la data morții. Intrarea într-o perioadă de post nu schimbă numărul zilelor și nu justifică refacerea calculului.
Trebuie însă separate două lucruri:
- data la care se împlinește sorocul, care rămâne aceeași;
- data slujbei parastasului, care poate fi așezată într-o zi liturgic potrivită.
Dacă sorocul cade luni, marți, miercuri, joi sau vineri, familia nu mută singură numărătoarea. Ea anunță preotul, iar parastasul este programat, de regulă, într-o sâmbătă apropiată în care slujba se poate săvârși. În unele tradiții pastorale se preferă pomenirea înainte de împlinirea sorocului; în altele se alege sâmbăta cea mai apropiată. Decizia concretă aparține parohiei care oficiază.
Dacă 40 de zile cad în Săptămâna Mare, în Săptămâna Luminată sau într-o altă perioadă fără parastase, este cu atât mai important ca data slujbei să fie stabilită din timp cu preotul. Rugăciunea personală se poate face în ziua exactă, chiar dacă parastasul este mutat.
Pentru numărătoarea corectă: Cum se calculează 40 de zile de la moarte?. Pentru perioadele cu restricții: Zile și perioade în care nu se fac de obicei parastase.
Se poate pomeni un om înainte de parastasul de 40 de zile
Da. Pomenirea de 40 de zile este un soroc important, dar nu este prima și nici singura rugăciune pentru cel adormit. Numele lui poate fi dat la Sfânta Liturghie, poate fi inclus într-un parastas de obște și poate fi pomenit în rugăciunea familiei încă din primele zile după moarte.
Dacă înainte de împlinirea celor 40 de zile cade una dintre sâmbetele de pomenire din Postul Mare, familia poate participa și poate trece numele celui recent adormit în pomelnic. Această rugăciune nu „înlocuiește” parastasul de 40 de zile și nici nu îl face inutil. Sunt momente distincte ale aceleiași griji creștine.
Ce sunt sărindarele din Postul Mare
Cuvântul sărindar desemnează pomenirea unui nume sau a unui pomelnic la patruzeci de Sfinte Liturghii. Nu este numele unei taxe și nici al unui obiect care trebuie cumpărat. Darul oferit bisericii este o contribuție liberă, după posibilitate, iar sensul sărindarului stă în rugăciunea liturgică repetată.
În unele regiuni, sărindarele sunt legate în mod deosebit de Postul Mare. Credincioșii aduc pomelnice pentru cei vii și adormiți, iar la încheierea perioadei se poate săvârși un parastas numit popular „dezlegarea sărindarelor”. Data și forma acestei rânduieli nu sunt identice în toate parohiile, de aceea trebuie urmat programul bisericii, nu un model preluat din altă localitate.
Tot în unele zone se spune că familia „poartă capetele” în sâmbetele Postului: aduce la biserică pâine sau prescuri numite capete, colivă și vin pentru pomenirea celui adormit. Este o tradiție regională, nu o obligație universală și nu trebuie confundată cu esența parastasului.
Pomenirea la cimitir în Postul Mare
Vizita la mormânt poate însoți pomenirea, dar nu o înlocuiește. Familia poate curăța locul, poate aprinde o lumânare și se poate ruga în liniște. Dacă preotul vine la cimitir, el poate săvârși o litie sau o scurtă slujbă, după program și posibilitate.
Nu este obligatoriu ca vizita să aibă loc în aceeași zi cu parastasul. Vremea, distanța, starea de sănătate sau condițiile cimitirului pot face mai potrivită o altă zi. Cel care nu ajunge la mormânt se poate ruga la biserică și acasă fără ca pomenirea să fie mai puțin reală.
Mâncarea nu se lasă pe mormânt pentru cel adormit. Este mai potrivit ca ea să fie oferită unei persoane vii, în numele celui pomenit. Cimitirul trebuie păstrat ca loc de rugăciune și reculegere, nu transformat într-un loc de ospăț zgomotos.
Ce trebuie reținut
Pomenirea celor adormiți în Postul Mare unește rugăciunea, Liturghia, postul și milostenia. Rânduiala strictă a Triodului pune în lumină sâmbetele a doua, a treia și a patra, iar practica parohială poate cuprinde și alte sâmbete, fără ca toate să devină identice din punct de vedere liturgic.
Familia nu trebuie să aleagă între respectarea sorocului și respectarea calendarului. Sorocul se calculează corect, iar slujba se programează într-o zi permisă. Masa și darurile se fac de post, cu măsură. Mai presus de cantitatea pregătirilor rămân pomenirea la Sfânta Liturghie, rugăciunea sinceră și milostenia făcută cu dragoste.
Întrebări și răspunsuri
Care sunt sâmbetele morților din Postul Mare?
Potrivit rânduielii Triodului, sâmbetele a doua, a treia și a patra sunt zilele speciale de pomenire generală a morților. În unele parohii se fac parastase și în alte sâmbete ale Postului, ca practică locală.
Sâmbăta Sfântului Teodor este o Sâmbătă a morților?
Tema liturgică principală a primei sâmbete este pomenirea Sfântului Teodor Tiron, nu pomenirea generală a morților. Totuși, în numeroase parohii se săvârșesc și parastase după Sfânta Liturghie.
Se poate face parastas miercurea sau vinerea în Postul Mare?
De regulă, parastasul nu se face în zilele de rând ale Postului, deoarece nu este legat de o Liturghie deplină. Familia stabilește cu preotul o sâmbătă potrivită, dar se poate ruga și poate face milostenie în ziua exactă a sorocului.
Dacă 40 de zile cad în post, se schimbă numărătoarea?
Nu. Cele 40 de zile se calculează de la data morții, fără a exclude zilele de post. Se poate schimba numai data slujbei, dacă ziua exactă nu permite parastasul.
Se poate pomeni la o Sâmbătă a morților cineva care nu are încă 40 de zile?
Da. Numele celui recent adormit poate fi pomenit la Liturghie și la parastasul de obște. Aceasta nu anulează pomenirea distinctă de 40 de zile.
Ce mâncare se face la parastas în Postul Mare?
Se pregătește mâncare de post, în acord cu dezlegarea zilei. Nu se gătește de dulce din preferința presupusă a celui adormit și nu este necesară o masă costisitoare.
Este obligatoriu să dau sărindar în Postul Mare?
Nu. Sărindarul este o formă de pomenire la patruzeci de Liturghii, nu o condiție pentru ca rugăciunea să fie primită. Familia îl poate da după dorință, posibilitate și rânduiala parohiei.
Până când se fac parastase înainte de Paști?
Rânduiala perioadei devine mai restrictivă înainte de Săptămâna Mare și în timpul ei. În multe parohii, Sâmbăta lui Lazăr este ultimul hotar al pomenirilor înainte de Paști, dar programul concret trebuie verificat la biserică.