Pomenirea de 3 zile: ziua înmormântării și sensul ei

Pomenirea de 3 zile este primul soroc de rugăciune pentru cel adormit și, în practica obișnuită, coincide adesea cu ziua înmormântării. Cele trei zile se calculează de la moarte, ziua decesului fiind socotită drept prima zi. Dacă înhumarea are loc în altă zi, sorocul nu se mută automat după data înmormântării.

Pe scurt

Ziua morții este ziua întâi; pentru a afla ziua a treia, la data decesului se adaugă două zile calendaristice.
Pomenirea de 3 zile este legată în primul rând de Învierea lui Hristos a treia zi și, în unele tâlcuiri, de Sfânta Treime.
Înmormântarea se face adesea în ziua a treia, dar aceasta nu este o regulă absolută.
Dacă înmormântarea are loc în ziua a treia, slujba înmormântării este centrul rugăciunii pentru cel adormit; nu este obligatoriu un al doilea parastas separat în aceeași zi.
Dacă înhumarea are loc mai devreme sau mai târziu, familia poate da pomelnic și poate stabili cu preotul cum se face pomenirea sorocului.
Masa de după înmormântare și darurile de pomană sunt forme de milostenie, nu condiții fără de care pomenirea ar fi incompletă.
Rugăciunea Bisericii nu depinde de un număr fix de obiecte, de mulțimea invitaților sau de respectarea unor gesturi superstițioase.

Cum se calculează cele 3 zile de la moarte

Soroacele personale de pomenire se calculează de la data morții, nu de la înmormântare. Ziua în care a avut loc decesul este ziua întâi, indiferent de ora la care s-a produs. Pentru a afla ziua a treia, la data decesului se adaugă două zile calendaristice.

De exemplu, dacă decesul a avut loc la 1 mai, ziua întâi este 1 mai, ziua a doua este 2 mai, iar 3 mai este ziua a treia. Numărătoarea nu începe în ziua următoare și nici după înhumare.

În cazul unui deces petrecut aproape de miezul nopții, reperul practic este data calendaristică înscrisă în actele oficiale. Dacă există o neclaritate reală, familia poate verifica documentele și poate întreba preotul, fără să transforme diferența dintre două ore sau două date într-un motiv de teamă.

De ce se face pomenirea în ziua a treia

Sensul principal al acestui soroc este legătura cu Învierea Mântuitorului a treia zi. Creștinii se roagă pentru cel adormit în lumina Învierii lui Hristos, mărturisind că moartea trupului nu este sfârșitul existenței și că toți oamenii sunt chemați la înviere.

Unele îndrumări bisericești leagă cele trei zile și de Sfânta Treime, în numele Căreia omul a fost botezat și în comuniunea Căreia nădăjduim să fie primit. Cele două tâlcuiri nu se exclud: pomenirea este o rugăciune adresată Dumnezeului Treimic și o mărturisire a biruinței lui Hristos asupra morții.

În literatura de evlavie se întâlnește și descrierea potrivit căreia sufletul se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în ziua a treia. Un asemenea limbaj tradițional trebuie înțeles duhovnicește, ca îndemn la rugăciune stăruitoare și la conștiința răspunderii omului înaintea lui Dumnezeu. El nu trebuie transformat într-o hartă materială a lumii de dincolo sau într-o succesiune care ar putea fi controlată prin obiecte și gesturi rituale.

Pomenirea de 3 zile și ziua înmormântării

În multe familii, expresiile „pomenirea de trei zile”, „înmormântarea” și „pomana după înmormântare” ajung să desemneze aceeași zi. Această suprapunere are o explicație firească: tradiția bisericească a așezat de regulă slujba înmormântării în ziua a treia de la moarte, în amintirea Învierii Domnului.

Totuși, a treia zi și ziua înmormântării nu sunt identice prin definiție. Data înhumării poate fi influențată de:

timpul necesar pentru actele și pregătirile funerare;
programul bisericii și al cimitirului;
o sărbătoare în care slujba nu poate fi așezată în forma obișnuită;
investigații medico-legale sau întârzierea predării trupului;
transportul celui decedat din altă localitate sau din străinătate;
alte împrejurări serioase pe care familia nu le poate controla.

De aceea, înmormântarea poate avea loc în ziua a doua, a treia, a patra sau mai târziu. Sorocul de trei zile rămâne însă legat de data morții. Nu este nevoie ca familia să grăbească ori să amâne în mod nepotrivit înhumarea numai pentru ca cele două date să coincidă.

Pentru stabilirea zilei potrivite se urmează indicațiile preotului și condițiile reale ale familiei. Detaliile sunt explicate separat în Cum se stabilește ziua înmormântării?.

Ce se face când înmormântarea are loc în ziua a treia

Dacă înmormântarea se săvârșește în ziua a treia, întreaga rânduială a zilei este deja o amplă rugăciune pentru cel adormit. În funcție de programul stabilit cu preotul, ea poate cuprinde:

Pomenirea la Sfânta Liturghie. Familia aduce din timp pomelnicul cu numele de botez al celui adormit și, potrivit practicii parohiei, prescură și celelalte prinoase.
Slujba de la casă, capelă sau sala mortuară. Înainte de plecare se săvârșește rugăciunea rânduită, după care cortegiul se îndreaptă spre biserică sau spre cimitir.
Slujba înmormântării. Biserica se roagă pentru iertarea păcatelor și odihna celui adormit, proclamă nădejdea învierii și îi întărește pe cei rămași.
Rânduiala de la mormânt. Trupul este încredințat pământului, iar rugăciunea continuă până la încheierea înhumării.
Milostenia sau masa de pomenire. Familia poate împărți hrană ori poate organiza o masă sobră pentru cei prezenți, fără risipă și fără obligația unui ospăț.

Când slujba înmormântării are loc chiar în ziua a treia, nu este obligatoriu să se facă încă un parastas distinct numai pentru a „bifa” sorocul. Slujba înmormântării este mai amplă decât parastasul și cuprinde rugăciunea specială a Bisericii pentru persoana care este condusă la mormânt. Dacă în parohie există o practică locală suplimentară, aceasta se urmează numai la îndrumarea preotului.

Ce facem dacă înmormântarea nu are loc în ziua a treia

Dacă trupul este înhumat mai devreme sau mai târziu, familia nu trebuie să creadă că pomenirea a fost „pierdută”. În ziua a treia poate:

să dea pomelnic pentru pomenirea la Sfânta Liturghie;
să participe la o panihidă sau la un parastas, dacă preotul îl poate săvârși;
să rostească acasă rugăciunile pentru cel adormit;
să facă o milostenie discretă în numele lui;
dacă este posibil, să aprindă o lumânare și să se roage la mormânt sau în biserică.

Forma concretă depinde de ziua liturgică și de situația înmormântării. Uneori pomenirea la Liturghie este făcută într-o zi apropiată, potrivit programului bisericii. Important este ca familia să nu confunde precizia calendaristică cu o eficacitate magică a datei și să nu creadă că o rugăciune făcută ulterior ar fi lipsită de folos.

Slujba înmormântării nu se repetă pentru că nu a căzut exact în ziua a treia. Dacă sorocul a fost omis, se continuă rugăciunea și se stabilește cu preotul următoarea pomenire.

Ce se pregătește pentru pomenirea din ziua înmormântării

Lista exactă se cere bisericii, deoarece rânduielile practice diferă între parohii. De regulă, familia pregătește:

pomelnicul cu numele de botez al celui adormit;
colivă;
colac, prescură sau pâine;
vin;
lumânări;
după obiceiul parohiei, alte prinoase pentru binecuvântare și milostenie.

Coliva, făcută din grâu, este semn al învierii: bobul este pus în pământ și aduce roadă. Pâinea și colacul exprimă comuniunea și darul, iar lumânarea mărturisește lumina lui Hristos și rugăciunea celor vii. Acestea nu sunt obiecte care acționează singure și nu trebuie pregătite din frica de a nu lipsi ceva dintr-o listă transmisă în familie.

Nu există o regulă bisericească potrivit căreia trebuie împărțite exact trei farfurii, trei căni, trei prosoape sau trei rânduri de obiecte pentru că este ziua a treia. Numărul darurilor nu determină folosul pomenirii.

Pomana după înmormântare

În practica locală, pomenirea de trei zile este asociată cel mai des cu pomana sau masa care urmează după înhumare. Aceasta își are rădăcina în vechile agape creștine, adică mesele iubirii frățești, însoțite de rugăciune și ajutorarea celor săraci.

Pomana păstrează sensul creștin atunci când este:

precedată și însoțită de rugăciune;
cumpătată și potrivită posibilităților familiei;
pregătită de post atunci când ziua o cere;
oferită cu atenție celor care au realmente nevoie;
lipsită de competiție, fală și risipă.

Nu este obligatoriu să fie invitați mulți oameni. Familia poate pregăti o masă simplă, poate împărți pachete cu hrană sau poate ajuta direct o persoană nevoiașă. O pomenire nu este mai deplină pentru că masa a fost mai scumpă.

Trebuie evitate excesul de alcool, gălăgia, glumele nepotrivite și transformarea mesei într-o petrecere. Nu este potrivit nici obiceiul de a vărsa vin sau băutură pentru cel mort. Hrana și băutura sunt oferite oamenilor; celui adormit îi sunt aduse rugăciunea și milostenia.

Ce trebuie evitat din teamă sau superstiție

Pomenirea de trei zile nu cere gesturi prin care sufletul ar fi „ajutat” să traverseze locuri materiale. Nu este nevoie:

să se așeze bani în sicriu sau în mormânt;
să se dea obiecte peste sicriu ori peste groapă ca și cum ar fi transmise celui mort;
să se lase mâncare și băutură pe mormânt pentru suflet;
să se respecte un număr fix de daruri;
să se verse alcool pe pământ;
să se repete slujbe din frica unei greșeli de calcul.

Milostenia este bună atunci când ajunge la o persoană vie și îi este de folos. Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu. Aceste două lucrări nu trebuie amestecate cu practici magice sau cu frica de pedeapsă pentru o omisiune materială.

Pomenirea continuă după înmormântare

Ziua a treia deschide, nu încheie, perioada de rugăciune pentru cel adormit. Numele lui poate fi dat în continuare la Sfânta Liturghie, familia se poate ruga acasă și poate face milostenie în memoria lui.

Următoarele soroace apropiate sunt pomenirea de 9 zile și cea de 40 de zile. Ele nu sunt evenimente izolate, ci momente mai intense în cadrul unei pomeniri care continuă de-a lungul întregii vieți a familiei și în rugăciunea Bisericii.

Întrebări și răspunsuri

Cele 3 zile se calculează de la moarte sau de la înmormântare?

Se calculează de la moarte, iar ziua decesului este prima zi. Dacă omul a murit la 1 mai, ziua a treia este 3 mai, indiferent când are loc înhumarea.

Înmormântarea trebuie făcută obligatoriu în ziua a treia?

Nu. Ziua a treia este tradițională și are legătură cu Învierea lui Hristos, dar data înmormântării poate fi schimbată de împrejurări liturgice, administrative, medicale sau logistice.

Se mai face un parastas separat dacă înmormântarea este în ziua a treia?

Nu în mod automat. Slujba înmormântării este ea însăși rugăciunea principală pentru cel adormit în acea zi. Orice rânduială suplimentară se stabilește cu preotul, după practica parohiei.

Dacă înmormântarea este în ziua a patra, am pierdut pomenirea de 3 zile?

Nu. În ziua a treia se poate da pomelnic, se poate face o rugăciune sau un parastas, după posibilități și după îndrumarea preotului. Slujba înmormântării se săvârșește în ziua stabilită și nu trebuie repetată.

Este obligatorie o masă mare după înmormântare?

Nu. Familia poate face o masă simplă sau poate oferi direct hrană și ajutor unor persoane nevoiașe. Centrul pomenirii este rugăciunea, nu costul mesei și nici numărul invitaților.

Pomenirea de 3 zile