Pomenirea de 9 zile este unul dintre primele soroace de rugăciune pentru un creștin adormit. Cele nouă zile se calculează de la data morții, ziua decesului fiind socotită drept prima zi. Familia poate da pomelnic la Sfânta Liturghie, poate participa la parastas și poate face milostenie în numele celui răposat, după rânduiala și posibilitățile sale.
Pe scurt
- Ziua morții este ziua întâi; pentru a afla ziua a noua, la data decesului se adaugă opt zile calendaristice.
- Sorocul se calculează de la moarte, nu de la înmormântare.
- Pomenirea este legată de cele nouă cete îngerești și, într-o altă tâlcuire, de ceasul al nouălea al Patimilor Domnului.
- Centrul pomenirii este rugăciunea: pomelnicul, pomenirea la Sfânta Liturghie și parastasul.
- De regulă se pregătesc colivă, colac sau pâine, vin și lumânări, potrivit obiceiului parohiei.
- Nu este obligatorie o masă mare și nici chemarea multor oameni.
- Stropirea casei cu agheasmă nu trebuie făcută din credința că locul unde a stat trupul ar fi devenit „necurat”.
Cum se calculează cele 9 zile de la moarte
Toate soroacele personale de pomenire se calculează de la moarte. Ziua în care a avut loc decesul este prima zi, indiferent de ora la care s-a produs. Pentru a afla data zilei a noua, la data morții se adaugă opt zile calendaristice.
De exemplu, dacă decesul a avut loc la 1 mai, ziua a noua este 9 mai. Numărătoarea nu începe la 2 mai și nici în ziua înmormântării. Dacă înmormântarea a avut loc după trei sau patru zile, data sorocului nu se schimbă.
În cazul unui deces petrecut foarte aproape de miezul nopții, se ia ca reper data calendaristică înscrisă în actele oficiale. O neclaritate reală poate fi lămurită prin verificarea documentelor și printr-o discuție cu preotul, fără teamă și fără presupuneri superstițioase.
Data zilei a noua și data la care se săvârșește efectiv parastasul pot fi uneori diferite. Dacă sorocul cade într-o zi sau într-o perioadă în care parastasele nu se fac, slujba este așezată într-o zi apropiată, după rânduiala parohiei. Regula de calcul rămâne însă aceeași. Situațiile de acest fel sunt explicate separat în Se poate muta parastasul mai devreme sau mai târziu?.
De ce se face pomenirea la 9 zile
Tâlcuirea cel mai des întâlnită în îndrumările ortodoxe leagă acest soroc de cele nouă cete îngerești. Biserica se roagă ca cel adormit să fie așezat în comuniunea celor care Îl slujesc și Îl laudă pe Dumnezeu și să se bucure de pacea Împărăției Sale.
O altă explicație leagă numărul nouă de ceasul al nouălea al Patimilor Domnului, ceas asociat cu moartea Mântuitorului pe Cruce și cu nădejdea Raiului făgăduit tâlharului pocăit. Prin urmare, pomenirea nu este o simplă repetare a unei date din calendar, ci o mărturisire a credinței că omul este chemat la viață împreună cu Hristos.
Unele cărți de evlavie descriu primele zile după moarte printr-o succesiune în care sufletul se închină înaintea lui Dumnezeu și vede locașurile cerești, iar în ziua a noua se înfățișează din nou înaintea Creatorului. Acest limbaj tradițional exprimă seriozitatea rugăciunii pentru cel adormit. El nu trebuie transformat într-o hartă materială a lumii de dincolo, într-un calcul magic sau într-un motiv de spaimă. Taina stării sufletului rămâne în grija și judecata milostivă a lui Dumnezeu.
Ce se face la biserică la pomenirea de 9 zile
Familia ia legătura cu preotul înainte de soroc, pentru a stabili când se poate face pomenirea și ce trebuie pregătit. Practica diferă de la o parohie la alta: în unele locuri parastasele sunt săvârșite mai ales sâmbăta, iar în altele există și alte zile stabilite pentru pomeniri.
În mod obișnuit, pomenirea cuprinde:
- Pomelnicul pentru cel adormit. Se scrie numele de botez al celui răposat. Nu este necesar să se adauge pe pomelnic mențiunea „la nouă zile”; despre soroc se poate vorbi separat cu preotul.
- Pomenirea la Sfânta Liturghie. Când rânduiala zilei permite, familia aduce pomelnicul și prescura înainte de începerea slujbei. Pomenirea la Liturghie este forma centrală a rugăciunii bisericești pentru cei adormiți.
- Parastasul sau panihida. Preotul rostește rugăciunile pentru iertarea păcatelor și odihna sufletului, iar la sfârșit se cântă „Veșnica pomenire”.
- Prinoasele. De regulă se aduc colivă, colac sau pâine, vin și lumânări. Lista exactă și cantitățile se stabilesc potrivit practicii parohiei.
- Milostenia. Familia poate împărți hrană sau poate oferi un ajutor concret unei persoane aflate în nevoie, în numele celui adormit.
Pomenirea nu devine mai folositoare prin numărul invitaților, prin costul mesei sau prin cantitatea obiectelor împărțite. Rugăciunea făcută cu credință și milostenia după putere sunt mai importante decât reproducerea unei liste familiale de obligații.
Ce se aduce la parastasul de 9 zile
Pentru pomenirile de după înmormântare, îndrumările pastorale menționează în mod obișnuit:
- pomelnicul cu numele celui adormit;
- colivă;
- colac, prescură sau pâine;
- vin;
- lumânări;
- după obiceiul locului, alte prinoase pentru biserică sau pentru milostenie.
Coliva, făcută din grâu, mărturisește credința în înviere: bobul pus în pământ moare și aduce roadă. Colacul și pâinea exprimă comuniunea celor adunați la rugăciune, iar lumânarea trimite la lumina lui Hristos. Acestea sunt semne liturgice și prinoase ale credinței, nu obiecte cu putere magică.
Nu există o cerință bisericească de a împărți un număr fix de farfurii, căni, prosoape sau alte lucruri. Familia poate face milostenie în forma cea mai folositoare pentru cei care o primesc și în limitele posibilităților sale.
Este obligatorie masa de pomenire
Masa de pomenire poate fi organizată, dar nu este condiția de care depinde parastasul. Familia poate pregăti o masă simplă pentru cei apropiați, poate împărți pachete cu hrană sau poate ajuta direct persoane nevoiașe.
Dacă se face masă, ea păstrează caracterul sobru al pomenirii: începe cu rugăciune, evită risipa și excesul de alcool și nu se transformă într-o petrecere. Când sorocul cade în post, hrana oferită trebuie să respecte postul. Nu este potrivit să se pregătească mâncare de dulce sub pretextul că aceasta i-ar fi plăcut celui mort; hrana este oferită celor vii, iar pentru cel adormit se aduc rugăciunea și milostenia.
Nu este obligatoriu să fie chemate multe persoane. Pomenirea poate fi făcută de familie și de câțiva apropiați, fără cheltuieli care să împovăreze casa îndoliată.
Se poate face pomenirea la cimitir
După slujba de la biserică, familia poate merge la mormânt, unde preotul poate săvârși o litie, dacă acest lucru a fost stabilit dinainte. Se pot aprinde lumânări, se poate tămâia și se pot rosti rugăciuni pentru cel adormit.
Vizita la cimitir este o formă firească de cinstire și de îngrijire a mormântului, dar nu înlocuiește pomenirea liturgică. Hrana nu se lasă pentru mort și nu se varsă băutură pe mormânt ca și cum sufletul ar avea nevoie de hrană materială. Ceea ce este pregătit pentru pomană se oferă oamenilor, iar rugăciunea se adresează lui Dumnezeu.
Mai multe explicații despre locul slujbei se găsesc în Parastas acasă, la biserică sau la cimitir.
Agheasma făcută în casă la 9 zile
În unele familii există obiceiul de a chema preotul pentru sfințirea casei la nouă zile, spunându-se că locul unde a stat trupul trebuie „curățit”. Această explicație este greșită. Trupul omului nu este o sursă de necurăție spirituală; în înțelegerea creștină, el a fost templu al Duhului Sfânt și este încredințat pământului cu respect și în nădejdea învierii.
Sfințirea casei prin rugăciune și agheasmă este în sine o rânduială bună și poate fi săvârșită la cererea familiei. Ea nu trebuie însă legată de credința că moartea sau prezența trupului ar fi „spurcat” locuința. O asemenea motivație transformă rugăciunea Bisericii într-un gest de apărare superstițioasă.
La nouă zile, grija principală a familiei rămâne pomenirea celui adormit, nu îndeplinirea unor gesturi menite să alunge o presupusă necurăție din casă.
Ce facem dacă am întârziat pomenirea
Dacă familia a numărat greșit, nu a cunoscut rânduiala sau nu a putut organiza parastasul în ziua potrivită, pomenirea nu trebuie abandonată și nici repetată din teamă. Se ia legătura cu preotul și se stabilește o zi apropiată în care pot fi făcute rugăciunea și parastasul.
Data are rostul ei în rânduiala Bisericii, dar rugăciunea nu devine inutilă după trecerea unei zile din calendar. Mai gravă decât o întârziere neintenționată este nepăsarea totală față de pomenirea celui adormit. Familia poate continua să-i dea numele la Sfânta Liturghie, să se roage acasă și să facă milostenie în amintirea lui.
Pomenirea continuă după ziua a noua
Pomenirea de 9 zile face parte dintr-un drum mai larg al rugăciunii pentru cel adormit. Familia continuă pomenirea în primele 40 de zile, apoi la celelalte soroace și ori de câte ori participă la Sfânta Liturghie.
Următorul soroc principal este pomenirea de 40 de zile. Între aceste date, numele celui răposat poate fi dat la biserică, se pot citi rugăciuni acasă și se pot face fapte de milostenie. Iubirea creștină pentru cel plecat nu se reduce la câteva zile obligatorii, ci se exprimă prin pomenire statornică.
Întrebări și răspunsuri
Cum se numără cele 9 zile de la moarte?
Ziua decesului este ziua întâi. La data morții se adaugă opt zile calendaristice. Dacă decesul a avut loc la 1 mai, ziua a noua este 9 mai.
Este obligatoriu să chemăm mulți oameni la 9 zile?
Nu. Familia poate participa la Liturghie și parastas împreună cu câțiva apropiați și poate face milostenie după putere. Numărul invitaților nu determină valoarea pomenirii.
Se poate face pomenirea de 9 zile la cimitir?
La mormânt se poate săvârși o litie, dacă este stabilită cu preotul. Totuși, vizita la cimitir nu înlocuiește pomenirea la Sfânta Liturghie și parastasul de la biserică.
Dacă am întârziat pomenirea de 9 zile, ce facem?
Se stabilește cu preotul o zi apropiată și se face pomenirea fără teamă. Rugăciunea nu trebuie abandonată și parastasul nu se repetă din motive superstițioase.