Când moare o persoană apropiată, familia trebuie să așeze lucrurile într-o ordine simplă: se confirmă medical decesul, se anunță preotul și rudele apropiate, începe rugăciunea pentru cel adormit, se stabilește cine coordonează pregătirile și se rezolvă pe rând ceea ce este necesar pentru înmormântare. Nu toate hotărârile trebuie luate în primele minute, iar familia nu este obligată să cunoască dinainte întreaga rânduială.
În înțelegerea ortodoxă, moartea este despărțirea sufletului de trup, nu dispariția persoanei. Trupul se întoarce în pământ, iar sufletul se înfățișează înaintea lui Dumnezeu. Legătura dintre cei vii și cel adormit continuă prin rugăciunea Bisericii, pomenire, milostenie și nădejdea în învierea de obște.
De aceea, primele ore nu sunt numai un timp al actelor și al organizării. Ele sunt și începutul rugăciunii pentru omul care a trecut la cele veșnice.
Dacă nu este sigur că persoana a murit, sunați imediat la 112 și urmați indicațiile primite. Dacă omul este încă în viață, dar se află în stare gravă, preotul trebuie chemat fără întârziere pentru rugăciune, Spovedanie și Împărtășanie, atunci când acestea mai sunt posibile. Îndrumarea pentru acest moment se găsește în secțiunea Pregătirea pentru moarte.
Pe scurt: primii șapte pași
- Asigurați constatarea medicală a decesului. Nu mutați și nu pregătiți trupul înainte ca acest lucru să fie permis.
- Anunțați preotul parohiei. Nu este necesar să așteptați toate actele sau stabilirea completă a înmormântării.
- Începeți rugăciunea. Chiar și formula „Dumnezeu să-l ierte” este o rugăciune adevărată.
- Anunțați rudele apropiate și desemnați o persoană de contact.
- Stabiliți unde va fi păstrat trupul și cine se ocupă de pregătirea lui.
- Coordonați biserica, cimitirul și transportul înainte de a anunța ora definitivă.
- Lăsați pentru mai târziu meniul, monumentul, numărul darurilor și obiceiurile care nu sunt urgente.
Ordinea detaliată a primelor acțiuni este prezentată în ghidul Ce trebuie făcut imediat după moartea unui creștin?.
Dacă decesul s-a produs chiar acum
Mai întâi trebuie lămurit faptul medical. Dacă persoana nu răspunde și există orice îndoială, situația se tratează ca urgență. Familia nu declară singură moartea și nu începe spălarea, îmbrăcarea sau mutarea trupului înainte de constatarea competentă.
Dacă moartea a fost neașteptată, violentă, produsă prin accident sau împrejurările nu sunt clare, nu se schimbă poziția trupului și nu se mută obiectele din jur până la indicațiile autorităților. Respectarea procedurii medicale și legale nu contrazice rânduiala bisericească. Rugăciunea poate începe în liniște, fără intervenții asupra trupului.
Când decesul s-a produs în spital, instituția medicală va explica unde se află trupul, când poate fi preluat și ce pași sunt necesari. Când s-a produs acasă, se urmează indicațiile medicului sau ale serviciului de urgență.
Preotul se anunță devreme, nu la sfârșitul organizării
Familia anunță preotul parohiei din care făcea parte cel adormit cât mai curând după constatarea morții. Preotul nu este chemat numai pentru ceremonia finală. El îndrumă familia în privința rugăciunilor, a slujbelor dinaintea înmormântării, a locului prohodirii, a pomelnicului și a lucrurilor care trebuie pregătite.
La primul apel este suficient să spuneți:
- numele celui decedat și, dacă este cunoscut, numele primit la Botez;
- unde s-a produs decesul și unde se află trupul;
- de ce parohie aparținea persoana;
- cine va ține legătura cu biserica;
- dacă există o împrejurare specială care trebuie lămurită.
A-l chema pe preot înseamnă mai întâi a-l înștiința. Venirea lui la casă, capelă, spital sau în alt loc se stabilește separat, în funcție de acces și de programul parohiei. Explicația completă se află în articolul Când se cheamă preotul după deces?.
Dacă familia nu merge regulat la biserică sau nu știe parohia, poate contacta biserica ortodoxă din localitatea ori cartierul în care locuia persoana. Este mai bine să spună deschis că nu cunoaște rânduiala decât să urmeze multe sfaturi contradictorii.
Rugăciunea începe înainte ca toate lucrurile să fie pregătite
Familia nu trebuie să aștepte sicriul, coliva sau venirea tuturor rudelor pentru a se ruga. Poate spune imediat:
Dumnezeu să-l ierte.
Pentru o femeie: Dumnezeu s-o ierte.
O altă rugăciune scurtă este:
Cu Sfinții odihnește, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău (N), unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
După putere se pot citi rugăciunile pentru cei adormiți, Canonul și Psaltirea. Mireanul nu își atribuie însă rolul preotului și nu citește rugăciunile de dezlegare sau formulele rezervate slujirii sacerdotale.
Dacă durerea nu permite citirea unui text lung, o rugăciune scurtă rostită cu luare-aminte este un început adevărat. Textele și rânduiala de bază sunt reunite în pagina Ce rugăciuni poate citi familia după deces?.
Pe cine anunțăm și cine coordonează familia
După inițierea pașilor medicali, familia anunță preotul și rudele apropiate. Nu este nevoie ca vestea să fie publicată imediat. Cei foarte apropiați trebuie să afle direct, înaintea unei postări în rețelele sociale sau a unui mesaj transmis în grupuri mari.
Este util să fie desemnată o singură persoană care:
- ține legătura cu preotul;
- notează informațiile primite;
- comunică cu instituția medicală și cimitirul;
- transmite rudelor programul confirmat;
- împiedică apariția unor versiuni contradictorii;
- protejează membrii familiei cei mai afectați de zeci de apeluri.
Medicul sau serviciul de urgență, preotul, rudele, cimitirul și transportul nu au aceeași urgență și nici același rol. Succesiunea este explicată în articolul Pe cine trebuie să anunțăm după deces și în ce ordine?.
Ce trebuie hotărât în aceeași zi
În prima zi este suficient să fie lămurite lucrurile care influențează direct rugăciunea, păstrarea trupului și înmormântarea:
- cine reprezintă familia în discuții;
- unde se află și unde va fi păstrat trupul;
- ce preot și ce parohie vor coordona slujba;
- ce cimitir și ce loc de înhumare sunt avute în vedere;
- cine se ocupă de transport și de pregătirea trupului;
- care sunt zilele posibile pentru înmormântare;
- dacă există o situație bisericească sau juridică specială;
- ce obiecte sunt necesare imediat și ce poate fi adus mai târziu.
Data și ora nu trebuie anunțate drept definitive înainte de coordonarea dintre preot, biserică, cimitir, locul în care se află trupul și transport.
La discuția cu parohia, familia trebuie să afle mai întâi ce slujbe se fac, unde va avea loc înmormântarea, ce nume se trece în pomelnic și ce trebuie pregătit. Un checklist complet se găsește în pagina Ce trebuie întrebat la biserică după deces?.
Ce poate fi lăsat pentru mai târziu
Nu trebuie hotărâte în primele ore:
- meniul complet al mesei de pomenire;
- numărul exact al colacilor, prosoapelor și darurilor;
- monumentul funerar;
- toate pomenirile din următorii ani;
- împărțirea tuturor hainelor și obiectelor celui adormit;
- forma fiecărui anunț public;
- păstrarea fiecărui obicei propus de rude;
- formalitățile care nu sunt necesare pentru preluarea trupului și înhumare.
Dragostea față de cel plecat nu se măsoară prin viteza cu care sunt cumpărate lucrurile, prin costul sicriului sau prin cantitatea mâncării. Graba este justificată numai acolo unde există un termen medical, administrativ, bisericesc sau practic.
O familie poate spune fără vinovăție: „Acest lucru nu este urgent; îl vom hotărî după ce stabilim slujba și înmormântarea.”
Pregătirea trupului și a lucrurilor necesare
După constatarea medicală și permisiunea de pregătire, trupul este spălat sau toaletat, îmbrăcat în haine curate și așezat în sicriu cu decență. Aceste gesturi exprimă cinstirea trupului omenesc, care a participat la viața persoanei, a primit Sfintele Taine și este chemat la înviere.
Pregătirea poate fi făcută de rude care cunosc rânduiala sau de persoane specializate. Nu este o obligație ca membrii familiei să facă ei înșiși fiecare gest.
Pentru înmormântare se folosesc, după rânduiala parohiei, crucea, icoana, acoperământul, lumânările, pomelnicul, coliva, colacul, vinul, tămâia și celelalte lucruri indicate de preot. Unele sunt necesare slujbei, altele țin de practica locală, iar altele sunt complet facultative.
Lista de bază, organizată după întrebuințare, se află în ghidul Ce trebuie pregătit pentru înmormântare?. Explicațiile despre sensul fiecărui obiect sunt dezvoltate în secțiunea Obiecte funerare, prinoase și simboluri.
De la deces până la înmormântare
După primele hotărâri începe perioada de pregătire propriu-zisă. Familia pregătește trupul, se roagă, poate organiza citirea Psaltirii, primește rudele și participă la stâlpi sau la celelalte rugăciuni păstrate în parohie.
Priveghiul creștinesc nu este o petrecere și nici o obligație de a rămâne cu orice preț treaz toată noaptea. El este un timp de veghe, rugăciune, despărțire și sprijin pentru familie. Liniștea, Psaltirea și rugăciunea au prioritate față de mâncare, alcool, glume și povestiri despre semne.
Întregul interval este explicat în secțiunea Ce se face înainte de înmormântare?.
În ziua înmormântării
În ziua stabilită, slujba poate începe la casă sau capelă, continuă după rânduiala locului în biserică și se încheie la mormânt. Familia participă la rugăciune, ține legătura cu preotul și cu persoanele care coordonează transportul și cimitirul și evită agitația inutilă.
Slujba înmormântării nu este numai o ceremonie de rămas-bun. Ea mărturisește credința în Învierea lui Hristos, se roagă pentru iertarea și odihna celui adormit și îi învață pe cei vii despre fragilitatea vieții și nădejdea vieții veșnice.
Ordinea de la casă sau capelă până la mormânt este prezentată în secțiunea Ziua înmormântării.
După înmormântare începe pomenirea
Înmormântarea nu încheie grija creștină pentru cel adormit. Familia continuă rugăciunea acasă, dă numele pentru pomenire la Sfânta Liturghie, pregătește soroacele și poate face milostenie în numele lui.
În primele zile este util să fie notată data de 40 de zile și să fie întrebată parohia din timp despre Liturghie și parastas. Nu toate pomenirile trebuie însă organizate imediat după întoarcerea de la cimitir.
Pașii de după înhumare sunt prezentați în secțiunea Ce se face după înmormântare?, iar formele rugăciunii bisericești sunt explicate în Parastas și slujbe de pomenire.
Pomana este milostenie făcută pentru cel adormit, iar masa de pomenire este numai una dintre formele în care familia poate primi participanții. Niciuna nu trebuie să devină ospăț, probă socială sau motiv de îndatorare.
Dacă familia nu cunoaște rânduiala bisericească
Este suficient să spună preotului:
„A murit cineva din familia noastră și nu cunoaștem rânduiala. Vă rugăm să ne spuneți ce trebuie să facem mai întâi.”
Familia nu trebuie să cunoască termenii panihidă, stâlpi, prohod, paos sau sărindar pentru a cere ajutorul Bisericii. Preotul trebuie să afle cine a murit, unde se află trupul și dacă există împrejurări speciale; restul poate fi explicat treptat.
Nu este bine să se ceară câte o instrucțiune de la multe persoane și apoi să se încerce împlinirea tuturor simultan. Unele sfaturi aparțin altor regiuni, altor confesiuni sau unor obiceiuri familiale care nu sunt obligatorii.
Tradiția locală și frica nu sunt același lucru
În Republica Moldova coexistă practici românești, moldovenești, slave și locale. Pot diferi denumirile slujbelor, numărul colacilor, folosirea prosoapelor, forma toiagului, locul priveghiului și alte detalii.
O tradiție poate fi păstrată dacă:
- nu contrazice credința și slujba Bisericii;
- nu îi atribuie unui obiect o putere magică;
- nu rănește și nu degradează trupul;
- nu împovărează familia prin frică și cheltuieli;
- nu tulbură rugăciunea;
- este acceptată de parohie.
Nu trebuie însă făcute gesturi pentru a împiedica întoarcerea mortului, a „prinde” sufletul, a opri o altă moarte sau a-i trimite obiecte în lumea de dincolo. Oglinzile, apa, pisicile, visele, flacăra lumânării și accidentele casnice nu hotărăsc starea sufletului.
Orientarea pentru primele zile se află în articolul Ce nu trebuie făcut imediat după deces din frică sau superstiție?, iar analiza detaliată a obiceiurilor este cuprinsă în secțiunea Obiceiuri populare și superstiții.
Situații care trebuie spuse preotului de la început
Familia trebuie să informeze preotul înainte de stabilirea publică a slujbei dacă:
- nu se știe dacă persoana a fost botezată ortodox;
- aparținea altei confesiuni;
- a murit prin sinucidere;
- a cerut incinerarea;
- trupul lipsește sau nu poate fi adus;
- decesul s-a produs în străinătate;
- este vorba despre un copil botezat sau nebotezat;
- nu există posibilitatea unei înmormântări cu preot;
- familia nu cunoaște credința ori dorința persoanei.
Aceste cazuri nu se rezolvă prin ascunderea faptelor, prin presupuneri sau prin găsirea unei formule care să ocolească rânduiala. Unele cer binecuvântarea autorității bisericești competente. Îndrumările generale sunt reunite în secțiunea Cazuri speciale.
O ordine simplă pentru o familie copleșită
Când totul pare prea mult, este suficient să păstrați această ordine:
Acum
- verificați situația medicală;
- anunțați preotul;
- spuneți o rugăciune;
- chemați o rudă de încredere;
- nu mutați și nu pregătiți trupul înainte de permisiune.
Astăzi
- desemnați persoana de contact;
- aflați unde se află și unde va fi păstrat trupul;
- coordonați parohia, cimitirul și transportul;
- cereți lista exactă a lucrurilor necesare;
- comunicați preotului orice situație specială.
Mai târziu
- organizați masa și pomana în măsura posibilităților;
- stabiliți pomenirile;
- hotărâți ce faceți cu lucrurile rămase;
- discutați monumentul și îngrijirea mormântului;
- rezolvați formalitățile care nu sunt urgente.
Familia nu trebuie să dovedească iubirea prin epuizare, risipă sau teamă. În centrul acestor zile rămân rugăciunea pentru cel adormit, cinstirea trupului, participarea la slujba Bisericii, milostenia și pacea dintre cei vii.
Întrebări și răspunsuri
Trebuie să vină preotul imediat după deces?
Preotul trebuie anunțat cât mai curând, dar venirea lui se stabilește în funcție de loc, acces și programul parohiei. Familia poate începe rugăciunea înainte de sosirea lui.
Ce facem dacă trupul nu este adus acasă?
Rugăciunea nu depinde de prezența trupului în locuință. Familia se poate ruga acasă, iar preotul va spune unde și când pot fi săvârșite slujbele.
Ce facem dacă nu avem bani pentru multe pregătiri?
Spuneți acest lucru preotului și păstrați forma simplă. Sicriul, înhumarea și lucrurile realmente necesare au prioritate. Prosoapele numeroase, coroanele costisitoare, darurile și masa mare nu sunt condiții ale rugăciunii.
Ce facem dacă omul a murit fără Spovedanie, Împărtășanie sau lumânare?
Spuneți preotului împrejurările reale și rugați-vă pentru cel adormit. Tainele nu se săvârșesc după moarte, iar lipsa lumânării nu condamnă automat sufletul. Nu sunt necesare ritualuri de „reparare”.
Putem amâna unele hotărâri până a doua zi?
Da. Pot fi amânate toate lucrurile care nu influențează constatarea decesului, păstrarea trupului, rugăciunea, data înmormântării și înhumarea. O hotărâre luată după odihnă și sfat este adesea mai bună decât una luată în panică.