Priveghiul este timpul de rugăciune, reculegere și sprijin petrecut înainte de înmormântare. În cadrul lui pot avea loc citirea Psaltirii, rugăciuni ale familiei și slujba numită în multe locuri stâlpii, săvârșită de preot. Acestea se apropie prin scop, dar nu sunt același lucru: priveghiul este cadrul mai larg, Psaltirea poate fi citită și de mireni, iar stâlpii țin de slujirea preotului.
Poate trupul să rămână singur în capelă sau trebuie să stea cineva lângă sicriu toată noaptea?
Trupul poate rămâne singur într-o capelă închisă și supravegheată. Veghea de noapte este o tradiție veche și frumoasă, prin care rudele și apropiații păstrează rugăciunea lângă cel adormit, dar nu este o obligație absolută și nici o formă de protecție magică. Sufletul nu pățește nimic dacă familia nu poate rămâne până dimineața.
Programul capelei, starea de sănătate a rudelor, distanța, siguranța și nevoia de odihnă pot face imposibilă prezența continuă. Unde este permis, mai multe persoane se pot schimba între ele; unde capela se închide, familia continuă rugăciunea acasă. Nu este potrivit ca rudele să fie mustrate ori înfricoșate cu ideea că trupul „nu trebuie lăsat singur”. Sensul priveghiului este iubirea și rugăciunea, nu paza împotriva unor primejdii nevăzute.
Mai pe larg: Ce este priveghiul creștinesc?
Poate avea loc priveghiul dacă trupul este la morgă?
Da. Familia se poate aduna acasă, la biserică ori într-un alt loc potrivit pentru rugăciune, chiar dacă trupul se află la morgă, într-o cameră frigorifică, în alt oraș sau în străinătate. Rugăciunea nu depinde de prezența fizică permanentă lângă sicriu.
Dacă instituția permite vizitarea trupului, familia poate stabili separat un interval pentru rămas-bun și pentru citirea unor rugăciuni. Dacă accesul este limitat, nu trebuie încălcate regulile medicale sau programul morgii pentru a reproduce cu orice preț forma tradițională a priveghiului. Se poate așeza acasă o icoană și se poate aprinde în siguranță o lumânare sau o candelă, fără a improviza un „sicriu simbolic”. Preotul trebuie anunțat din timp, pentru ca stâlpii și celelalte rugăciuni să fie săvârșite acolo unde este posibil.
Vezi și: Citirea Psaltirii pentru cel adormit
Câte seri se fac stâlpii?
Nu există peste tot un număr identic de seri. În unele parohii, preotul vine în fiecare seară dintre moarte și înmormântare; în altele, stâlpii se fac o singură dată sau numai în seara dinaintea înmormântării. Numărul depinde de timpul disponibil, de ziua înhumării, de posibilitatea preotului și de practica locală.
Stâlpii nu sunt o operațiune care trebuie repetată de un anumit număr de ori pentru ca sufletul să poată pleca sau pentru ca înmormântarea să fie „valabilă”. Ei cuprind rugăciuni pentru cel adormit și, potrivit rânduielii locale, citiri din Sfânta Evanghelie. Familia nu stabilește singură numărul slujbelor după auzite, ci întreabă preotul parohiei ce se obișnuiește și ce poate fi săvârșit în situația concretă.
Mai pe larg: Ce sunt stâlpii și când se săvârșesc?
Ce facem dacă stâlpii nu s-au săvârșit deloc?
Lipsa stâlpilor nu anulează slujba înmormântării și nu înseamnă că cel adormit a rămas fără orice rugăciune. Situația trebuie spusă preotului fără rușine și fără încercarea de a „recupera” mecanic fiecare seară pierdută. El va stabili ce rugăciune se poate face înaintea înmormântării și cum continuă pomenirea la biserică.
Între timp, familia poate citi Psaltirea și rugăciuni pentru cei adormiți, poate da pomelnic și se poate ruga simplu cu numele de botez al persoanei. Mirenii nu citesc singuri Evanghelia și formulele sacerdotale pentru a imita stâlpii. Dacă preotul nu a putut veni din motive obiective, nu este drept ca familia să fie învinovățită. Centrul rânduielii rămâne rugăciunea Bisericii, culminând cu slujba înmormântării și pomenirea la Sfânta Liturghie.
Vezi: Ce sunt stâlpii și când se săvârșesc?
Poate familia să citească rugăciuni dacă preotul nu poate veni?
Da. Familia poate citi Psaltirea, „Tatăl nostru”, Psalmul 50, Psalmul 90 și rugăciuni ortodoxe pentru cei adormiți dintr-o carte de rugăciuni. Se poate rosti simplu: „Doamne, odihnește sufletul adormitului robului Tău” sau „Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească”. Rugăciunea mirenilor este firească și necesară, nu o slujbă de rang inferior.
Totuși, familia nu imită rolul preotului. Nu citește ectenii ca și cum ar conduce o slujbă, nu rostește rugăciunea de dezlegare, nu binecuvântează și nu înlocuiește stâlpii ori prohodul cu o alcătuire proprie. Dacă preotul nu poate veni imediat, trebuie păstrată legătura cu el și stabilit când poate fi săvârșită rugăciunea bisericească. Câteva rugăciuni spuse cu atenție sunt mai folositoare decât o rânduială lungă improvizată din teamă.
Pentru situații excepționale: Înmormântarea fără preot: ce poate face familia?
Trebuie citită întreaga Psaltire înainte de înmormântare?
Este o practică bună ca Psaltirea să fie citită cât mai mult și, dacă timpul și numărul cititorilor permit, în întregime. Totuși, terminarea tuturor celor douăzeci de catisme nu este o condiție pentru slujba înmormântării și nu garantează automat iertarea păcatelor.
Familia poate împărți lectura între mai multe persoane și poate nota locul unde s-a ajuns. Dacă sunt numai câteva ore, dacă rudele sunt epuizate sau dacă nimeni nu poate citi fluent, se citește atât cât este posibil, rar și cu atenție. Nu este nevoie de grabă pentru a „bifa” întreaga carte și nici de plată făcută din frica unei nenorociri. Psalmii sunt rugăciune către Dumnezeu, nu o cantitate obligatorie. După înmormântare, citirea poate continua ca parte a rugăciunii familiei.
Mai pe larg: Citirea Psaltirii pentru cel adormit
Se poate citi Psaltirea acasă dacă trupul nu este acolo?
Da. Psaltirea poate fi citită acasă, la biserică sau în alt loc liniștit, chiar dacă trupul este la morgă, într-o capelă cu program limitat ori departe de familie. Rugăciunea se adresează lui Dumnezeu și nu este valabilă numai atunci când cititorul se află lângă sicriu.
Se folosește numele de botez al celui adormit și o ediție ortodoxă care cuprinde indicațiile pentru pomenire. Familia poate stabili un program comun sau fiecare se poate ruga atunci când îi este posibil. Dacă se aprinde o lumânare sau o candelă, aceasta trebuie supravegheată; obiectele nu înlocuiesc rugăciunea și nu sunt obligatorii pentru ca lectura să fie primită. La venirea preotului ori la începerea unei slujbe, citirea particulară se oprește, iar cei prezenți participă împreună la rugăciunea Bisericii.
Vezi: Citirea Psaltirii pentru cel adormit
Se poate continua citirea Psaltirii după înmormântare?
Da. Citirea Psaltirii nu se încheie obligatoriu în momentul coborârii sicriului în mormânt. Familia poate continua în primele patruzeci de zile, la soroace și ori de câte ori dorește să se roage pentru cel adormit. Nu există obligația ca aceeași persoană să citească zilnic, fără nicio pauză, și nici ca întreaga Psaltire să fie terminată într-un anumit număr de zile.
După înmormântare, citirea acasă se unește cu pomenirea bisericească: pomelnicul la Sfânta Liturghie, parastasele și rugăciunea personală. Psaltirea nu trebuie folosită pentru ghicire și nu se deschide la întâmplare pentru a căuta semne despre starea sufletului. Dacă lectura devine prea grea în perioada durerii, familia poate spune rugăciuni mai scurte și poate reveni treptat la psalmi.
Mai pe larg: Rugăciunea acasă după înmormântare
Poate Psaltirea înlocui slujba înmormântării?
Nu. Psaltirea este cuvânt al Sfintei Scripturi și o rugăciune foarte potrivită pentru cel adormit, dar nu înlocuiește prohodul, rugăciunea de dezlegare, pomenirea la Sfânta Liturghie sau celelalte slujbe săvârșite de Biserică. Lectura făcută de familie și slujba preotului nu concurează, ci se completează.
De aceea, nu este corect să se spună că un număr mare de catisme face inutilă venirea preotului sau că o lectură plătită este „mai puternică” decât slujba înmormântării. Dacă, din motive excepționale, înhumarea a avut loc fără preot, familia trebuie să anunțe parohia și să ceară îndrumare pentru ceea ce se mai poate săvârși. Psaltirea rămâne rugăciune, dar nu conferă mirenilor dreptul de a reproduce slujbele sacerdotale.
Vezi și: Înmormântarea fără preot: ce poate face familia?
Ce facem dacă nimeni din familie nu știe să citească Psaltirea?
Familia nu trebuie să se rușineze și nici să creadă că l-a nedreptățit pe cel adormit. Poate cere ajutorul unui cântăreț bisericesc, al unui credincios obișnuit cu lectura sau al unei rude care citește clar. Preotul poate recomanda o ediție potrivită și poate arăta cum se pomenesc numele și ce rugăciuni se citesc la sfârșitul unei catisme.
Dacă nu se găsește nimeni, se pot rosti rugăciuni simple și bine înțelese: „Tatăl nostru”, Psalmul 50, „Doamne, miluiește” și rugăciuni pentru cei adormiți. Se poate citi rar, chiar dacă pronunția nu este perfectă; o greșeală se corectează și lectura continuă. Un text sigur pe telefon poate fi folosit în lipsa cărții, cu notificările oprite. Nu este nevoie să fie angajată orice persoană care promite o lectură „neîntreruptă” și pretinde că altfel sufletul va suferi.
Mai pe larg: Citirea Psaltirii pentru cel adormit
Se poate vorbi, glumi sau fuma la priveghi?
Conversația nu este interzisă. Sunt firești condoleanțele, amintirile spuse cu măsură și discuțiile practice necesare. Totuși, priveghiul nu trebuie transformat într-o întâlnire obișnuită. Glumele zgomotoase, râsetele întreținute, jocurile de cărți, muzica de petrecere, certurile și discuțiile despre moștenire sunt nepotrivite, mai ales lângă sicriu și în timpul rugăciunii.
Fumatul trebuie evitat în încăperea unde se află trupul și în apropierea lumânărilor, atât din respect, cât și din motive de sănătate și siguranță. Dacă cineva se poartă nepotrivit, o rudă poate interveni calm: poate cere liniște, poate opri alcoolul sau poate invita persoana să iasă. Nu este nevoie de scandal, dar nici familia nu este obligată să tolereze comportamente care tulbură rugăciunea și îi rănesc pe cei îndoliați.
Mai pe larg: Ce este priveghiul creștinesc?
Este potrivit să se dea mâncare sau alcool la priveghi?
Se poate oferi apă, ceai, cafea ori hrană simplă celor care vin de departe sau rămân mai mult timp. Aceasta este ospitalitate, nu o obligație liturgică. Familia nu trebuie să pregătească un ospăț, să servească fiecare vizitator sau să se împrumute pentru a respecta un meniu local. Dacă este zi de post, este firesc ca hrana oferită să țină seama de post.
Alcoolul nu este necesar și poate lipsi cu totul. În locurile unde se oferă puțin vin după obicei, trebuie păstrată măsura; băuturile tari, beția și mesele zgomotoase sunt incompatibile cu priveghiul. Masa de pomenire de după înmormântare are alt loc și alt sens. La priveghi, centrul rămâne rugăciunea și sprijinirea familiei, nu servirea oaspeților. Dacă mâncarea provoacă agitație sau discuții, este mai bine să fie oferită într-un spațiu separat de sicriu.
Vezi: Ce este priveghiul creștinesc?
Pot veni copiii la priveghi?
Da, dacă vârsta, sensibilitatea și relația lor cu cel adormit permit. Copilul trebuie pregătit înainte, cu explicații simple și adevărate: persoana a murit, trupul nu mai respiră și nu mai simte, iar oamenii s-au adunat pentru rugăciune și rămas-bun. Nu este bine să i se spună că mortul doarme sau că „va veni înapoi”, deoarece asemenea formule pot crea teamă și confuzie.
Copilul trebuie însoțit de un adult care poate ieși cu el dacă se sperie, obosește sau nu mai dorește să rămână. Nu este obligat să atingă ori să sărute trupul, să stea mult timp lângă sicriu sau să privească o imagine care îl tulbură. În același timp, excluderea automată îl poate împiedica să înțeleagă despărțirea. Familia decide în funcție de copilul concret, nu după superstiția că prezența la priveghi îi aduce rău.
Mai pe larg: Ce este priveghiul creștinesc?