Moșii de vară sunt ziua de pomenire generală a celor adormiți, așezată în sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. În această zi, numită și Sâmbăta Rusaliilor sau Sâmbăta Cincizecimii, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și la slujba de pomenire, dau pomelnice cu numele celor adormiți și pot face milostenie pentru sufletele lor.
Ziua nu este aceeași cu sărbătoarea Rusaliilor. Moșii de vară se țin sâmbătă, iar Pogorârea Sfântului Duh se prăznuiește duminică. Data se schimbă de la un an la altul, deoarece depinde de data Paștilor.
Pe scurt
- Când sunt Moșii de vară? În sâmbăta dinaintea Rusaliilor.
- Ce fel de pomenire este? O pomenire de obște a celor din veac adormiți în credință.
- Ce se face la biserică? Se dau pomelnice, se participă la Sfânta Liturghie și la parastas, potrivit programului parohiei.
- Ce se aduce? De obicei, colivă, colac sau prescură, vin și lumânări; celelalte daruri țin de posibilități și de obiceiul locului.
- Este obligatoriu mersul la cimitir? Nu. Rugăciunea bisericească este centrul zilei; vizita la mormânt este un gest firesc, dar nu o condiție a pomenirii.
Ce înseamnă numele „Moșii de vară”
În limba română, cuvântul „moși” îi desemnează aici pe înaintași, pe cei din neamul nostru care au trecut la cele veșnice. Denumirea nu se referă numai la bunici, la bărbați sau la rudele în vârstă. În slujba acestei sâmbete, Biserica îi pomenește pe toți cei adormiți în credință: părinți și strămoși, frați și surori, rude, binefăcători și pe cei ale căror nume nu mai sunt cunoscute de oameni.
Numele popular „Moșii de vară” este foarte răspândit în tradiția românească. În cărțile și calendarele bisericești se întâlnesc și denumirile Sâmbăta morților, Sâmbăta Rusaliilor sau Sâmbăta Cincizecimii. În tradiția slavă, aceeași zi liturgică este numită „Sâmbăta părintească a Sfintei Treimi” (Троицкая родительская суббота).
Când sunt Moșii de vară
Moșii de vară nu au o dată fixă. Ei se țin întotdeauna în sâmbăta care precedă Duminica Pogorârii Sfântului Duh, numită și Duminica Rusaliilor sau Cincizecimea. Ziua se află în perioada dintre Înălțarea Domnului și Rusalii și se calculează în funcție de Paști.
De aceea, data civilă trebuie verificată în calendarul bisericesc al anului și în programul parohiei. Un calendar al altei confesiuni sau un calendar civil care folosește termenul „Rusalii” nu este suficient pentru stabilirea slujbei ortodoxe.
Pentru cititorii din Republica Moldova este utilă și o precizare de limbaj: în mediul românesc se spune frecvent „Moșii de vară”, iar în mediul slav se folosește denumirea corespunzătoare Sâmbetei părintești a Sfintei Treimi. Este vorba despre același loc din ciclul liturgic — sâmbăta dinaintea Cincizecimii — chiar dacă terminologia populară diferă.
În Republica Moldova, această zi există în calendarul și practica bisericească, dar denumirea „Moșii de vară” și obiceiurile legate de cimitir nu au pretutindeni aceeași vizibilitate ca în România. Nici nu trebuie confundată cu Paștele Blajinilor, care ocupă un loc mult mai evident în tradiția publică moldovenească. Slujba de pomenire rămâne miezul comun, iar felul darurilor și mersul la cimitir pot varia de la o parohie și localitate la alta.
De ce sunt pomeniți morții înainte de Rusalii
Pogorârea Sfântului Duh arată lucrarea lui Dumnezeu care adună, sfințește și dă viață Bisericii. Pomenirea celor adormiți în ajunul praznicului mărturisește că această comuniune nu se limitează la cei care trăiesc acum pe pământ. Biserica îi cuprinde în rugăciune și pe cei plecați din această viață, așteptând învierea de obște.
Evanghelia spune că Dumnezeu „nu este Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci toți trăiesc în El” (Luca 20, 38). Din această credință se naște rugăciunea pentru cei adormiți: moartea desparte pentru o vreme sufletul de trup și pe cei vii de cei plecați, dar nu desființează legătura iubirii în Hristos.
Penticostarul, cartea de cult a perioadei dintre Paști și Duminica Tuturor Sfinților, cuprinde pentru Sâmbăta Cincizecimii imne și rugăciuni speciale pentru cei din veac adormiți. Pomenirea nu se mărginește la o singură familie. Ea are caracter obștesc și îi cuprinde pe creștinii adormiți în credință, inclusiv pe cei care au murit departe de casă, în împrejurări necunoscute sau fără ca cineva să le mai rostească numele.
Cum se face pomenirea la biserică
Programul concret diferă de la o parohie la alta. În unele biserici, pomenirea începe din ajun, prin slujba de seară și rânduiala pentru cei adormiți. Sâmbătă se săvârșește Sfânta Liturghie, urmată de parastas sau de o altă rânduială de pomenire, potrivit tipicului și programului stabilit de preot.
Pentru familie, cele mai importante lucruri sunt simple:
- să afle din timp ora slujbei;
- să scrie lizibil pomelnicul pentru cei adormiți;
- să participe la rugăciune, pe cât este posibil;
- să pregătească cele cerute de rânduiala parohiei;
- să facă milostenie cu măsură și cu gând de rugăciune.
Pomenirea la Sfânta Liturghie are locul central. Coliva, darurile și masa de pomenire nu înlocuiesc rugăciunea Bisericii și nu lucrează în mod automat prin simpla lor pregătire sau împărțire.
Ce se aduce la biserică
În practica ortodoxă românească se pregătesc de obicei:
- pomelnicul cu numele celor adormiți;
- colivă;
- colac, pâine sau prescură, după obiceiul parohiei;
- vin;
- lumânări.
Coliva, făcută din grâu, este legată de credința în înviere: precum bobul de grâu este pus în pământ și aduce roadă, tot astfel trupul este așezat în mormânt în așteptarea învierii. Lumânarea mărturisește credința în Hristos, Lumina lumii, iar pâinea și vinul fac parte din limbajul bisericesc al ofrandei și al binecuvântării.
Este bine ca familia să întrebe preotul sau persoana care se ocupă de pangar ce se aduce în biserica respectivă. Numărul colacilor, forma vaselor, prosoapele, cănile, hainele și alte obiecte țin în mare măsură de obiceiul regional. Ele nu trebuie transformate într-o povară financiară și nici într-o condiție fără de care pomenirea ar fi socotită „neprimită”.
Pomana și darurile de sezon
În multe zone, Moșii de vară sunt însoțiți de împărțirea unor alimente și fructe de sezon. Se pot oferi colaci, mâncare pregătită, cireșe sau alte fructe, uneori în căni, străchini ori vase împodobite cu verdeață și flori. Aceste forme diferă de la o regiune la alta și aparțin tradiției populare dezvoltate în jurul pomenirii bisericești.
Sensul creștin al pomenii este milostenia făcută unei persoane vii, cu rugăciune pentru cel adormit. Darul nu este trimis în mod material în lumea de dincolo și nu cumpără iertarea păcatelor. Valoarea lui stă în iubirea, rugăciunea și ajutorul concret oferit celui care îl primește.
De aceea, o pomană simplă, făcută cu bună-cuviință și după puterile familiei, este mai potrivită decât cheltuiala exagerată, competiția între rude sau teama că trebuie respectat un număr fix de obiecte.
Se merge la cimitir de Moșii de vară?
În unele parohii și localități, după slujba din biserică se merge la cimitir, iar preotul săvârșește rugăciuni la morminte. În alte locuri, pomenirea se face în biserică, iar familiile vizitează cimitirul separat. Ambele situații depind de programul parohiei și de tradiția locală.
La mormânt se poate aprinde o lumânare, se poate rosti o rugăciune, se curăță locul și se păstrează cu respect crucea. Nu este însă obligatoriu ca fiecare familie să ajungă la cimitir în acea zi. Un om bolnav, plecat în străinătate sau aflat departe de mormânt îi poate pomeni pe cei dragi la biserica în care se află și în rugăciunea de acasă.
Mâncarea și băutura la mormânt nu constituie esența zilei. Mai ales consumul de alcool, zgomotul și transformarea cimitirului într-un loc de ospăț sunt străine de caracterul rugător al pomenirii. Pentru detalii, vezi și ce trebuie evitat la cimitir.
Moșii de vară nu sunt un soroc personal
Moșii de vară sunt o zi calendaristică de pomenire generală. Ei nu înlocuiesc pomenirile personale la 3, 9 sau 40 de zile, la jumătate de an, la un an ori la alte termene rânduite pentru o anumită persoană.
Dacă un soroc personal cade în apropierea acestei sâmbete, familia poate cere ca numele celui adormit să fie pomenit împreună cu ceilalți și poate discuta cu preotul dacă este potrivit un parastas separat. Hotărârea practică depinde de data exactă, de programul bisericii și de rânduiala locului. Vezi și se poate muta parastasul mai devreme sau mai târziu?.
Ce este esențial și ce ține de obiceiul locului
Esențiale sunt rugăciunea, pomenirea la Sfânta Liturghie, nădejdea în înviere și milostenia făcută cu discernământ. Acestea exprimă credința Bisericii și comuniunea dintre cei vii și cei adormiți.
Țin de obiceiul locului felul bucatelor, vasele în care sunt împărțite, numărul colacilor, florile, verdeața, prosoapele și ordinea vizitei la cimitir. Obiceiurile pot fi păstrate atunci când sunt cumpătate și nu contrazic credința, dar nu trebuie ridicate la rang de poruncă bisericească.
Întrebări și răspunsuri
Moșii de vară sunt același lucru cu Rusaliile?
Nu. Moșii de vară se țin sâmbătă și sunt o zi de pomenire a celor adormiți. Rusaliile, adică Pogorârea Sfântului Duh, se prăznuiesc duminică. Cele două zile sunt legate liturgic, dar au conținut și slujbe diferite.
Cum aflu data Moșilor de vară?
Caută în calendarul ortodox sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Data este mobilă și depinde de Paști. Pentru ora slujbei trebuie consultat programul parohiei.
Este obligatoriu să pregătesc multe daruri?
Nu. În mod obișnuit se pregătesc pomelnic, colivă, pâine sau colac, vin și lumânări, potrivit rânduielii parohiei. Celelalte daruri sunt facultative și trebuie adaptate posibilităților familiei.
Este obligatoriu să merg la cimitir?
Nu. Vizita la mormânt este un gest de grijă și pomenire, dar centrul zilei rămâne rugăciunea Bisericii. Dacă nu poți ajunge la cimitir, poți participa la slujbă și îl poți pomeni pe cel adormit oriunde te afli.
La Moșii de vară se pomenesc numai rudele?
Nu. Credincioșii își pomenesc rudele pe nume, dar slujba are caracter obștesc și îi cuprinde pe toți cei din veac adormiți în credință, cunoscuți și necunoscuți.