Soroacele personale se calculează de la data morții, iar ziua decesului intră în numărătoare. Trebuie însă deosebită data la care se împlinește termenul de ziua în care poate fi săvârșit efectiv parastasul. Postul, o sărbătoare mare, programul liturgic sau o împrejurare serioasă pot muta slujba, fără a schimba data reală a sorocului. Calendarul ajută familia să păstreze rânduiala, dar nu transformă rugăciunea într-o operațiune care devine inutilă dacă s-a greșit o zi.
Cum se calculează soroacele: de la moarte sau de la înmormântare și se include ziua decesului?
Soroacele se calculează de la data morții, nu de la data înmormântării. Ziua în care a avut loc decesul se socotește drept prima zi, indiferent de ora la care omul a murit. Astfel, pentru pomenirea de 3 zile se adaugă două zile calendaristice, pentru cea de 9 zile se adaugă opt, iar pentru cea de 40 de zile se adaugă treizeci și nouă.
De exemplu, dacă decesul a avut loc la 1 mai, ziua a treia este 3 mai, ziua a noua este 9 mai, iar ziua a 40-a este 9 iunie. Înhumarea poate avea loc mai devreme sau mai târziu fără ca numărătoarea să înceapă din nou.
Pentru soroacele în luni se urmărește de regulă aceeași dată calendaristică după 3, 6 sau 9 luni. La un an se păstrează aceeași zi și lună din anul următor. Dacă data nu există în luna respectivă sau cade într-o perioadă liturgică nepotrivită, ziua concretă a slujbei se stabilește cu preotul.
Calculul de bază este explicat în Pomenirea de 40 de zile.
Dacă înmormântarea este în ziua a patra, s-a pierdut pomenirea de 3 zile?
Nu. Pomenirea de 3 zile nu este anulată dacă înhumarea are loc în ziua a patra sau mai târziu. În mod obișnuit, pomenirea din ziua a treia coincide cu slujba înmormântării deoarece înhumarea se făcea adesea atunci. Această suprapunere este firească, dar nu înseamnă că sorocul depinde de data înmormântării.
Dacă trupul nu a putut fi eliberat, a fost necesară autopsia, repatrierea sau a apărut o altă întârziere, familia se poate ruga în ziua a treia, poate da pomelnic la biserică și poate întreba preotul ce este posibil potrivit programului parohiei. La înmormântare se săvârșește apoi slujba rânduită, fără teama că ar fi nevoie să fie repetat mecanic tot ceea ce „s-a pierdut”.
Nu este folositor ca familia să organizeze două mese ori să cumpere daruri suplimentare pentru a compensa întârzierea. Termenul calendaristic rămâne cel calculat de la moarte, iar rugăciunea Bisericii continuă atunci când slujba poate fi săvârșită.
Mai multe explicații: Pomenirea de 3 zile.
Se poate face parastasul de 40 de zile mai devreme?
Da, atunci când ziua exactă nu este potrivită liturgic sau există un impediment serios. În principiu, este bine ca pomenirea să fie făcută la termen. Dacă trebuie aleasă o zi apropiată, mai multe îndrumări pastorale românești recomandă, mai ales pentru cele 40 de zile, săvârșirea parastasului înainte de termen. Aceasta este o recomandare pastorală, nu o regulă magică.
Data reală a sorocului nu se schimbă. Familia se poate ruga și în ziua a 40-a, chiar dacă parastasul a avut loc cu câteva zile înainte. Dacă termenul a trecut deja, slujba se poate face ulterior în prima zi potrivită; nu trebuie abandonată și nici repetată numai din teama că momentul nu a fost perfect.
Ziua nu se mută doar pentru a aduna mai mulți invitați, pentru a avea un meniu mai bogat sau pentru a evita postul. Înainte de a comanda mâncarea și de a anunța rudele, se verifică programul parohiei și se stabilește data cu preotul.
Vezi: Când și cum se poate muta parastasul?
Ce facem dacă sorocul cade duminica sau într-o sărbătoare mare și se poate face parastasul în acea zi?
Data sorocului rămâne neschimbată, dar parastasul nu se așază automat în orice duminică sau sărbătoare. Duminica are caracter pascal, iar praznicele mari au propria rânduială liturgică. În multe parohii, parastasul separat este mutat într-o sâmbătă sau într-o altă zi apropiată. În alte biserici se săvârșesc pomeniri după Liturghia duminicală, potrivit practicii locale.
Familia trebuie să întrebe concret dacă numele poate fi dat la Sfânta Liturghie în ziua exactă, când se poate săvârși parastasul și când trebuie aduse coliva și celelalte prinoase. Pomenirea la Liturghie, parastasul, milostenia și masa nu sunt obligate să aibă loc toate în aceeași zi.
O sărbătoare nu înseamnă că cel adormit este uitat. Familia se poate ruga acasă la data exactă și poate face milostenie, iar slujba se așază în ziua indicată de preot. Nu se aplică mecanic programul altei biserici, deoarece practica poate diferi între parohii.
Detalii: Zile și perioade în care nu se fac de obicei parastase.
Dacă am calculat greșit data, trebuie repetat parastasul?
Nu. Dacă familia a făcut parastasul cu o zi mai devreme sau mai târziu dintr-o eroare sinceră, slujba nu devine lipsită de valoare și nu trebuie repetată din frică. Rugăciunea a fost făcută pentru persoana pomenită, iar Dumnezeu nu o respinge din cauza unei greșeli de calendar.
Se verifică data corectă, se notează pentru soroacele următoare și se continuă pomenirea. Dacă eroarea este mai mare, privește ziua a 40-a sau există neclarități în actele de deces, situația poate fi spusă preotului. El poate recomanda o altă pomenire la un moment potrivit, dar nu ca pe o „reparare” automată a unei slujbe nevalabile.
Nu sunt necesare daruri suplimentare, o a doua masă sau reluarea întregului șir de soroace. Mai important decât exactitatea neliniștită este ca familia să nu abandoneze rugăciunea, pomenirea la Liturghie și milostenia.
Vezi și: Când și cum se poate muta parastasul?
Trebuie făcute toate soroacele, inclusiv pomenirile de 3, 6 și 9 luni?
Tradiția ortodoxă românească păstrează pomenirile de 3, 9 și 40 de zile, apoi pe cele de 3, 6 și 9 luni și de un an. Este bine ca familia să le țină, deoarece ele susțin o rugăciune statornică și nu lasă pomenirea să se reducă numai la primele zile după moarte.
Aceste termene nu sunt însă taxe rituale care trebuie achitate prin mese, pachete și obiecte. Dacă familia nu are mijloace, poate păstra esențialul: pomelnicul, participarea la Sfânta Liturghie, parastasul după posibilitate și o milostenie simplă. Cheltuielile exterioare pot fi reduse fără ca rugăciunea să fie anulată.
Dacă un soroc a fost omis din cauza bolii, distanței, lipsei de informație sau a unei alte dificultăți, nu se reia întregul șir. Numele celui adormit se pomenește în continuare, iar familia stabilește cu preotul următorul moment potrivit. Nu există temei pentru ideea că o pomenire ulterioară nu mai folosește deoarece una intermediară a lipsit.
Mai pe larg: Pomenirea la 3 și 9 luni și Pomenirea la 6 luni.
Putem pomeni persoana și în alte zile decât soroacele?
Da. Soroacele sunt repere importante, nu singurele zile în care un creștin poate fi pomenit. Numele celui adormit poate fi dat la Sfânta Liturghie ori de câte ori rânduiala bisericii permite, poate fi pomenit la sâmbetele morților, la zilele generale de pomenire, la aniversarea morții și în rugăciunea personală a familiei.
Rudele se pot ruga acasă zilnic sau din când în când, pot citi Psaltirea, pot aprinde o lumânare la biserică și pot face milostenie în numele persoanei. Nu este nevoie să aștepte următorul soroc pentru a ajuta un om aflat în nevoie sau pentru a cere pomenirea la Liturghie.
În același timp, familia nu trebuie să transforme orice dată sentimentală într-o obligație costisitoare. Ziua de naștere, onomastica ori alte aniversări pot fi prilej de rugăciune, dar nu cer automat un parastas, o masă și daruri. Pomenirea creștină este continuă și liberă de teamă, chiar dacă are anumite repere calendaristice.
Pentru continuitatea după primul an: Pomenirea anuală a celor adormiți.
Cum se calculează pomenirea de un an?
Pomenirea de un an se calculează de la data morții, nu de la înmormântare. În mod obișnuit, ea se împlinește în aceeași zi și lună din anul următor. Dacă decesul a avut loc la 18 martie, un an se împlinește la 18 martie anul următor. Nu este necesar să se numere exact 365 de zile, deoarece un an calendaristic poate cuprinde 365 sau 366 de zile.
Dacă persoana a murit la 29 februarie, iar anul următor nu are această dată, familia stabilește cu preotul dacă slujba se face la sfârșitul lunii februarie sau într-o zi apropiată. La fel se procedează dacă aniversarea cade într-o mare sărbătoare, într-o perioadă în care nu se fac parastase sau într-o zi când parohia nu poate săvârși slujba.
Trebuie deosebite data la care se împlinește anul și ziua efectivă a parastasului. Mutarea slujbei nu schimbă aniversarea morții și nu pornește un nou calcul pentru anii următori.
Mai pe larg: Pomenirea de un an.
După șapte ani mai putem pomeni persoana?
Da. Pomenirea nu încetează după șapte ani. În unele tradiții românești, anul al șaptelea este un reper important și poate fi legat de un parastas mai solemn, de îngrijirea mormântului ori, acolo unde legea și practica cimitirului permit, de deschiderea mormântului și așezarea osemintelor. Acest termen nu este însă o dată după care Biserica nu mai primește numele celui adormit.
Persoana poate fi pomenită la Sfânta Liturghie, la parastase, la zilele generale pentru morți și în rugăciunea familiei oricât timp este păstrată memoria ei. Dacă rudele nu mai sunt în viață, numele poate rămâne în pomelnicul unei biserici sau poate fi pomenit împreună cu strămoșii familiei.
Nici deschiderea mormântului nu este obligatorie pretutindeni la șapte ani. Ea depinde de regulile cimitirului, de tipul concesiunii, de starea locului și de obiceiul local. Pomenirea bisericească nu este condiționată de această procedură.
Vezi: Pomenirea la 7 ani și Pomenirea anuală a celor adormiți.
Dacă 40 de zile cad în Vinerea Mare, când se face parastasul?
Vinerea Mare se află în centrul Săptămânii Patimilor și nu este o zi pentru săvârșirea parastasului obișnuit. Data reală a celor 40 de zile rămâne Vinerea Mare, dar slujba se programează într-o zi liturgic potrivită, stabilită cu preotul. În funcție de momentul în care familia a anunțat parohia și de practica locală, parastasul poate fi așezat înaintea perioadei pascale sau după Duminica Tomii.
În Vinerea Mare, familia se poate ruga acasă pentru cel adormit și poate participa la slujbele zilei. Nu trebuie să insiste ca rânduiala praznicului să fie modificată și nici să organizeze în ascuns o slujbă improvizată. Milostenia poate fi făcută și atunci, cu respectarea postului aspru și a atmosferei zilei.
Este important ca preotul să fie întrebat din timp, deoarece nu toate sâmbetele apropiate au aceeași rânduială, iar trecerea prin Florii, Săptămâna Mare și Săptămâna Luminată cere o alegere pastorală, nu o formulă aplicată de familie.
Detalii: Zile și perioade în care nu se fac de obicei parastase.
Se fac parastase în Săptămâna Luminată?
Parastasele obișnuite nu se săvârșesc în Săptămâna Luminată. Întreaga rânduială a acestei săptămâni este pătrunsă de bucuria Învierii, iar slujbele funebre obișnuite sunt suspendate. Aceasta nu înseamnă că Biserica îi uită pe cei adormiți sau că familia nu are voie să se roage pentru ei.
Dacă un soroc cade în această perioadă, numărătoarea nu se schimbă și nu se adaugă automat o săptămână. Familia păstrează data în rugăciunea personală, poate face milostenie și stabilește cu preotul când va fi săvârșit parastasul după reluarea pomenirilor, de regulă după Duminica Tomii, potrivit programului parohiei.
Înmormântarea unei persoane care moare în Săptămâna Luminată se face, dar după o rânduială pascală specială. Ea nu trebuie confundată cu parastasul unui soroc. Tocmai această deosebire explică de ce înhumarea nu se amână, în timp ce pomenirea obișnuită este mutată.
Vezi: Paștele Blajinilor / Radonița și pomenirea morților după Paști.
Cum influențează calendarul vechi calcularea sorocelor și putem folosi în Moldova un calendar ortodox tipărit în România?
Calendarul vechi nu adaugă 13 zile la soroacele personale. Pomenirile de 3, 9 și 40 de zile se calculează de la data civilă reală a morții, iar lunile și anul se socotesc tot de la acea dată. Diferența dintre calendarul iulian și cel îndreptat privește în primul rând sărbătorile fixe, nu numărătoarea personală de la deces.
Calendarul tipărit în România poate fi util pentru ciclul pascal comun — Paști, Postul Mare, Înălțarea și Cincizecimea — deoarece Patriarhia Română și Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove folosesc în prezent aceeași pascalie ortodoxă. El nu trebuie însă aplicat automat sărbătorilor fixe, pomenirilor locale și programului unei parohii din Moldova.
Regula practică este să se urmeze calendarul jurisdicției din care face parte biserica unde va fi săvârșită slujba. Dacă rudele aparțin unor comunități diferite, fiecare se poate ruga în biserica sa, fără a recalcula sorocul și fără a transforma diferența de calendar într-un conflict.
Mai pe larg: Cum se stabilesc zilele de pomenire?
În Moldova se merge la cimitir de Paștele Blajinilor duminică, luni sau marți?
În Republica Moldova, ziua tradițională principală este de obicei lunea de după Duminica Tomii. În unele localități, vizitele la cimitir încep încă de duminică, mai ales din motive de program, aglomerație sau obicei local. În comunitățile de tradiție rusă, Radonița este rânduită de regulă marți din aceeași săptămână.
Aceste variante nu înseamnă că una dintre familii îi pomenește „corect”, iar celelalte greșit. Paștele Blajinilor și Radonița sunt tradiții regionale înrudite, nu o singură dată universală pentru întreaga Ortodoxie. Familia trebuie să verifice programul parohiei și al cimitirului, mai ales dacă preotul săvârșește litii la morminte în zile diferite.
Esențialul nu este alegerea dintre duminică, luni și marți, ci participarea la rugăciunea Bisericii, pomenirea numelui, îngrijirea mormântului și milostenia făcută unei persoane vii. Dacă familia nu poate ajunge la cimitir, se poate ruga la biserică sau acasă fără a săvârși un păcat.
Detalii regionale: Paștele Blajinilor / Radonița și pomenirea morților după Paști.