Sâmbetele morților sunt zile din calendarul bisericesc în care pomenirea celor adormiți are un caracter deosebit, obștesc. Credincioșii aduc pomelnice, participă la Sfânta Liturghie și la parastas și fac milostenie în memoria rudelor, prietenilor și binefăcătorilor trecuți la viața veșnică.
Nu orice sâmbătă este însă o sărbătoare specială a morților, iar expresiile Sâmbetele morților, Moșii și sâmbetele părintești nu sunt întotdeauna perfect identice. Ele provin din tradiții lingvistice și calendaristice diferite, care se întâlnesc în Republica Moldova și trebuie explicate fără a le confunda.
Pe scurt
- De ce se pomenește sâmbăta? Pentru că sâmbăta este ziua odihnei, iar în Sâmbăta Mare Hristos a stat cu trupul în mormânt, înaintea Învierii.
- Este fiecare sâmbătă o zi specială de pomenire? Sâmbăta are în mod obișnuit un caracter memorial, dar numai anumite sâmbete sunt rânduite pentru pomenirea generală deosebită.
- Care sunt cele mai cunoscute? Moșii de iarnă, sâmbetele a doua, a treia și a patra din Postul Mare și Moșii de vară; există și pomeniri de toamnă, după calendarul și tradiția jurisdicției.
- Sâmbetele morților și Moșii sunt același lucru? Sunt noțiuni apropiate, dar „Moșii” este mai ales denumirea românească a unor zile concrete de pomenire obștească.
- Trebuie mers obligatoriu la cimitir? Nu. Centrul pomenirii este rugăciunea Bisericii; vizita la mormânt este firească, dar nu condiționează slujba.
De ce sâmbăta este legată de pomenirea celor adormiți
În ritmul liturgic al săptămânii, sâmbăta este legată de odihnă, de pomenirea sfinților și de rugăciunea pentru cei adormiți. Cuvântul „sabat” înseamnă odihnă, iar Biserica se roagă ca Dumnezeu să-i odihnească pe cei care și-au încheiat ostenelile vieții pământești.
Sâmbăta amintește și de șederea cu trupul în mormânt a Mântuitorului. În Sâmbăta Mare, Hristos Se află în mormânt, iar această coborâre spre moarte este deja luminată de biruința Învierii. De aceea, pomenirea creștină nu este o simplă comemorare tristă, ci rugăciune în nădejdea învierii morților și a vieții veșnice.
Cântările de sâmbătă din Octoih îi pomenesc pe sfinți și cuprind rugăciuni pentru cei adormiți. Această rânduială săptămânală explică de ce parastasele sunt așezate, de regulă, sâmbăta atunci când calendarul și programul parohiei permit.
Este fiecare sâmbătă „Sâmbăta morților”?
Nu în același sens. Aproape fiecare sâmbătă are în cultul ortodox un caracter potrivit pomenirii, dar expresia Sâmbăta morților desemnează în mod obișnuit o zi în care pomenirea generală este scoasă în mod special în evidență de calendar și de rânduiala slujbelor.
Trebuie deosebite trei niveluri:
- caracterul memorial al sâmbetei, prezent în ritmul săptămânal al cultului;
- sâmbetele speciale de pomenire obștească, rânduite în anumite momente ale anului bisericesc;
- parastasul personal, săvârșit pentru o anumită persoană la un soroc, la aniversarea morții sau la cererea familiei.
Prin urmare, faptul că o zi este sâmbătă nu înseamnă automat că în orice biserică se va săvârși un parastas general. Programul trebuie verificat la parohie, iar perioadele în care pomenirile sunt limitate au propria lor rânduială.
Ce sunt pomenirile de obște
La un parastas personal, familia se roagă în mod deosebit pentru una sau mai multe persoane cunoscute. Într-o zi de pomenire de obște, Biserica îi cuprinde în rugăciune pe toți cei adormiți în credință și în nădejdea învierii, inclusiv pe cei ale căror nume nu mai sunt păstrate de urmași.
Rânduiala îi amintește și pe cei morți departe de casă, în războaie, epidemii, calamități, călătorii sau alte împrejurări în care nu au avut parte de slujba și de pomenirea familiei. Caracterul obștesc nu desființează pomenirea nominală: credincioșii pot aduce pomelnice cu numele celor apropiați, iar acestea sunt pomenite la Sfânta Liturghie și la slujba pentru cei adormiți.
Această rugăciune arată că Biserica nu este alcătuită numai din credincioșii care trăiesc acum pe pământ. Legătura în Hristos îi cuprinde și pe cei trecuți la Domnul, pentru care cei vii continuă să se roage și să facă fapte de milostenie.
Principalele Sâmbete ale morților din anul bisericesc
Datele exacte se schimbă de la un an la altul atunci când sunt legate de Paști. Pentru stabilirea lor se consultă calendarul jurisdicției și programul parohiei.
| Ziua de pomenire | Locul în calendar | Denumire românească uzuală | Corespondență în tradiția slavă | |---|---|---|---| | Sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți | În perioada pregătitoare pentru Postul Mare | Moșii de iarnă | Sâmbăta părintească ecumenică a lăsatului sec de carne | | Sâmbetele a doua, a treia și a patra din Postul Mare | În Postul Mare | Sâmbetele de pomenire din Postul Mare | Sâmbetele părintești ale săptămânilor a doua, a treia și a patra | | Sâmbăta dinaintea Cincizecimii | În ajunul Pogorârii Sfântului Duh | Moșii de vară sau Sâmbăta Rusaliilor | Sâmbăta părintească a Sfintei Treimi (Троицкая родительская суббота) | | Pomenirile de toamnă | După calendarul și tradiția locală | Moșii de toamnă | În tradiția rusă, Sâmbăta părintească a Sfântului Dimitrie |
Tabelul arată corespondențe generale, nu identități absolute. Mai ales pomenirile de toamnă au istorii, date și rânduieli locale care nu se suprapun automat.
Moșii de iarnă și Moșii de vară au pagini separate, deoarece fiecare zi are propriul loc în ciclul liturgic și propriul sens. Sâmbetele Postului Mare sunt explicate în articolul Pomenirea morților în Postul Mare.
Ce înseamnă „Moșii”
În tradiția românească, „moșii” sunt înaintașii, strămoșii și, prin extensie, cei adormiți din neamul nostru. Denumirea nu se referă numai la bărbați, la bunici sau la persoane ajunse la bătrânețe.
Cuvântul a ajuns să numească și zilele în care comunitatea îi pomenește pe cei dinaintea sa. Cele mai cunoscute sunt Moșii de iarnă și Moșii de vară. În calendarele românești apare și pomenirea de toamnă, iar în unele regiuni există alte întrebuințări locale ale termenului.
De aceea, „Sâmbetele morților” și „Moșii” se suprapun în multe contexte, dar nu sunt sinonime perfecte. Prima expresie descrie categoria liturgică a zilelor de pomenire, iar a doua păstrează o puternică dimensiune românească, familială și comunitară.
Ce sunt „родительские субботы” în tradiția rusă
În limba rusă, expresia родительские субботы înseamnă „sâmbete părintești” și desemnează mai multe zile de pomenire a celor adormiți. Termenul nu îi limitează pe cei pomeniți la părinții biologici. În folosirea bisericească, el îi cuprinde pe înaintași și, mai larg, pe creștinii ortodocși adormiți.
Printre cele mai cunoscute se află:
- Sâmbăta părintească a lăsatului sec de carne;
- sâmbetele a doua, a treia și a patra din Postul Mare;
- Sâmbăta părintească a Sfintei Treimi, cunoscută în rusă ca Троицкая родительская суббота;
- Sâmbăta părintească a Sfântului Dimitrie.
În terminologia liturgică slavă, sâmbăta lăsatului sec de carne și Sâmbăta Sfintei Treimi sunt numite în mod deosebit ecumenice sau universale, pentru că pomenirea lor îi cuprinde pe toți creștinii ortodocși adormiți din veac.
Pentru cititorul din Republica Moldova, corespondența cea mai simplă este aceasta:
- Moșii de iarnă corespund sâmbetei părintești ecumenice dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți;
- Moșii de vară corespund Sâmbetei părintești a Sfintei Treimi;
- sâmbetele de pomenire din Postul Mare există în ambele tradiții;
- Moșii de toamnă și Sâmbăta Sfântului Dimitrie trebuie explicate separat, deoarece nu sunt pur și simplu aceeași zi cu două nume.
Radonița și Paștele Blajinilor nu sunt sâmbete
Paștele Blajinilor / Radonița este tot o zi importantă de pomenire, dar nu face parte din categoria Sâmbetelor morților. În Republica Moldova, pomenirea este cunoscută mai ales în lunea de după Duminica Tomei, iar în tradiția rusă Radonița se ține de regulă marți.
Această diferență este utilă pentru înțelegerea calendarului: nu toate zilele de pomenire sunt sâmbete și nu toate obiceiurile de vizitare a cimitirului au același statut liturgic.
Cum se face pomenirea la biserică
Rânduiala concretă depinde de zi și de parohie, dar pomenirea cuprinde de obicei:
- aducerea pomelnicului cu numele celor adormiți;
- pomenirea la Proscomidie și la Sfânta Liturghie;
- slujba parastasului sau panihidei;
- binecuvântarea colivei, pâinii sau colacilor și a vinului, după rânduiala locului;
- milostenia făcută în memoria celor adormiți.
În unele parohii, slujba începe din seara de vineri prin Vecernie, Utrenie sau o rânduială specială pentru cei adormiți. În altele, credincioșii se adună sâmbătă dimineața pentru Sfânta Liturghie și parastas. Calendarul indică ziua, dar ora și ordinea slujbelor trebuie aflate de la biserică.
Pomenirea la Sfânta Liturghie are un loc central. La Proscomidie sunt scoase părticele pentru cei înscriși în pomelnic, iar Biserica îi încredințează milei lui Dumnezeu. Vezi Pomenirea celor adormiți la Sfânta Liturghie și Cum se scrie un pomelnic pentru cei adormiți?.
Cine poate fi trecut pe pomelnic
Pe pomelnicul pentru cei adormiți se scriu, de regulă, numele de botez ale creștinilor ortodocși, lizibil și fără explicații lungi. Numele de familie nu este necesar, iar clericii sunt trecuți cu treapta lor bisericească.
Într-o sâmbătă de pomenire generală, familia poate trece nu numai părinții și bunicii, ci și soțul sau soția, copiii, rudele, nașii, prietenii și binefăcătorii adormiți. Nu există obligația de a limita lista la o anumită generație.
Pentru persoane nebotezate, de altă confesiune, pentru cei care și-au luat viața sau pentru alte situații sensibile nu se aplică automat o regulă generală de pe internet. Familia trebuie să întrebe preotul ce formă de rugăciune este posibilă.
Sâmbetele morților și parastasul personal
O Sâmbătă a morților este o zi calendaristică de pomenire obștească. Un parastas personal este legat de o anumită persoană și poate fi făcut la 3, 9 sau 40 de zile, la șase luni, la un an sau la alte soroace.
Cele două se pot întâlni. Dacă sorocul unei persoane cade într-o sâmbătă de pomenire generală, numele ei poate fi trecut pe pomelnic, iar parastasul poate fi unit cu slujba zilei, potrivit rânduielii parohiei. Totuși, ziua generală nu anulează sorocul și nu mută automat pomenirea personală.
Dacă data cade într-o sărbătoare mare sau într-o perioadă cu restricții liturgice, preotul stabilește ziua potrivită pentru slujbă. Vezi Ce facem dacă ziua de pomenire cade într-o sărbătoare?.
Ce se aduce și ce ține de obiceiul locului
În practica românească se aduc frecvent:
- pomelnicul;
- colivă;
- colac, pâine sau prescură;
- vin;
- lumânări;
- alimente sau alte daruri pentru milostenie.
Coliva exprimă credința în înviere prin imaginea bobului de grâu care este pus în pământ și aduce roadă. Lumânarea mărturisește credința în Hristos, Lumina lumii. Milostenia este un bine făcut unei persoane vii în memoria celui adormit și cu rugăciune pentru el.
Numărul colacilor, felul vaselor, prosoapele, hainele, fructele și alcătuirea pachetelor diferă de la o regiune la alta. Aceste obiceiuri pot însoți pomenirea, dar nu sunt condiții prin care rugăciunea ar deveni valabilă. Nu este necesară o cheltuială mare și nu există un număr universal de obiecte care trebuie împărțite.
Este obligatorie vizita la cimitir?
Nu. Vizita la mormânt este o formă firească de cinstire: familia poate curăța locul, aprinde o lumânare și se poate ruga. Totuși, pomenirea nu depinde de prezența fizică la cimitir.
Cel care se află în altă țară, este bolnav sau nu poate ajunge la mormânt poate da pomelnic la biserica din localitatea sa și se poate ruga acasă. Rugăciunea Bisericii nu este limitată de distanța față de locul înmormântării.
Cimitirul nu trebuie transformat într-un loc de ospăț zgomotos. Mâncarea și băutura lăsate pe mormânt nu ajung la cel adormit; este mai potrivit ca darurile să fie oferite celor vii, mai ales oamenilor care au nevoie de ajutor.
România și Republica Moldova: aceleași zile, denumiri diferite
În România și în parohiile care urmează tradiția Patriarhiei Române sunt foarte cunoscute denumirile Sâmbetele morților, Moșii de iarnă, Moșii de vară și Moșii de toamnă.
În Republica Moldova, credincioșii românofoni folosesc aceleași denumiri, dar în parohiile și familiile de tradiție slavă se aud mai des expresiile родительская суббота și Троицкая родительская суббота. De aceea, aceeași dată poate fi anunțată în română ca Moșii de vară, iar în rusă ca Sâmbăta părintească a Sfintei Treimi.
Diferența de limbă nu schimbă sensul principal al zilei. Totuși, lista completă a pomenirilor și mai ales zilele de toamnă pot diferi după jurisdicție și tradiția locală. Familia trebuie să consulte calendarul parohiei în care va avea loc slujba, nu să combine mecanic calendare din România, Rusia și Republica Moldova.
Pentru modul de stabilire a datelor, vezi Cum se stabilesc zilele de pomenire?.
Ce este esențial în aceste zile
Sâmbetele morților nu sunt zile ale fricii și nici termene la care familia trebuie să îndeplinească un număr exact de gesturi. Ele sunt zile ale rugăciunii Bisericii, ale comuniunii și ale nădejdii în înviere.
Esențiale sunt:
- pomenirea celor adormiți la Sfânta Liturghie;
- rugăciunea personală și comunitară;
- păstrarea memoriei lor cu recunoștință;
- milostenia făcută cu discernământ;
- împăcarea dintre membrii familiei și participarea la viața Bisericii.
Obiceiurile locale au valoare atunci când slujesc acestui sens. Dacă ajung să înlocuiască rugăciunea, să provoace teamă sau să împovăreze financiar familia, ele și-au pierdut măsura creștină.
Întrebări și răspunsuri
Sâmbetele morților și Moșii sunt același lucru?
Nu în toate situațiile. „Sâmbetele morților” este denumirea mai largă a zilelor speciale de pomenire, iar „Moșii” este numele românesc tradițional al unor pomeniri concrete, precum Moșii de iarnă și Moșii de vară.
Ce este Sâmbăta părintească a Sfintei Treimi?
Este Sâmbăta părintească a Sfintei Treimi din tradiția rusă, ținută înaintea Cincizecimii. Ea corespunde zilei cunoscute în tradiția românească drept Moșii de vară.
Se face parastas în fiecare sâmbătă?
Nu automat. Sâmbăta este potrivită în mod tradițional pentru pomenire, dar slujba depinde de calendarul liturgic și de programul parohiei. Unele sâmbete sunt zile speciale de pomenire obștească, iar altele nu.
Pot trece pe pomelnic și alte persoane decât părinții?
Da. Pot fi trecute rudele, nașii, prietenii și binefăcătorii ortodocși adormiți. Termenul slav „sâmbătă părintească” nu limitează pomenirea la mama și tatăl unei persoane.
Este obligatoriu să merg la cimitir într-o Sâmbătă a morților?
Nu. Participarea la Sfânta Liturghie, pomelnicul și rugăciunea sunt centrul pomenirii. Vizita la mormânt este firească, dar poate fi făcută și în altă zi dacă împrejurările nu permit.