Dacă un preot nu poate ajunge la timp, iar înhumarea nu mai poate fi amânată, familia poate însoți trupul cu rugăciune, poate citi Psaltirea, Psalmul 90, rugăciunile începătoare și o rânduială aprobată pentru mireni. Mirenii nu săvârșesc însă slujba preoțească a înmormântării, nu citesc rugăciunea de dezlegare, nu binecuvântează pământul și nu imită gesturile clericului. După înhumare, familia trebuie să contacteze parohia pentru rugăciunea și pomenirea bisericească potrivite situației.
Pe scurt
- Absența preotului nu înseamnă că trupul trebuie lăsat fără rugăciune.
- Familia trebuie să încerce mai întâi să contacteze parohia, protopopiatul sau o biserică ortodoxă apropiată.
- Dacă înhumarea nu poate fi amânată, mirenii pot citi rugăciuni aprobate, Psaltirea și Trisaghionul.
- În unele cărți de rugăciune ortodoxe există o litie pentru cei adormiți săvârșită de mirean, acasă sau la cimitir.
- Mirenii nu săvârșesc prohodul, nu rostesc ecteniile și rugăciunile rezervate preotului și nu citesc rugăciunea de dezlegare.
- Nu se inventează o „slujbă” prin combinarea unor fragmente luate de pe internet.
- Sicriul poate fi coborât în mormânt cu rostirea Trisaghionului și cu rugăciune.
- Familia poate face o înhumare demnă chiar dacă preotul nu este prezent.
- După înmormântare, preotul poate veni la mormânt pentru litie, panihidă sau altă rânduială.
- În unele jurisdicții se poate discuta și despre slujba în lipsa trupului; în altele se preferă panihida sau parastasul. Decizia nu aparține familiei.
- Lipsa preotului din motive obiective nu este vina familiei.
- Dacă preotul a fost omis deși putea fi chemat, situația poate fi îndreptată prin contactarea parohiei și continuarea pomenirii.
În ce situații poate avea loc o înmormântare fără preot
În mod obișnuit, familia trebuie să caute un preot ortodox și să organizeze slujba înainte de înhumare. Există însă împrejurări în care acest lucru nu este posibil.
De exemplu:
- localitatea este foarte îndepărtată;
- nu există o parohie ortodoxă în apropiere;
- preotul nu poate ajunge din cauza vremii, a drumurilor sau a unei calamități;
- înmormântarea are loc într-o zonă de război ori de pericol;
- autoritățile cer înhumarea într-un termen foarte scurt;
- există restricții sanitare;
- trupul se află într-un stat sau într-o regiune fără acces la cler ortodox;
- transportul ori programul cimitirului nu mai permit amânarea;
- preotul chemat a fost împiedicat în ultimul moment;
- familia a primit foarte târziu trupul de la morgă sau de la autorități.
Aceste situații trebuie deosebite de alegerea făcută numai pentru comoditate, economie sau dorința de a scurta ceremonia. Dacă preotul este disponibil, este firesc să fie chemat.
Ce trebuie încercat înainte de înhumare
Chiar dacă parohia obișnuită nu poate trimite preotul, familia poate încerca mai multe soluții:
- să contacteze alt preot din aceeași localitate;
- să sune la protopopiat sau la episcopie;
- să caute o parohie ortodoxă dintr-o localitate apropiată;
- să întrebe dacă un preot poate veni direct la cimitir;
- să stabilească o rugăciune scurtă înainte de înhumare;
- să întrebe dacă ora poate fi schimbată;
- să ceară instrucțiuni pentru rugăciunea mirenilor;
- să comunice data și locul exact al înhumării.
În străinătate, poate fi contactată o parohie ortodoxă canonică de altă limbă: română, rusă, ucraineană, greacă, bulgară, sârbă sau de altă tradiție. Limba diferită este, de regulă, un obstacol mai mic decât lipsa completă a slujbei.
Familia nu trebuie să angajeze o persoană care se prezintă drept „preot” fără a verifica apartenența și dreptul ei de a sluji.
Ce pot face mirenii lângă trup
Rugăciunea familiei are valoare reală. Ea nu devine lipsită de sens pentru că nu este condusă de un cleric.
Citirea Psaltirii
Sursele ortodoxe românești și rusești recomandă citirea Psaltirii lângă trup. Poate citi un membru al familiei sau un alt credincios care citește clar și cu evlavie.
Este bine:
- să se ceară din timp binecuvântarea preotului, dacă acest lucru este posibil;
- să se folosească un text bisericesc verificat;
- să se citească rar și inteligibil;
- să se păstreze liniștea;
- să se evite transformarea citirii într-o obligație plătită fără participarea familiei.
Dacă nu se poate citi întreaga Psaltire, pot fi citite una sau mai multe catisme. Nu există motiv de teamă dacă lectura nu este neîntreruptă.
Rugăciunile începătoare și Psalmul 90
Familia poate citi:
- rugăciunile începătoare;
- „Tatăl nostru”;
- Psalmul 90;
- troparele pentru cei adormiți;
- rugăciuni personale pentru odihna celui mort.
În cărțile ortodoxe de rugăciune există și o rânduială scurtă numită litie pentru cei adormiți, săvârșită de mirean. Ea poate fi citită acasă sau la cimitir după textul aprobat.
Nu este recomandat ca familia să transcrie fragmente din mai multe surse și să alcătuiască singură o nouă rânduială.
Trisaghionul
La scoaterea trupului și la coborârea sicriului în mormânt se poate cânta sau rosti:
„Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne.”
Sursele despre rânduiala ortodoxă menționează explicit rostirea Trisaghionului atunci când sicriul este coborât în mormânt fără preot.
Dacă familia nu cunoaște cântarea, o poate rosti simplu și rar. Nu este necesară imitarea corului bisericesc.
Ce este litia săvârșită de mirean
Litia pentru cei adormiți este o rugăciune scurtă. În forma pentru mireni, ea cuprinde de obicei:
- rugăciunile începătoare;
- Psalmul 90;
- troparele pentru cei adormiți;
- condacul „Cu sfinții odihnește…”;
- cererea pentru odihnă și veșnică pomenire.
Forma exactă trebuie luată dintr-o carte de rugăciune aprobată sau primită de la parohie.
Cuvântul litie nu trebuie confundat aici cu slujba săvârșită de preot. Mireanul folosește numai varianta destinată mirenilor și nu adaugă ectenii, binecuvântări sau rugăciuni sacerdotale.
Această rânduială este potrivită:
- lângă trup;
- înainte de plecarea la cimitir;
- la marginea mormântului;
- după coborârea sicriului;
- la o vizită ulterioară la mormânt.
Ce nu poate face mireanul
Mireanul nu înlocuiește preotul.
Nu poate săvârși:
- binecuvântarea de început a preotului;
- ecteniile cu cereri și ecfonise sacerdotale;
- citirea Evangheliei în forma rezervată slujbei preoțești;
- cădirea ca act liturgic;
- rugăciunea de dezlegare;
- binecuvântarea colivei;
- binecuvântarea pământului;
- stropirea sau ungerea liturgică a trupului;
- formula preoțească de predare a trupului pământului;
- prohodul complet al Bisericii;
- o panihidă prezentată drept slujbă sacerdotală.
Mireanul nu poartă epitrahil, nu imită gesturile preotului și nu spune formule precum „Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” în locul clericului, dacă textul pentru mireni nu le prevede.
Dacă o rugăciune este marcată în carte prin cuvintele „preotul zice”, „rugăciune a preotului” sau „ecfonis”, ea nu se citește de mirean.
Se poate citi Evanghelia
Citirea personală a Sfintei Scripturi nu este interzisă. Familia poate citi texte evanghelice sau apostolice pentru folos sufletesc.
Trebuie însă deosebită lectura biblică de proclamarea liturgică a Evangheliei în cadrul slujbei. Mireanul nu copiază gesturile preotului, nu cădește și nu prezintă lectura ca parte a unui prohod pe care l-ar săvârși singur.
Pentru priveghi, citirea Psaltirii rămâne cea mai obișnuită și mai sigură rânduială.
Cum se procedează la cimitir
Dacă preotul nu poate veni, familia poate organiza coborârea sicriului cu sobrietate.
O ordine simplă poate fi:
- sicriul este așezat lângă mormânt;
- familia păstrează un moment de liniște;
- se citesc rugăciunile începătoare;
- se citește Psalmul 90 sau litia pentru mireni;
- se rostește rugăciunea personală pentru cel adormit;
- se cântă sau se rostește Trisaghionul;
- sicriul este coborât în mormânt;
- se poate rosti „Veșnica pomenire”;
- mormântul este închis potrivit regulilor cimitirului.
Aceasta nu trebuie numită „slujbă completă de înmormântare”. Este rugăciunea familiei într-o situație de nevoie.
Nu este necesar ca un membru al familiei să toarne vin, ulei, cenușă sau alte substanțe peste trup pentru a imita gesturile liturgice.
Ce facem cu pământul și rugăciunea de dezlegare
Pământul binecuvântat și rugăciunea de dezlegare aparțin rânduielii preoțești.
Dacă ele nu au fost primite de la un preot:
- familia nu binecuvântează singură pământul;
- nu copiază o rugăciune de pe internet pentru a o pune în sicriu;
- nu consideră că lipsa foii anulează înmormântarea;
- nu deschide ulterior mormântul pentru a introduce obiecte.
Dacă parohia oferă, potrivit propriei practici, o rugăciune, o cunună de hârtie sau pământ după o slujbă ulterioară, preotul va explica ce trebuie făcut.
Obiectele nu trebuie desprinse de rugăciunea Bisericii și transformate în talismane.
Este păcat că trupul a fost îngropat fără preot
Nu, dacă familia a făcut tot ce era posibil și preotul nu a putut ajunge din motive obiective.
Lipsa clericului poate fi o pierdere dureroasă, dar nu trebuie transformată într-o vină imaginară. Dumnezeu cunoaște împrejurările, iar rugăciunea Bisericii poate continua după înhumare.
Dacă însă familia a omis intenționat preotul din nepăsare, rușine sau pentru a evita orice legătură cu Biserica, este bine ca rudele să discute sincer cu un duhovnic. Îndreptarea nu constă în panică, ci în reluarea pomenirii și în asumarea unei atitudini mai responsabile.
Ce se face după înmormântare
Familia contactează parohia cât mai curând și spune:
- numele de botez al persoanei;
- data și locul morții;
- data înhumării;
- motivul pentru care preotul nu a participat;
- ce rugăciuni au fost citite;
- dacă trupul a fost deja binecuvântat ori prohodit în alt loc;
- dacă există acte sau împrejurări speciale.
Preotul poate recomanda:
- litie la mormânt;
- panihidă;
- parastas;
- pomenire la Sfânta Liturghie;
- rugăciuni acasă;
- o slujbă în lipsa trupului, dacă jurisdicția și cazul permit;
- o altă rânduială pastorală.
Nu este bine ca familia să decidă singură că trebuie „repetată” întreaga înmormântare.
Diferențe de practică între jurisdicții
În Republica Moldova există parohii aflate în două jurisdicții ortodoxe principale, iar practica ulterioară poate să difere.
În cărțile pastorale de tradiție rusă este cunoscută posibilitatea unei slujbe în lipsa trupului atunci când prohodul nu a putut fi făcut dintr-o nevoie reală. Unele îndrumare prevăd această slujbă chiar după înhumare.
În literatura liturgică românească, slujba înmormântării este legată în mod accentuat de prezența trupului și de actul înhumării. După ce trupul a fost deja îngropat, pot fi preferate litia, panihida sau parastasul, potrivit hotărârii preotului și eparhiei.
Aceste diferențe nu trebuie rezolvate prin alegerea arbitrară a practicii care pare mai comodă. Familia urmează parohia și episcopia de care aparține.
Situația este explicată separat în Slujba de înmormântare în lipsa trupului.
Dacă trupul a fost îngropat în străinătate fără preot
Familia trebuie să păstreze:
- certificatul de deces;
- confirmarea înhumării;
- adresa și datele mormântului;
- informațiile despre comunitatea religioasă locală;
- orice dovadă privind încercarea de a găsi un preot.
În Republica Moldova se contactează parohia și se stabilește pomenirea.
Nu este necesară aducerea trupului în țară numai pentru a îndrepta lipsa slujbei. Nici exhumarea nu se face din inițiativa familiei pentru a organiza ulterior un prohod lângă trup.
Pentru procedurile internaționale, vezi Moartea în străinătate.
Dacă preotul ajunge după coborârea sicriului
Dacă mormântul nu a fost încă închis, preotul decide ce parte a rânduielii poate săvârși.
Dacă înhumarea s-a încheiat, preotul poate face rugăciunea la mormânt și va explica ce urmează. Familia nu trebuie să ceară deschiderea mormântului numai pentru a reconstitui ordinea obișnuită.
Este important să fie spusă ora reală și ceea ce s-a făcut deja.
Pomelnicul și soroacele
Faptul că preotul nu a participat la înhumare nu schimbă calculul pomenirilor.
Soroacele de 3, 9 și 40 de zile se calculează de la data morții, nu de la prima slujbă făcută ulterior.
Familia poate:
- da numele la Sfânta Liturghie;
- organiza parastasul;
- citi Psaltirea;
- face milostenie;
- vizita mormântul;
- continua rugăciunea acasă.
Nu este necesar să se creeze un nou „soroc” din ziua în care preotul a venit pentru prima dată la mormânt.
Ce trebuie evitat
Nu este bine:
- să se renunțe imediat la căutarea unui preot;
- să se amâne înhumarea împotriva legii sau a siguranței numai din teamă;
- să se imite slujba preoțească;
- să se citească rugăciunea de dezlegare de către un mirean;
- să se folosească veșminte sau obiecte clericale;
- să se ia de pe internet o rânduială fără a verifica pentru cine este destinată;
- să se deschidă mormântul ulterior pentru obiecte rituale;
- să se creadă că pământul nebinecuvântat îl împiedică pe Dumnezeu să primească rugăciunea;
- să se numească orice lectură a familiei „prohod”;
- să se repete automat slujba completă;
- să se ignore diferențele dintre jurisdicții;
- să se învinovățească rudele pentru o imposibilitate reală.
Rugăciunea mirenilor este adevărată rugăciune, dar nu devine prin aceasta Taina sau ierurgia săvârșită de preot.
Întrebări și răspunsuri
Poate familia să îngroape trupul dacă preotul nu poate veni?
Da, dacă înhumarea nu mai poate fi amânată. Familia însoțește trupul cu rugăciune și contactează ulterior parohia.
Ce poate citi un mirean?
Poate citi Psaltirea, Psalmul 90, rugăciunile începătoare, Trisaghionul și litia pentru cei adormiți în forma destinată mirenilor.
Poate un mirean să citească rugăciunea de dezlegare?
Nu. Rugăciunea de dezlegare și celelalte rugăciuni sacerdotale sunt rostite de preot.
Ce se spune când sicriul este coborât în mormânt?
Se poate rosti sau cânta Trisaghionul: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne.”
Se mai poate face ceva după ce trupul a fost îngropat?
Da. Preotul poate săvârși litie, panihidă, parastas ori altă rânduială potrivită. În unele jurisdicții poate fi discutată și slujba în lipsa trupului.
Este nevoie să fie deschis mormântul pentru rugăciunea de dezlegare?
Nu. Nu se deschide mormântul din inițiativa familiei. Preotul stabilește rugăciunea posibilă la mormânt.