Rânduiala înmormântării unui copil depinde mai întâi de Botez și apoi de vârstă. Pentru pruncul botezat, Biserica are o slujbă specială, mai scurtă și plină de nădejde, care nu cere iertarea unor păcate personale, ci odihna copilului și mângâierea părinților. Pentru copilul botezat care a depășit vârsta liturgică a prunciei se folosește, de regulă, rânduiala mirenilor. Dacă pruncul sau copilul nu a fost botezat, slujba obișnuită a unui copil botezat nu se aplică automat; familia trebuie să ceară îndrumarea preotului și, uneori, a episcopiei, deoarece practica diferă între jurisdicțiile ortodoxe din Republica Moldova.
Pe scurt
- În rânduiala tradițională, slujba specială a pruncilor se săvârșește pentru copiii botezați până la vârsta de șapte ani.
- Slujba pruncului botezat nu este identică slujbei unui adult: nu insistă asupra iertării păcatelor personale, ci asupra nevinovăției, Împărăției lui Dumnezeu și mângâierii familiei.
- Pentru copilul botezat mai mare de șapte ani se folosește, de regulă, slujba mirenilor, cu adaptarea pastorală a cuvântului adresat familiei.
- Un copil nebotezat nu trebuie confundat cu un adult care a respins conștient Botezul; totuși, lipsa Botezului are consecințe liturgice.
- Nu există în structura proiectului o pagină separată pentru copilul nebotezat mai mare; situația este explicată aici și se leagă de articolul despre înmormântarea celui nebotezat.
- În jurisdicția Patriarhiei Moscovei există o rânduială specială pentru pruncii născuți vii care au murit fără Botez; ea nu este slujba pruncului botezat și nu transformă copilul în membru botezat al Bisericii.
- În corpusul liturgic românesc consultat, practica pentru pruncii nebotezați este prezentată restrictiv și neuniform; familia trebuie să întrebe parohia și eparhia.
- Copilul născut mort sau pierdut înainte de naștere nu poate fi botezat după moarte.
- Dacă un copil viu este în pericol de moarte și preotul nu poate ajunge, Botezul de necesitate poate fi săvârșit de un creștin ortodox, cu apă și formula treimică.
- Dacă pruncul supraviețuiește Botezului de necesitate, Botezul nu se repetă; preotul completează ulterior rânduiala bisericească.
- Pierderea spontană a sarcinii nu trebuie confundată cu avortul provocat și nu justifică învinovățirea automată a mamei.
- La funeralii nu se judecă părinții și nu se transformă moartea copilului într-o lecție publică despre vină.
Ce înseamnă „prunc” în rânduiala înmormântării
În limbajul obișnuit, cuvântul prunc poate desemna un nou-născut sau un copil foarte mic. În cărțile și îndrumările liturgice consultate pentru proiect, rânduiala specială a înmormântării pruncilor se aplică, de regulă, copilului botezat care nu a împlinit șapte ani.
Această limită nu afirmă că, după șapte ani, copilul este considerat pur și simplu adult. Ea stabilește ce formular liturgic se folosește.
Prin urmare, trebuie deosebite:
- pruncul botezat, până la șapte ani;
- copilul botezat mai mare de șapte ani;
- pruncul născut viu, dar mort înainte de Botez;
- copilul mai mare care nu a fost botezat;
- copilul născut mort sau pierdut înainte de naștere;
- copilul aflat în pericol de moarte, pentru care încă este posibil Botezul de necesitate.
Înmormântarea pruncului botezat
Pentru pruncul care a primit Sfântul Botez se săvârșește rânduiala specială a înmormântării pruncilor.
Mihail Adeodatus Ungureanu arată că această slujbă este mai scurtă și exprimă mai puțină jale decât slujba mirenilor adulți. Rugăciunile ei nu cer iertarea unor păcate personale, ci se roagă pentru „odihna nevinovatului prunc” și pentru ca Dumnezeu să îl învrednicească de Împărăția cerurilor.
Același nucleu apare și în izvoarele rusești ale proiectului: copilul botezat este încredințat lui Dumnezeu ca unul care a fost curățit prin Botez și nu a săvârșit păcate personale în sensul unui adult.
Slujba conține:
- mărturisirea credinței în Înviere;
- rugăciuni pentru odihna copilului;
- texte de mângâiere pentru părinți;
- referințe la cuvintele lui Hristos despre copii și Împărăția cerurilor;
- însoțirea trupului până la mormânt.
Nu este o ceremonie „mai puțin importantă” fiindcă este mai scurtă. Structura ei este diferită tocmai pentru că situația liturgică a pruncului este diferită.
Se spune „Dumnezeu să-l ierte” sau „Dumnezeu să-l odihnească”?
Unele îndrumări românești recomandă pentru un copil până la șapte ani formula:
„Dumnezeu să-l odihnească”
sau
„Dumnezeu s-o odihnească”.
Accentul cade pe odihnă și pe primirea copilului în Împărăția lui Dumnezeu, nu pe o vină personală asemănătoare celei a unui adult.
Aceasta nu înseamnă că familia trebuie să corecteze fiecare om care folosește o altă formulă de condoleanțe. Este mai important ca limbajul să fie blând și să nu sugereze că pruncul ar fi purtat păcatele personale ale unui om matur.
Copilul botezat mai mare de șapte ani
Pentru copilul botezat care a depășit vârsta de șapte ani se folosește, de regulă, rânduiala înmormântării mirenilor.
Aceasta nu înseamnă că preotul vorbește despre copil la fel ca despre o persoană vârstnică. Predica, rugăciunea pastorală și discuția cu părinții trebuie să țină seama de:
- vârsta copilului;
- nivelul său de înțelegere;
- felul morții;
- viața lui bisericească;
- durerea părinților și a fraților;
- prezența colegilor și a altor copii la funeralii.
Numele de botez poate fi dat la Sfânta Liturghie și la pomenirile rânduite. Soroacele se calculează de la data morții, ca pentru orice creștin ortodox.
Familia nu trebuie să creadă că folosirea slujbei mirenilor înseamnă că Biserica îi atribuie automat copilului toate păcatele sau răspunderile unui adult. Este formularul liturgic prevăzut după încheierea vârstei prunciei.
Dacă nu se găsește certificatul de Botez
Lipsa certificatului nu dovedește că Botezul nu a avut loc.
Trebuie întrebați:
- părinții;
- nașii;
- bunicii;
- preotul paroh;
- biserica unde se presupune că a avut loc Botezul;
- instituția care păstrează registrul parohial.
Pot fi utile:
- fotografii;
- lumânarea sau cămașa de Botez, ca indicii;
- mărturia nașilor;
- numele de Botez;
- confirmarea parohiei.
Obiectele singure nu sunt suficiente dacă există o îndoială serioasă. Situația trebuie explicată preotului înainte de stabilirea slujbei.
Pruncul născut viu, dar mort înainte de Botez
Aceasta este una dintre cele mai sensibile situații.
Pruncul nu trebuie tratat cu răceala rezervată unei persoane care a respins conștient Biserica. El nu a ales să rămână nebotezat. Totuși, Biserica nu poate afirma prin slujba pruncului botezat că Taina a avut loc atunci când ea nu a fost săvârșită.
În corpusul intern al proiectului apar două repere jurisdicționale.
În parohiile Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove
Izvorul rusesc modern din 2019 menționează un „Rânduiala pentru pruncii adormiți care nu au primit harul Sfântului Botez”. Este o rânduială specială pentru pruncii născuți care au murit fără Botez.
Aceasta:
- nu este slujba pruncului botezat;
- nu transformă retrospectiv copilul în botezat;
- nu justifică înscrierea numelui la Proscomidie ca nume al unui membru botezat;
- oferă familiei o formă bisericească de rugăciune și mângâiere.
Aplicarea concretă trebuie cerută preotului și, dacă este necesar, eparhiei.
În parohiile Mitropoliei Basarabiei
Izvoarele românești consultate sunt mai restrictive și nu descriu o practică uniformă.
Eugen Drăgoi amintește o hotărâre din 1908 privind copiii născuți morți sau morți nebotezați, dar observă că aplicarea ei practică a rămas neclară. Același autor arată că slujba obișnuită a pruncilor presupune în mod explicit că pruncul a fost născut „din apă și din Duh” și indică, în practica restrictivă, binecuvântarea mormântului și Trisaghionul la coborârea sicriului.
Din acest motiv, familia nu trebuie să considere că există un drept automat la aceeași slujbă ca pentru un copil botezat. Răspunsul se cere parohiei și eparhiei concrete.
Copilul mai mare care nu a fost botezat
În structura actuală a proiectului nu există o pagină separată pentru copilul nebotezat mai mare. Tema este inclusă aici deoarece nu trebuie redusă nici la cazul pruncului, nici la cel al adultului care a refuzat conștient credința.
Din punct de vedere liturgic, lipsa Botezului rămâne esențială: copilul nu poate fi înscris ca membru botezat al Bisericii și nu se folosește automat slujba obișnuită a unui copil ortodox.
Totuși, răspunderea morală poate fi foarte diferită.
Trebuie aflat:
- ce vârstă avea;
- de ce nu a fost botezat;
- dacă părinții au amânat;
- dacă el cerea Botezul;
- dacă participa la cateheză;
- dacă aparținea altei confesiuni;
- dacă exista un impediment medical sau familial;
- dacă moartea a fost neașteptată;
- dacă era în pregătire pentru primirea în Biserică.
Un copil de opt, zece sau doisprezece ani care nu a fost botezat din decizia adulților nu trebuie prezentat ca un om care a respins liber întreaga viață Biserica.
Familia comunică situația preotului și, dacă este nevoie, eparhiei. Rânduiala specială pentru pruncii nebotezați din tradiția rusă nu trebuie extinsă automat la orice minor fără o hotărâre bisericească.
Regulile generale privind persoana nebotezată sunt explicate în Înmormântarea celui nebotezat.
Dacă un copil se pregătea pentru Botez
Un copil care participa la cateheză, ceruse Botezul sau avea deja stabilită data Tainei reprezintă un caz pastoral aparte.
Familia trebuie să prezinte:
- discuțiile cu preotul;
- înscrierea la cateheză;
- mărturia nașilor;
- data programată;
- dorința exprimată de copil;
- împrejurările morții.
Dorința de a fi botezat are importanță pastorală, dar familia nu poate declara singură că Taina a fost împlinită. Cazul se înaintează autorității bisericești.
Copilul născut mort
Un copil născut fără semne de viață nu poate primi Botezul, deoarece Botezul se săvârșește asupra unei persoane vii.
Nu este permis:
- să se toarne apă peste trup cu formula Botezului;
- să se aleagă nași pentru un „Botez” postum;
- să se inventeze un certificat;
- să se înscrie copilul fictiv într-un registru;
- să se boteze o altă persoană „în numele” copilului;
- să se creadă că o ceremonie populară poate înlocui Taina.
Familia poate cere:
- o rugăciune de mângâiere;
- sprijinul preotului;
- îndrumare pentru înhumare;
- o rugăciune pentru mamă și pentru părinți;
- ajutor psihologic, dacă durerea devine copleșitoare.
Dacă trupul poate fi predat familiei, înhumarea se organizează potrivit legii, regulamentului cimitirului și îndrumării pastorale. Dacă instituția medicală aplică o altă procedură, părinții au dreptul să ceară explicații clare și documente.
Pierderea sarcinii
Pierderea spontană a sarcinii, moartea intrauterină și avortul provocat nu sunt aceeași situație.
Pierderea fără voia mamei
Dacă sarcina s-a oprit din evoluție sau copilul a fost pierdut din cauze medicale, mama nu trebuie acuzată automat.
În asemenea cazuri sunt necesare:
- îngrijire medicală;
- rugăciune;
- mângâiere;
- timp pentru doliu;
- sprijin pentru tată și ceilalți copii ai familiei.
Unele formulări vechi ale cărților de rugăciune pot suna ca o acuzație chiar și atunci când pierderea nu a fost voită. Ele trebuie explicate pastoral, nu folosite pentru a zdrobi un om deja îndurerat.
Avortul provocat
Avortul voit ridică o problemă morală distinctă și este tratat de Biserică prin chemare la pocăință, spovedanie și vindecare duhovnicească.
Funeraliile sau pierderea copilului nu trebuie transformate într-o scenă de condamnare publică a mamei. Discuția despre răspundere se poartă în spovedanie, cu discreție și cu scopul îndreptării, nu al umilirii.
În niciunul dintre cazuri nu se săvârșește un Botez după moarte.
Botezul de necesitate
Dacă un copil este viu și se află în pericol de moarte, preotul trebuie chemat imediat.
Dacă preotul nu poate ajunge, Botezul de necesitate poate fi săvârșit de un creștin ortodox. Se folosește apă curată și se rostește formula treimică, turnând apa de trei ori:
„Se botează robul lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui. Amin.
Și al Fiului. Amin.
Și al Sfântului Duh. Amin.”
Pentru o fată se spune „roaba lui Dumnezeu”.
Trebuie respectate câteva condiții:
- copilul să fie viu;
- să existe un pericol real;
- preotul să nu poată ajunge la timp;
- formula să fie rostită clar;
- să se folosească apă;
- să fie notate numele, data și persoana care a botezat;
- preotul să fie informat imediat.
Dacă pruncul supraviețuiește, Botezul nu se repetă. Preotul completează ceea ce lipsește din rânduială și săvârșește Mirungerea și celelalte acte bisericești necesare.
Dacă pruncul moare după un Botez de necesitate săvârșit corect, familia spune preotului exact ce s-a făcut și cine a fost de față.
După constatarea morții, Botezul nu mai poate fi săvârșit.
Cum se organizează înmormântarea unui copil botezat
Pașii practici sunt, în mare, aceiași ca la orice înmormântare, dar atmosfera trebuie păstrată cu o grijă deosebită.
Familia:
- anunță preotul;
- confirmă Botezul și numele de Botez;
- stabilește locul priveghiului și al slujbei;
- întreabă ce rânduială se va folosi;
- pregătește obiectele cerute de parohie;
- evită ritualurile populare care transformă copilul în „mire” sau „mireasă”;
- protejează frații și colegii de imagini ori explicații nepotrivite;
- organizează despărțirea fără grabă;
- stabilește pomenirile ulterioare.
Nu este nevoie de o ceremonie spectaculoasă pentru a arăta iubirea față de copil. Simplitatea, rugăciunea și grija față de familie sunt suficiente.
Pot participa alți copii la funeralii?
Nu există o interdicție generală. Decizia depinde de vârstă, apropiere și starea emoțională.
Un copil care participă trebuie pregătit:
- să i se explice simplu ce va vedea;
- să nu fie obligat să atingă sau să sărute trupul;
- să aibă alături un adult de încredere;
- să poată ieși dacă se simte copleșit;
- să nu audă descrieri traumatizante;
- să poată pune întrebări după ceremonie.
Nu este bine să i se spună că cel mort „doarme” fără altă explicație, deoarece aceasta poate provoca frică de somn. Se poate spune că trupul nu mai trăiește, iar familia se roagă lui Dumnezeu pentru copil.
Pomenirea copilului botezat
Pentru copilul botezat:
- numele se poate da la Sfânta Liturghie;
- se pot face pomenirile rânduite;
- familia se poate ruga acasă;
- se poate citi Psaltirea;
- se poate face milostenie;
- mormântul poate fi însemnat cu cruce.
Slujba pruncului exprimă încrederea că el nu poartă păcate personale. Pomenirea ulterioară nu trebuie transformată într-o teamă că părinții ar avea de „plătit” ceva pentru copil.
În unele familii se pune întrebarea dacă mai este nevoie de parastas pentru un prunc nevinovat. Răspunsul concret se cere parohiei: pomenirea este și rugăciune a comuniunii Bisericii, și sprijin pentru familie, nu numai o cerere construită pe ideea vinovăției personale.
Rugăciunea pentru copilul nebotezat
Familia nu trebuie să inventeze un nume de Botez și să îl introducă pe ascuns în pomelnicul liturgic.
Poate însă:
- să se roage personal;
- să ceară o rugăciune de mângâiere;
- să facă milostenie;
- să vorbească cu preotul despre durere și vinovăție;
- să păstreze memoria copilului;
- să îi înscrie numele civil pe documente și pe mormânt, dacă legea și regulamentul permit.
În izvoarele rusești ale proiectului apar rugăciuni particulare ale părinților pentru copiii morți nebotezați. Ele trebuie folosite cu binecuvântarea duhovnicului și nu trebuie prezentate drept pomenire euharistică.
Judecata asupra copilului și taina vieții sale veșnice sunt lăsate milei lui Dumnezeu. Familia nu trebuie împinsă nici spre afirmații triumfaliste fără temei, nici spre disperare.
Este vina părinților că un copil a murit nebotezat?
Nu se poate răspunde printr-o acuzație generală.
Uneori Botezul a fost amânat fără motiv serios. Alteori moartea a fost neașteptată, copilul era prematur, grav bolnav, internat, părinții nu au primit acces sau nu cunoșteau posibilitatea Botezului de necesitate.
Întrebarea despre responsabilitate:
- nu se discută public la sicriu;
- nu se transformă în predică împotriva părinților;
- nu se folosește pentru a refuza compasiunea;
- se lămurește ulterior în spovedanie;
- trebuie să conducă la vindecare și la o practică mai responsabilă în viitor.
Articolul nu recomandă amânarea Botezului. Dimpotrivă, părinții sunt îndemnați să îl organizeze din timp și să știe ce trebuie făcut într-o urgență.
Ce trebuie evitat
Nu este bine:
- să se folosească slujba pruncului botezat pentru un copil despre care se știe că nu a fost botezat;
- să se considere că orice minor primește automat aceeași rânduială;
- să se boteze copilul după moarte;
- să se inventeze un nume de Botez;
- să se pună numele nebotezat la Proscomidie ca nume ortodox;
- să se trateze copilul nebotezat ca pe un adult care a respins conștient Biserica;
- să se extindă automat rânduiala rusă pentru prunci la orice copil mai mare;
- să se blameze mama pentru o pierdere spontană a sarcinii;
- să se transforme avortul provocat într-o umilire publică;
- să se îmbrace copilul ca mire sau mireasă pentru o „nuntă a mortului”;
- să se pună în sicriu obiecte magice, bani ori mesaje pentru alți morți;
- să se oblige frații sau colegii să privească trupul;
- să se spună că părinții nu au voie să plângă pentru că pruncul este nevinovat.
Nădejdea creștină nu anulează durerea. Ea îi oferă un sens și o cale de a nu deveni deznădejde.
Întrebări și răspunsuri
Până la ce vârstă se folosește slujba pruncilor?
În izvoarele liturgice consultate, rânduiala specială se folosește pentru copiii botezați până la șapte ani. După această vârstă se folosește, de regulă, slujba mirenilor.
Se face aceeași slujbă pentru un prunc nebotezat?
Nu automat. Slujba pruncului botezat presupune primirea Botezului. În jurisdicția Patriarhiei Moscovei există o rânduială specială pentru pruncii morți fără Botez; în practica românească trebuie cerută îndrumarea eparhiei.
Ce se face dacă un copil mai mare nu a fost botezat?
Situația se comunică preotului. Nu se folosește automat slujba unui copil ortodox, dar nici copilul nu trebuie tratat moral ca un adult care a refuzat conștient Biserica.
Poate fi botezat un copil după moarte?
Nu. Botezul se săvârșește numai asupra unei persoane vii.
Cine poate face Botezul de necesitate?
Dacă preotul nu poate ajunge, un creștin ortodox poate boteza copilul viu aflat în pericol, folosind apă și formula în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Preotul trebuie informat imediat.
Se pot face pomeniri pentru un copil botezat?
Da. Numele copilului botezat poate fi pomenit la Sfânta Liturghie și la soroacele rânduite, potrivit îndrumării parohiei.