Când nu se fac parastase: zile și perioade în calendar

Parastasul nu se săvârșește în orice zi a anului. Rânduiala bisericească păstrează anumite zile și perioade pentru tema liturgică proprie: Învierea Domnului, praznicele împărătești, Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Săptămâna Luminată sau zilele de rând ale Postului Mare. În aceste momente, parastasul obișnuit se amână pentru o zi potrivită.

Aceasta nu înseamnă că rugăciunea pentru cei adormiți este interzisă. Familia se poate ruga acasă, poate face milostenie și poate pomeni numele celui adormit în ziua exactă a sorocului. Ceea ce se mută este slujba parastasului, nu data morții, numărătoarea zilelor sau dragostea față de cel plecat.

Listele publicate în calendare și îndrumare nu sunt întotdeauna identice în toate detaliile. Unele redau o regulă tipiconală strictă, altele țin seama de practica pastorală a parohiilor. De aceea, titlul folosește formularea „nu se fac de obicei”: există perioade cu o oprire foarte clară, dar și situații în care programul concret diferă de la o biserică la alta.

Pe scurt

Se fac parastase în duminici? În mod tradițional, sâmbăta este ziua potrivită. Multe parohii nu fac parastase duminica, dar există și practici locale în care slujba se săvârșește după Liturghie.
Se fac parastase în Săptămâna Mare? Nu se fac parastase obișnuite. Ultimul hotar folosit în multe parohii este Sâmbăta lui Lazăr.
Se fac parastase în Săptămâna Luminată? Nu. Bucuria pascală are o rânduială proprie, iar pomenirile obișnuite se reiau după Duminica Tomii, potrivit practicii parohiei.
Se fac parastase în zilele de rând ale Postului Mare? De regulă, nu, deoarece nu se săvârșește Liturghia deplină de care se leagă firesc parastasul.
Se fac parastase la praznicele împărătești? În mod obișnuit, nu. Tema marelui praznic are prioritate liturgică.
Ce facem dacă 40 de zile cad într-o perioadă fără parastas? Numărătoarea rămâne neschimbată; familia se roagă în ziua exactă, iar slujba se programează într-o zi potrivită împreună cu preotul.
Se poate face înmormântarea într-o asemenea zi? Da. Înmormântarea nu este anulată; în anumite perioade, cum este Săptămâna Luminată, se folosește o rânduială specială.

Ce înseamnă că „nu se face parastas”

Parastasul este o slujbă de pomenire pentru cei adormiți, săvârșită de preot și legată în mod firesc de Sfânta Liturghie. El are cântări, ectenii și rugăciuni proprii și se încheie cu rostirea „Veșnica pomenire”.

Când calendarul arată că într-o anumită zi nu se fac parastase, nu afirmă că Biserica i-ar uita pe cei adormiți sau că familia nu are voie să le rostească numele. Restricția privește introducerea unei slujbe funerare obișnuite într-o zi cu alt centru liturgic.

Trebuie deosebite patru lucruri:

parastasul, ca slujbă distinctă;
pomenirea la Sfânta Liturghie, care are propria rânduială;
litia pentru cei adormiți, o slujbă mai scurtă, săvârșită în împrejurările îngăduite;
rugăciunea personală și milostenia, care nu încetează din cauza unei sărbători.

Într-o zi în care nu se face parastas, preotul poate primi pomelnicul pentru o Liturghie viitoare sau îl poate pomeni potrivit rânduielii zilei și practicii parohiei. Dacă ziua este aliturgică, adică nu se săvârșește deloc Sfânta Liturghie, pomelnicul se lasă pentru următoarea Liturghie la care se fac pomeniri.

Pentru sensul slujbei, vezi Ce este parastasul? și Diferența dintre parastas, panihidă, litie și pomenire.

Duminicile de peste an

Duminica este ziua săptămânală a Învierii Domnului. Din acest motiv, tradiția liturgică românească așază parastasul mai ales sâmbăta, zi cu caracter memorial în ciclul săptămânal. Numeroase îndrumare bisericești includ toate duminicile în lista zilelor în care nu se săvârșesc parastase obișnuite.

Practica pastorală nu este însă absolut uniformă. În unele parohii, mai ales acolo unde credincioșii nu se pot aduna în altă zi, se face parastas după Liturghia de duminică. Liturgiști români au consemnat această practică inclusiv în Postul Mare, când duminica se săvârșește Liturghia deplină a Sfântului Vasile cel Mare.

De aceea, o familie nu trebuie nici să presupună că orice duminică este disponibilă, nici să considere automat greșită o slujbă anunțată de parohie. Regula normală este sâmbăta; excepția duminicală depinde de rânduiala și binecuvântarea locului.

O atenție deosebită se acordă duminicilor din Penticostar, între Paști și Rusalii. În această perioadă, caracterul pascal al slujbelor este foarte puternic, iar parastasele obișnuite sunt evitate cu mai multă strictețe.

Mai multe despre sensul sâmbetei: Sâmbetele morților: ce sunt și când se pomenesc cei adormiți?.

Praznicele împărătești și sărbătorile mari

În zilele marilor praznice, întreaga rânduială a Bisericii este concentrată asupra evenimentului sărbătorit: Nașterea sau Botezul Domnului, Buna Vestire, Înălțarea, Pogorârea Sfântului Duh, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului și celelalte praznice împărătești.

Parastasul obișnuit nu se adaugă, de regulă, acestor slujbe. Nu pentru că pomenirea celor adormiți ar fi lipsită de importanță, ci pentru ca tema praznicului să nu fie amestecată cu o rânduială care are alt caracter și altă structură.

Dacă un soroc cade într-un praznic împărătesc, familia păstrează data în calendar, dar stabilește parastasul într-o zi apropiată. Unele parohii recomandă sâmbăta dinainte, altele prima sâmbătă potrivită după sărbătoare. Alegerea nu se face mecanic, ci în funcție de calendar și de programul bisericii.

În Patriarhia Română, Înălțarea Domnului cuprinde și pomenirea specială a eroilor. Această rânduială publică nu trebuie confundată cu un parastas particular pentru o familie și nu schimbă regula generală privind praznicul.

Zilele aliturgice

O zi aliturgică este o zi în care, potrivit rânduielii, nu se săvârșește Sfânta Liturghie. Parastasul este legat în chip firesc de Jertfa euharistică și de pomenirea numelor la Proscomidie; de aceea, el nu se programează în zilele aliturgice.

Nu toate zilele fără Liturghie se repetă identic în fiecare an, deoarece pot interveni praznice și reguli calendaristice. Cele mai cunoscute exemple apar în perioada Postului Mare și în Vinerea Mare. Credinciosul nu trebuie să alcătuiască singur o listă tehnică după mai multe calendare, ci să verifice programul parohiei.

Faptul că într-o zi nu se săvârșește Liturghie nu împiedică rugăciunea de acasă. Familia poate citi rugăciuni pentru cel adormit și poate face milostenie, urmând ca pomelnicul să fie dat la următoarea Liturghie.

Zilele de rând ale Postului Mare

În zilele de luni până vineri ale Postului Mare nu se fac, de regulă, parastase. Rânduiala liturgică a acestor zile este diferită: Liturghia deplină a Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare nu se săvârșește în mod obișnuit, iar Liturghia Darurilor mai înainte sfințite nu are Proscomidie proprie.

De aceea, pomenirile și parastasele sunt așezate în principal sâmbăta. Potrivit Triodului, sâmbetele a doua, a treia și a patra sunt zilele speciale de pomenire generală, iar practica unor parohii cuprinde și alte sâmbete ale postului.

Dacă ziua a treia, a noua, a patruzecea sau aniversarea morții cade miercuri ori vineri, sorocul nu se recalculează. Rugăciunea personală și milostenia se pot face în ziua exactă, iar parastasul se programează într-o sâmbătă potrivită.

Detaliile sunt explicate în Pomenirea morților în Postul Mare: sâmbetele de pomenire și rânduiala parastaselor.

Săptămâna Albă și începutul Postului Mare

Îndrumarele românești nu formulează identic intervalul de la Lăsatul secului de carne până la primele sâmbete ale Postului Mare. Unele spun că parastasele se întrerup de la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți până la Sâmbăta Sfântului Teodor; alte lucrări extind intervalul până la a doua sâmbătă din post. În practica parohială există și comunități în care se fac pomeniri în Sâmbăta Albă sau în prima sâmbătă.

Diferența provine din felul în care este interpretată trecerea de la perioada pregătitoare la ritmul liturgic al Postului. Nu este corect ca familia să aleagă o variantă împotriva programului bisericii doar pentru că a găsit o altă listă pe internet.

Regula practică este:

verificați calendarul și anunțurile parohiei;
comunicați din timp dacă se împlinește un soroc;
nu schimbați numărătoarea zilelor;
acceptați ziua liturgic potrivită indicată pentru slujbă.

De la Sâmbăta lui Lazăr până la Duminica Tomii

Aceasta este perioada cu cea mai clară și mai răspândită oprire a parastaselor obișnuite.

În multe parohii, Sâmbăta lui Lazăr este ultimul hotar la care se mai fac pomeniri înainte de Paști. După ea urmează Duminica Floriilor, Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Paștile și Săptămâna Luminată. În acest interval, fiecare zi are un conținut liturgic puternic și propriu:

intrarea Domnului în Ierusalim;
Patimile, Crucea și îngroparea Mântuitorului;
Învierea Domnului;
bucuria pascală trăită în toate zilele Săptămânii Luminate.

De aceea, în Săptămâna Mare nu se introduc parastase în slujbele zilei, iar în Săptămâna Luminată rânduiala obișnuită a pomenirii este înlocuită de caracterul pascal al întregului cult. Pomenirile obișnuite se reiau după Duminica Tomii, la data și în forma urmate de parohia respectivă.

Dacă un om moare în această perioadă, înmormântarea nu este refuzată și trupul nu este păstrat până după Duminica Tomii. Slujba se săvârșește potrivit zilei. În Săptămâna Luminată există un rit special de înmormântare cu cântări pascale, diferit de rânduiala obișnuită.

Dacă un soroc cade în acest interval, familia se roagă în ziua exactă, iar parastasul este așezat după reluarea pomenirilor. Mai multe despre perioada pascală: Paștele Blajinilor / Radonița și pomenirea morților după Paști.

Între Nașterea și Botezul Domnului

Perioada sărbătorilor de iarnă are, asemenea celei pascale, un caracter liturgic festiv. Listele scurte folosite în multe parohii spun că nu se fac parastase de la Nașterea Domnului până la Botezul Domnului. În calendarul Patriarhiei Române, aceasta înseamnă în mod obișnuit 25 decembrie–6 ianuarie.

Unele îndrumare tipiconale folosesc un interval mai larg, de la înainte-prăznuirea Nașterii, care începe la 20 decembrie, până după Botezul Domnului. De aici apar liste care indică 20 decembrie–6 sau 7 ianuarie. Nu este o eroare de numărare, ci o diferență între prezentarea celor douăsprezece zile festive și aplicarea unei perioade liturgice mai largi.

Pentru Republica Moldova este esențial să nu se copieze automat datele civile dintr-un calendar românesc. Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove păstrează calendarul iulian nerevizuit pentru sărbătorile fixe. În prezent, aceleași date bisericești cad cu 13 zile mai târziu în calendarul civil: Nașterea Domnului la 7 ianuarie, iar Botezul Domnului la 19 ianuarie.

Familia trebuie să urmeze calendarul parohiei în care se va săvârși slujba. Diferența de calendar nu schimbă data reală a sorocului și nu cere adăugarea a 13 zile la numărătoarea de 3, 9 sau 40 de zile.

Pentru explicația completă a celor două calendare, vezi Cum se stabilesc zilele de pomenire? Calendar vechi, calendar îndreptat și sărbători mobile.

Ce facem dacă un soroc cade într-o zi fără parastas

Soroacele personale se calculează de la data morții. Ziua a treia, a noua și a patruzecea nu dispar și nu se mută în calendar doar pentru că se suprapun cu un praznic, o duminică sau Săptămâna Luminată.

Trebuie separate:

data sorocului, care rămâne exactă;
data parastasului, care se poate muta;
rugăciunea familiei, care se poate face în ambele zile.

Ordinea practică este următoarea:

calculați corect ziua sorocului;
anunțați preotul din timp;
aflați care este cea mai apropiată zi potrivită pentru Liturghie și parastas;
în ziua exactă, rostiți rugăciuni și faceți milostenie după posibilitate;
participați la slujba stabilită de parohie.

În unele locuri, când ziua exactă nu este potrivită, parastasul se face înainte de soroc; în altele, se face după. Nu există o formulă mecanică valabilă pentru orice suprapunere. Important este ca data să nu fie uitată și slujba să fie așezată în rânduiala Bisericii.

Vezi și Se poate muta parastasul mai devreme sau mai târziu? și Cum se calculează 40 de zile de la moarte?.

Rugăciunea nu este oprită

Expresia „nu se fac parastase” nu trebuie transformată într-o frică superstițioasă: „dacă rostesc numele în această zi, fac un păcat” sau „cel adormit nu poate fi pomenit până la data permisă”. Oprirea privește slujba publică obișnuită și ordinea cultului, nu iubirea și rugăciunea creștinului.

În orice zi, familia poate:

să rostească o rugăciune pentru cel adormit;
să citească din Psaltire, dacă are această rânduială și binecuvântare;
să aprindă o lumânare în condiții de siguranță;
să facă milostenie în numele lui;
să îngrijească mormântul;
să pregătească pomelnicul pentru următoarea Liturghie.

Când se săvârșește Sfânta Liturghie, pomenirea numelor la Proscomidie urmează rânduiala slujbei și practica parohiei. În zilele aliturgice, numele se dau pentru următoarea Liturghie. Pentru această formă de pomenire, vezi Pomenirea celor adormiți la Sfânta Liturghie.

Rugăciunea de acasă este explicată în Rugăciunea acasă după înmormântare.

Înmormântarea nu se confundă cu parastasul

Uneori, familia află că într-o zi „nu se fac parastase” și se teme că nici înmormântarea nu poate avea loc. Sunt două rânduieli diferite.

Parastasul de soroc poate fi mutat. Înmormântarea răspunde unei situații imediate și se săvârșește potrivit împrejurărilor, calendarului și rânduielii zilei. Preotul stabilește forma slujbei. În marile perioade liturgice pot exista cântări, citiri și particularități speciale, dar familia nu este lăsată fără rugăciunea Bisericii.

La fel, un deces survenit într-un praznic sau în Săptămâna Luminată nu este interpretat ca semn magic despre soarta sufletului. Calendarul determină forma slujbei, nu verdictul asupra omului.

De ce diferă răspunsurile de la o parohie la alta

Rânduiala de bază este comună, dar aplicarea pastorală poate varia din mai multe motive:

calendarul folosit pentru sărbătorile fixe;
jurisdicția bisericească;
tipicul și tradiția eparhiei;
programul liturgic al parohiei;
existența unei singure biserici pentru mai multe localități;
obiceiul de a grupa parastasele după Liturghia de sâmbătă sau duminică;
caracterul praznicului care cade în ziua respectivă.

Această variație nu înseamnă că fiecare familie poate improviza rânduiala. Calendarul general oferă cadrul, iar preotul care va sluji stabilește ziua concretă. Este inutil ca familia să insiste asupra unei date imposibile liturgic sau, invers, să refuze o zi anunțată de parohie pentru că o altă biserică procedează diferit.

În Republica Moldova, unde coexistă parohii și familii formate în tradiția românească și slavă, același interval poate fi numit și calculat după două calendare civile diferite. Soluția nu este combinarea arbitrară a listelor, ci urmarea calendarului bisericii în care se face pomenirea.

Ce trebuie reținut

Parastasul are un loc precis în viața liturgică a Bisericii. El se face de regulă sâmbăta și se evită atunci când centrul slujbelor este un mare praznic, Patimile și Învierea Domnului sau o zi fără Liturghie deplină.

Cele mai importante perioade de reținut sunt:

praznicele împărătești și marile sărbători;
zilele aliturgice;
zilele de rând ale Postului Mare;
intervalul de după Sâmbăta lui Lazăr până la Duminica Tomii;
perioada festivă dintre Nașterea și Botezul Domnului;
duminicile, potrivit rânduielii și practicii parohiei.

Un soroc care cade într-o asemenea zi nu se pierde. Data se păstrează, rugăciunea se face, iar slujba se așază în ziua potrivită. Restricția liturgică nu este o pedeapsă pentru familie și nici un semn rău, ci o formă de ordine prin care fiecare praznic și fiecare slujbă își păstrează sensul.

Întrebări și răspunsuri

Este păcat să ne rugăm pentru un mort într-o zi în care nu se fac parastase?

Nu. Rugăciunea personală pentru cei adormiți este potrivită în orice zi. Restricția se referă la săvârșirea slujbei obișnuite a parastasului, nu la pomenirea în rugăciunea familiei.

Se poate face parastas duminica?

Sâmbăta este ziua tradițională și numeroase parohii nu fac parastase duminica. Există însă biserici unde, din motive pastorale și potrivit rânduielii locale, se fac după Sfânta Liturghie. Data trebuie confirmată la parohia care va sluji.

Care este ultima zi pentru parastas înainte de Paști?

În multe parohii, Sâmbăta lui Lazăr este ultimul hotar obișnuit. După aceasta, în Duminica Floriilor, Săptămâna Mare și Săptămâna Luminată nu se fac parastase obișnuite, până după Duminica Tomii.

Se fac parastase în Săptămâna Luminată?

Nu se săvârșește rânduiala obișnuită a parastasului. Întreaga săptămână este trăită ca o prelungire a zilei Învierii. Familia se poate ruga, iar parastasul se programează după Duminica Tomii.

Dacă 40 de zile cad în Vinerea Mare, când se face parastasul?

Cele 40 de zile se împlinesc în Vinerea Mare și nu se recalculează. Familia se roagă în acea zi, iar parastasul se face într-o zi potrivită, stabilită cu preotul, după reluarea pomenirilor.

De ce nu se fac parastase în zilele de rând ale Postului Mare?

Pentru că rânduiala acelor zile nu cuprinde în mod obișnuit Liturghia deplină de care se leagă parastasul. Pomenirile sunt așezate în sâmbetele potrivite, fără ca rugăciunea personală să înceteze.

Între Crăciun și Bobotează nu se poate pomeni deloc un mort?

Se poate face rugăciune personală și milostenie. Ceea ce se amână este parastasul obișnuit. Datele civile diferă între Patriarhia Română și Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, de aceea trebuie urmat calendarul parohiei.

Dacă omul moare în Săptămâna Luminată, se face înmormântarea?

Da. Înmormântarea se face, dar după rânduiala pascală specială a perioadei. Nu se așteaptă până după Duminica Tomii pentru înhumare.

Se poate da pomelnic când nu se face parastas?

Da, dar modul și momentul pomenirii depind de rânduiala zilei. Dacă se săvârșește Liturghie, parohia arată când se primesc pomelnicele; într-o zi aliturgică, numele se dau pentru următoarea Liturghie.

Zile și perioade în care nu se fac de obicei parastase