Sărindarul este pomenirea unei persoane sau a unui pomelnic la patruzeci de Sfinte Liturghii. Numele celor adormiți sunt încredințate unei biserici sau mănăstiri și sunt pomenite la Proscomidie și în cadrul Liturghiei, potrivit rânduielii. În parohiile în care se folosește vocabularul slav sau rusesc, aceeași practică este cunoscută adesea sub numele de sorocoust.
Sărindarul nu este același lucru cu parastasul de la 40 de zile. Pomenirea de 40 de zile este un soroc calculat de la data morții și are loc într-o anumită zi sau în apropierea ei. Sărindarul înseamnă patruzeci de pomeniri liturgice și se poate întinde pe o perioadă mai lungă decât patruzeci de zile calendaristice, dacă în biserica respectivă Sfânta Liturghie nu se săvârșește zilnic.
De asemenea, sărindarul nu este numele unei taxe și nici al unui dar cumpărat pentru cel răposat. Donația care poate însoți pomelnicul sprijină viața bisericii, dar esența sărindarului este rugăciunea euharistică repetată pentru cei pomeniți.
Pe scurt
- Sărindar înseamnă pomenire la 40 de Sfinte Liturghii.
- În mediul slav, practica este numită frecvent sorocoust.
- Se poate da pentru un singur adormit sau pentru mai multe nume.
- Nu este obligatoriu ca cele 40 de Liturghii să aibă loc în 40 de zile calendaristice consecutive.
- Nu trebuie confundat cu pomenirea de 40 de zile.
- Nu înlocuiește parastasul, rugăciunea familiei sau milostenia.
- La încheiere, unele parohii săvârșesc un parastas numit popular dezlegarea sau slobozirea sărindarelor.
- Procedura concretă trebuie întrebată la biserica sau mănăstirea care primește pomelnicul.
Ce înseamnă cuvântul „sărindar”
Cuvântul sărindar provine din greacă și este legat de numărul patruzeci. În tradiția bisericească românească, el a ajuns să desemneze pomenirea numelor la patruzeci de Liturghii.
Sensul termenului este uneori înțeles greșit din cauza asemănării sale sonore cu expresia „a da un dar”. Sărindarul nu este un obiect oferit bisericii și nici suma de bani lăsată împreună cu pomelnicul. Darul material poate exista ca donație, însă el nu definește slujba și nu cumpără rugăciunea.
În Republica Moldova poate fi întâlnit mai des cuvântul sorocoust, mai ales în parohiile influențate de terminologia liturgică slavă. Termenul vine de la cuvântul slav pentru „patruzeci” și se referă, în uzul obișnuit, la aceeași pomenire repetată la Sfânta Liturghie. Familia nu trebuie să caute o diferență artificială între sărindar și sorocoust; trebuie doar să întrebe parohia ce înțelege prin termenul folosit și cum organizează cele patruzeci de pomeniri.
De ce tocmai patruzeci de Liturghii
Numărul patruzeci are o semnificație importantă în Sfânta Scriptură și în viața Bisericii. El apare în legătură cu perioade de pregătire, încercare, pocăință și împlinire. În practica pomenirii celor adormiți, primele patruzeci de zile au primit o atenție deosebită, iar tradiția bisericească recomandă rugăciunea stăruitoare și pomenirea repetată la Dumnezeiasca Liturghie.
Accentul nu trebuie pus însă pe număr ca pe o formulă magică. Nu există ideea că, după exact patruzeci de rostiri, Dumnezeu ar fi obligat să ofere un anumit rezultat. Numărul exprimă statornicia rugăciunii și dorința familiei ca numele celui adormit să fie adus în mod repetat înaintea lui Dumnezeu în centrul vieții liturgice a Bisericii.
Pentru sensul general al acestei pomeniri, vezi Pomenirea celor adormiți la Proscomidie și Sfânta Liturghie.
Cum se face pomenirea la cele 40 de Liturghii
Familia dă bisericii sau mănăstirii un pomelnic cu numele celor pentru care dorește pomenirea. La fiecare dintre cele patruzeci de Liturghii, numele sunt pomenite potrivit rânduielii locului, în primul rând la Proscomidie.
La Proscomidie, preotul pregătește darurile de pâine și vin pentru Sfânta Liturghie și scoate miride pentru cei vii și pentru cei adormiți. Pomelnicul dat pentru sărindar intră astfel în rugăciunea repetată a Bisericii, nu într-o simplă citire administrativă a unei liste.
Modul concret în care sunt păstrate și distribuite pomelnicele diferă:
- într-o biserică unde se slujește zilnic, pomenirile se pot succeda într-un interval apropiat de patruzeci de zile;
- într-o parohie unde Liturghia se săvârșește numai în anumite zile, împlinirea celor patruzeci de Liturghii va dura mai mult;
- o mănăstire poate avea un program liturgic zilnic și o evidență proprie a pomelnicelor;
- în anumite locuri, pomelnicul este primit pentru o perioadă stabilită, iar în altele se numără efectiv patruzeci de Liturghii.
De aceea, familia trebuie să întrebe explicit dacă biserica primește pomelnicul pentru 40 de Liturghii, pentru 40 de zile sau pentru o altă perioadă. Formulările pot fi folosite neuniform, iar răspunsul corect depinde de programul real al comunității.
Patruzeci de Liturghii nu înseamnă întotdeauna patruzeci de zile
Aceasta este una dintre cele mai importante precizări.
Dacă Sfânta Liturghie se săvârșește zilnic, cele patruzeci de pomeniri pot fi împlinite în patruzeci de zile consecutive. Dar multe parohii nu au Liturghie în fiecare zi. În timpul Postului Mare există, de asemenea, zile în care nu se săvârșește Liturghia deplină a Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare.
În asemenea situații, nu se „pierde” sărindarul și nu trebuie inventate slujbe pentru completarea calendarului. Cele patruzeci de pomeniri se fac la Liturghiile care sunt efectiv săvârșite, potrivit programului bisericii.
Familia nu trebuie să calculeze singură fiecare zi și să verifice preotul ca pe o evidență comercială. Este însă firesc să ceară de la început o explicație clară:
- când începe pomenirea;
- dacă se numără Liturghiile sau zilele;
- aproximativ când se încheie;
- dacă la final se face un parastas;
- dacă pomelnicul trebuie reînnoit.
Sărindarul și pomenirea de 40 de zile
Cele două practici au legătură cu numărul patruzeci, dar nu sunt identice.
Pomenirea de 40 de zile
Este un soroc personal, calculat din ziua morții. Familia participă la Sfânta Liturghie, cere pomenirea celui adormit și, de obicei, săvârșește parastasul. Data și eventualul transfer liturgic sunt tratate în articolul Pomenirea de 40 de zile.
Sărindarul
Este pomenirea numelui la patruzeci de Liturghii. Poate începe curând după moarte, înainte sau după sorocul de 40 de zile, ori poate fi dat mai târziu pentru persoane adormite de mai mult timp.
Prin urmare:
- un sărindar poate cuprinde perioada primelor 40 de zile, dar nu este limitat obligatoriu la ea;
- împlinirea celor 40 de Liturghii nu determină automat data parastasului de 40 de zile;
- dacă programul bisericii nu permite zilnic Liturghia, sărindarul poate continua și după soroc;
- parastasul de 40 de zile trebuie organizat după calendarul bisericesc, nu amânat până la ultima dintre cele 40 de Liturghii.
Despre ansamblul rugăciunii din această perioadă se poate citi în Cum se pomenește cel adormit în primele 40 de zile?.
Sărindarul și parastasul
Sărindarul este legat de Sfânta Liturghie, în timp ce parastasul este o slujbă distinctă de pomenire.
La parastas se rostesc ectenii și rugăciuni pentru cei adormiți, se cântă tropare și „Veșnica pomenire”, iar coliva și celelalte prinoase pot fi binecuvântate. La sărindar, esențială este pomenirea repetată în cadrul Liturghiei.
Cele două se pot însoți:
- familia poate da un sărindar și poate face parastase la soroace;
- la încheierea sărindarului se poate săvârși un parastas;
- pomenirea la Liturghie poate continua și după terminarea celor patruzeci de pomeniri;
- parastasul nu înlocuiește sărindarul, iar sărindarul nu face inutil parastasul.
Ce înseamnă „dezlegarea” sau „slobozirea sărindarelor”
În unele părți, după încheierea celor patruzeci de Liturghii se săvârșește un parastas comun pentru toate numele din pomelnice. Acesta este numit popular dezlegarea sărindarelor sau slobozirea sărindarelor.
Cuvântul dezlegare nu trebuie înțeles ca o operațiune automată prin care sufletul ar fi „eliberat” în acel moment dintr-un loc sau dintr-o stare. Termenul desemnează, în primul rând, încheierea ciclului de pomeniri și rugăciunea săvârșită la final.
Rânduiala diferă local:
- unele biserici anunță o zi comună de încheiere;
- unele mănăstiri fac parastas după ultima Liturghie;
- în alte locuri nu există un ceremonial separat, iar pomelnicul este pur și simplu încheiat după cele patruzeci de pomeniri;
- anumite comunități leagă sărindarele de perioadele de post sau de evenimente importante ale parohiei.
Niciuna dintre aceste forme locale nu trebuie prezentată ca regulă universală. Familia urmează practica bisericii care a primit pomelnicul.
Sărindar de obște și sărindar particular
În unele îndrumări bisericești mai vechi sunt întâlnite expresiile:
- sărindar de obște — mai multe pomelnice sunt pomenite în cadrul unei serii comune de patruzeci de Liturghii;
- sărindar particular — pomenirea este cerută pentru o persoană sau pentru pomelnicul unei familii.
Alte texte folosesc termenii pentru a deosebi Liturghiile săvârșite succesiv de cele săvârșite la intervale. Uzul nu este perfect uniform, iar parohiile contemporane pot să nu folosească deloc aceste denumiri.
Important nu este calificativul de obște sau particular, ci răspunsul clar la întrebările:
- ce nume se pomenesc;
- la câte Liturghii;
- în ce perioadă;
- în ce biserică;
- ce se întâmplă la încheiere.
Se poate da sărindar pentru mai multe persoane?
Da. Pomelnicul poate cuprinde mai multe persoane adormite care pot fi pomenite liturgic. Nu este nevoie de un sărindar separat pentru fiecare nume și nici de donații identice pentru fiecare persoană.
Lista trebuie să fie lizibilă și alcătuită după regulile explicate în articolul Cum se scrie un pomelnic pentru cei adormiți?.
Pot fi trecuți:
- membri ai familiei;
- rude mai îndepărtate;
- nași și fini;
- prieteni;
- preoți și duhovnici;
- binefăcători;
- alte persoane pentru care familia dorește rugăciunea Bisericii.
Pentru cazurile în care nu se știe dacă o persoană poate fi pomenită la Proscomidie, situația se discută cu preotul înainte ca numele să fie trecut.
Se poate da sărindar pentru cei vii?
În practica unor biserici și mănăstiri, se primesc pomelnice pentru patruzeci de Liturghii atât pentru cei adormiți, cât și pentru cei vii. Cele două liste trebuie însă separate clar, deoarece rugăciunile sunt diferite.
Pagina de față tratează sărindarul pentru cei adormiți. Când se cere pomenire pentru sănătatea și ajutorul celor vii, familia trebuie să folosească formularul și termenii parohiei, fără a amesteca numele în aceeași rubrică.
Când se poate da sărindarul
Un sărindar poate fi cerut:
- imediat sau curând după moarte;
- în perioada primelor patruzeci de zile;
- după parastasul de 40 de zile;
- la împlinirea unui an;
- la o aniversare a morții;
- în orice perioadă în care biserica primește asemenea pomelnice;
- pentru o persoană adormită cu mulți ani în urmă.
Nu există ideea că după o anumită dată rugăciunea nu ar mai avea rost. Pomenirea celor adormiți continuă în viața Bisericii, iar familia poate reînnoi pomelnicul și poate cere pomeniri ulterioare.
Totuși, programul liturgic poate influența data începerii. Înaintea marilor praznice, în Săptămâna Luminată sau în perioadele în care Liturghia nu este săvârșită zilnic, parohia poate stabili o altă dată ori o altă formă de pomenire. Nu trebuie aplicată automat regula citită într-o altă regiune sau jurisdicție.
Sărindarul, pomelnicul anual și pomenirea de lungă durată
Sărindarul are o limită precisă: patruzeci de Liturghii. Există și alte forme de pomenire:
- pomelnic pentru câteva luni;
- pomelnic anual;
- pomenire pe termen mai lung;
- pomenire permanentă sau „veșnică”, în unele mănăstiri, atât timp cât există și slujește comunitatea respectivă.
Un pomelnic anual nu este un sărindar „mai mare”, ci o altă formă administrativă și liturgică de pomenire. Familia trebuie să întrebe ce înseamnă exact fiecare opțiune în locul unde o solicită.
Nu este nevoie ca toate formele să fie comandate simultan. Rugăciunea nu se măsoară prin numărul chitanțelor, al mănăstirilor sau al listelor depuse. Este folositor ca pomenirea să fie statornică, conștientă și unită cu participarea familiei la viața Bisericii.
Ce pregătește familia
Pentru a da un sărindar sunt necesare, în primul rând:
- pomelnicul scris clar;
- precizarea că se dorește pomenirea la 40 de Liturghii;
- lămurirea dacă numele sunt pentru cei vii sau pentru cei adormiți;
- respectarea procedurii bisericii;
- donația, dacă familia poate și dacă parohia are o rânduială în acest sens.
Nu sunt necesare în mod automat patruzeci de colaci, patruzeci de lumânări, patruzeci de vase sau patruzeci de alte obiecte. Numărul Liturghiilor nu creează obligația repetării numărului patruzeci în darurile materiale.
Dacă la încheiere se face parastas, atunci se pregătesc coliva, pâinea sau colacul, vinul, lumânările și celelalte prinoase cerute de parohie. Pentru lista practică, vezi Ce se pregătește pentru parastas?.
Donația pentru sărindar
Biserica și mănăstirea au cheltuieli reale: întreținerea locașului, pregătirea celor necesare Liturghiei și susținerea slujitorilor. De aceea, pomelnicul poate fi însoțit de o donație sau de o contribuție stabilită potrivit practicii locului.
Aceasta nu trebuie însă interpretată ca preț al harului sau ca tarif prin care se cumpără iertarea celui adormit. O sumă mai mare nu face rugăciunea mai puternică, iar o familie săracă nu trebuie împovărată de rușine sau teamă.
Dacă suma cerută nu poate fi achitată, situația poate fi spusă deschis preotului. Relația dintre familie și Biserică trebuie să rămână una de rugăciune, responsabilitate și încredere, nu de negociere comercială a pomenirii.
Cum participă familia
Faptul că pomelnicul este lăsat la biserică nu înseamnă că familia își transferă întreaga datorie de rugăciune preotului.
În această perioadă este potrivit ca rudele:
- să participe la Sfânta Liturghie când pot;
- să se roage acasă pentru cel adormit;
- să citească Psaltirea sau rugăciunile potrivite;
- să facă milostenie;
- să se spovedească și să se împărtășească după pregătirea cuvenită;
- să păstreze legătura cu parohia;
- să participe la parastasele rânduite.
Sărindarul nu funcționează separat de viața creștină a celor vii. El este una dintre formele prin care familia își exprimă iubirea și încredințează persoana adormită milei lui Dumnezeu.
Ce trebuie evitat
Confundarea sărindarului cu o garanție automată
Nicio slujbă nu este o formulă prin care omul Îl obligă pe Dumnezeu. Biserica se roagă cu credință și nădejde, dar lasă judecata și mila în mâinile lui Dumnezeu.
Numărarea superstițioasă a zilelor și obiectelor
Cele patruzeci de Liturghii nu impun patruzeci de zile consecutive, patruzeci de lumânări sau patruzeci de daruri. Importantă este pomenirea liturgică reală.
Verificarea exclusiv formală
Este firesc ca familia să știe ce a cerut și cum lucrează parohia. Dar pomenirea nu trebuie redusă la controlul unei liste bifate fără participare, rugăciune și încredere.
Înlocuirea pomenirii de 40 de zile
Sărindarul nu face inutil sorocul de 40 de zile. Familia stabilește separat Liturghia și parastasul pentru acel termen.
Folosirea termenului fără clarificare
Într-un loc, „sărindar” poate însemna exact 40 de Liturghii; în altul, oamenii pot folosi cuvântul pentru un pomelnic ținut 40 de zile. Pentru a evita neînțelegerea, trebuie întrebat concret ce primește și ce săvârșește biserica.
Cum cerem sărindarul la biserică
O formulare simplă este suficientă:
Dorim ca aceste nume să fie pomenite la patruzeci de Sfinte Liturghii. Vă rugăm să ne spuneți când începe pomenirea, cum se numără Liturghiile și dacă la încheiere se face parastas.
Apoi familia clarifică:
- dacă pomelnicul este pentru cei adormiți;
- dacă sunt acceptate toate numele;
- cât timp va dura aproximativ;
- dacă trebuie adus din nou pomelnicul;
- ce donație sau ce prinoase sunt potrivite;
- când poate participa la Liturghie;
- cum se face încheierea.
Întrebări frecvente
Sărindarul este același lucru cu sorocoustul?
În uzul obișnuit, da: ambele denumiri se referă la pomenirea la patruzeci de Liturghii. Sărindar este termenul românesc de origine greacă, iar sorocoust provine din tradiția slavă. Procedura exactă poate diferi de la o parohie la alta.
Sărindarul trebuie început imediat după moarte?
Este bine ca pomenirea la Liturghie să înceapă cât mai curând, dar sărindarul poate fi dat și mai târziu. Nu există un termen după care el ar deveni lipsit de sens.
Se termină sărindarul în ziua a 40-a?
Numai dacă în biserica respectivă au fost săvârșite efectiv patruzeci de Liturghii până atunci. În multe parohii, Liturghia nu este zilnică, astfel încât sărindarul se încheie mai târziu.
Este obligatoriu parastasul la dezlegarea sărindarului?
În multe locuri se face parastas la încheiere, dar practica nu este identică pretutindeni. Familia trebuie să urmeze rânduiala bisericii care a primit pomelnicul.
Se poate da un singur sărindar pentru mai mulți adormiți?
Da. Mai multe nume pot fi trecute pe același pomelnic, dacă pot fi pomenite liturgic.
Trebuie date patruzeci de lumânări sau patruzeci de colaci?
Nu. Numărul patruzeci se referă la Liturghii, nu la obiectele oferite.
Se poate repeta sărindarul?
Da. După încheiere, familia poate cere o nouă perioadă de pomenire sau poate da un pomelnic anual, potrivit practicii parohiei. Repetarea nu trebuie însă înțeleasă magic și nici făcută sub presiunea fricii.
Ce facem dacă biserica nu săvârșește Liturghia zilnic?
Întrebăm cum sunt numărate cele patruzeci de Liturghii și în cât timp pot fi împlinite. Se poate alege și o mănăstire sau o biserică unde programul liturgic permite pomenirea mai frecventă, fără a considera că rugăciunea unei parohii ar fi inferioară.