Când o persoană moare în străinătate, familia trebuie să rezolve în paralel două lucruri: procedurile statului în care a avut loc decesul și rânduiala creștină a înmormântării și pomenirii. Primii pași sunt înregistrarea decesului la autoritățile locale, contactarea ambasadei sau consulatului Republicii Moldova și alegerea între repatrierea trupului și înhumarea în țara respectivă. Rugăciunea nu trebuie însă amânată până la întoarcerea trupului: numele celui adormit poate fi pomenit la biserică, iar soroacele se calculează de la data morții, nu de la data repatrierii sau a înmormântării.
Pe scurt
- Decesul se înregistrează mai întâi la autoritățile statului în care s-a produs.
- Familia trebuie să contacteze misiunea diplomatică sau oficiul consular al Republicii Moldova competent pentru țara respectivă.
- Consulatul poate explica procedura, poate transcrie actul de deces și poate elibera pașaportul mortuar, după caz.
- Consulatul nu achită transportul, înhumarea sau incinerarea și nu desfășoară ancheta privind cauza morții.
- Pentru transportul internațional al trupului este necesar, de regulă, un operator funerar autorizat și un pașaport mortuar.
- Lista exactă a documentelor diferă de la o țară la alta; nu trebuie folosită o listă găsită pentru alt stat fără verificare.
- Familia poate alege între repatrierea trupului și înmormântarea în țara în care a avut loc decesul.
- Dacă moartea a fost violentă sau cauza nu este clară, ancheta și expertiza medico-legală pot întârzia eliberarea trupului.
- Pomelnicul, rugăciunea și pomenirile de 3, 9 și 40 de zile nu se amână până la sosirea trupului.
- Dacă trupul a fost deja înmormântat și prohodit în străinătate, slujba completă nu se repetă automat în Republica Moldova.
- Dacă autoritățile sau operatorul propun incinerarea, familia ortodoxă trebuie să discute cu preotul înainte de a accepta.
- Actul de deces străin trebuie ulterior transcris pentru a produce efecte juridice în Republica Moldova.
Ce trebuie făcut imediat
În primele ore, familia se poate simți obligată să rezolve totul deodată. Este mai sigur să urmeze o ordine clară.
1. Confirmați cine are cazul în evidență
Trebuie aflat:
- în ce instituție se află trupul;
- cine a constatat decesul;
- dacă trupul este la spital, morgă sau institut medico-legal;
- dacă există o anchetă;
- cine este persoana de contact;
- ce documente au fost deja emise;
- în ce termen poate fi eliberat trupul.
Dacă moartea a avut loc acasă, la locul de muncă, pe drum sau într-o instituție, procedura poate fi diferită. Familia urmează instrucțiunile autorităților locale și nu contractează transportul înainte de a ști că trupul poate fi legal eliberat.
2. Înregistrați decesul la autoritatea locală
Decesul trebuie înregistrat în statul în care s-a produs. Autoritatea locală emite certificatul sau extrasul de deces potrivit legislației sale.
Denumirea instituției diferă: primărie, oficiu de stare civilă, municipalitate ori alt organ competent. Termenele și documentele nu sunt identice în toate țările.
Este bine ca familia să solicite:
- originalul certificatului de deces;
- mai multe exemplare sau extrase, dacă sunt disponibile;
- un extras multilingv, în statele în care acesta poate fi emis;
- informații despre apostilare, legalizare și traducere;
- documentul în care este indicată cauza morții, dacă este eliberat separat.
Nu predați singurul original unui intermediar fără să păstrați copii și fără să știți când va fi restituit.
3. Contactați ambasada sau consulatul Republicii Moldova
Misiunea diplomatică trebuie contactată chiar dacă familia folosește serviciile unei firme funerare.
Consulatul poate:
- explica pașii oficiali;
- indica autoritățile și serviciile relevante;
- transcrie actul străin de deces și elibera un certificat moldovenesc, în condițiile legii;
- elibera pașaportul mortuar, când documentul este emis de misiunea Republicii Moldova;
- facilita contactul cu operatori funerari care efectuează transport internațional;
- informa familia despre posibilitatea înhumării în statul respectiv.
Consulatul nu poate:
- investiga moartea în locul poliției sau procuraturii locale;
- obliga autoritățile să elibereze trupul înainte de încheierea procedurilor;
- plăti transportul, îmbălsămarea, înhumarea ori incinerarea;
- asigura el însuși vehiculul funerar;
- achita datoriile rămase ale persoanei.
Dacă familia se află în Republica Moldova, poate contacta atât ambasada competentă, cât și direcția consulară a Ministerului Afacerilor Externe.
Cine trebuie să vorbească în numele familiei
Este util ca familia să desemneze o singură persoană care să comunice cu:
- autoritățile străine;
- consulatul;
- operatorul funerar;
- compania de asigurări;
- angajatorul;
- parohia din străinătate;
- parohia din Republica Moldova;
- administrația cimitirului.
Această persoană trebuie să păstreze:
- copiile tuturor documentelor;
- numele și datele de contact ale funcționarilor;
- ofertele și contractele;
- facturile;
- lista plăților;
- mesajele oficiale;
- programul transportului;
- procura, dacă acționează în numele altor rude.
Nu este bine ca mai mulți membri ai familiei să dea instrucțiuni diferite operatorului funerar sau să semneze contracte paralele.
Repatrierea sau înmormântarea în străinătate
Nu există o singură alegere potrivită pentru toate familiile.
Repatrierea trupului
Familia poate dori întoarcerea trupului pentru:
- înmormântarea în localitatea de origine;
- așezarea într-un mormânt de familie;
- participarea rudelor;
- săvârșirea slujbei în parohia persoanei;
- respectarea dorinței exprimate în timpul vieții.
Repatrierea presupune însă timp, documente, pregătirea sanitară a trupului și costuri importante.
Înmormântarea în țara în care a avut loc decesul
Această soluție poate fi aleasă dacă:
- persoana locuia permanent acolo;
- familia apropiată se află în acel stat;
- transportul este imposibil sau foarte costisitor;
- ancheta întârzie eliberarea trupului;
- există un loc de înhumare;
- persoana și-a exprimat această dorință.
Înhumarea în străinătate nu este mai puțin creștină numai pentru că mormântul nu se află în Republica Moldova. Familia poate organiza slujba printr-o parohie ortodoxă locală și poate continua pomenirea în Moldova.
Decizia trebuie luată după ce familia cunoaște:
- costul total al ambelor variante;
- termenul realist;
- regulile cimitirului;
- posibilitatea unei slujbe ortodoxe;
- dorința persoanei;
- consecințele pentru vizitarea și întreținerea mormântului.
Ce este pașaportul mortuar
Pașaportul mortuar este documentul necesar pentru transportul internațional al trupului.
El nu este pașaportul personal al decedatului și nu înlocuiește certificatul de deces. Documentul confirmă că transportul poate avea loc în condițiile sanitare și administrative prevăzute de lege.
În funcție de stat, pașaportul mortuar poate fi eliberat:
- de ambasada sau consulatul Republicii Moldova;
- de autoritatea competentă a țării în care a avut loc decesul;
- potrivit acordurilor internaționale aplicabile între state.
Familia nu trebuie să pornească transportul numai cu certificatul de deces și pașaportul obișnuit al persoanei.
Ce documente sunt necesare pentru transport
Lista exactă se verifică la consulat și la operatorul funerar autorizat. Ea diferă în funcție de țară, cauza morții, mijlocul de transport și acordurile internaționale.
În mod obișnuit pot fi solicitate:
- certificatul sau extrasul de deces;
- actul de identitate al persoanei decedate;
- actul de identitate al solicitantului;
- procura ori împuternicirea familiei;
- certificatul de îmbălsămare;
- confirmarea că persoana nu a avut o boală contagioasă care interzice transportul;
- dovada sigilării sicriului;
- autorizația de eliberare a trupului;
- autorizația de transport;
- documentele vehiculului și traseului;
- confirmarea locului de înhumare din Republica Moldova;
- pașaportul mortuar.
Într-un caz de moarte violentă sau neelucidată pot fi necesare acte suplimentare ale poliției, procuraturii sau instituției medico-legale.
O listă emisă de Ambasada Republicii Moldova într-o anumită țară nu trebuie presupusă valabilă integral în alt stat.
De ce este necesar un operator funerar autorizat
Transportul internațional al trupului nu este un transport obișnuit.
Operatorul trebuie să poată asigura:
- preluarea legală de la morgă;
- pregătirea sanitară;
- îmbălsămarea, dacă este cerută;
- sicriul conform normelor de transport;
- sigilarea;
- actele sanitare;
- pașaportul mortuar și autorizațiile;
- transportul rutier sau aerian;
- predarea documentată în Republica Moldova.
Familia trebuie să ceară înainte de semnare:
- denumirea juridică a operatorului;
- contractul;
- lista exactă a serviciilor;
- prețul total sau modul de calcul;
- ce taxe nu sunt incluse;
- termenul estimat;
- cine răspunde de documente;
- ce se întâmplă dacă ancheta întârzie;
- cine primește trupul în Moldova.
Nu este bine să se aleagă un transportator neautorizat numai pentru un preț mai mic. O eroare la documente sau la condițiile sanitare poate opri transportul la frontieră.
Cine achită repatrierea
În mod obișnuit, cheltuielile revin familiei sau sunt acoperite din alte surse contractuale ori sociale.
Trebuie verificat dacă persoana avea:
- asigurare de călătorie;
- asigurare de viață;
- asigurare medicală cu clauză de repatriere;
- asigurare oferită de angajator;
- contract de muncă ce prevede transportul în caz de deces;
- apartenență la un fond profesional sau social;
- protecție oferită prin cardul bancar folosit pentru călătorie.
Familia trebuie să anunțe asigurătorul înainte de a semna contractul de transport, deoarece unele polițe cer folosirea operatorului desemnat de companie.
Ambasada poate oferi informații și, în unele cazuri, poate indica organizații care au programe de ajutor. Ea nu este însă obligată și nu are competența de a plăti repatrierea.
Dacă familia nu poate suporta transportul, se poate lua în considerare înhumarea în statul respectiv, potrivit legii locale și cu acordul rudelor competente.
Dacă moartea a fost violentă sau neclară
În caz de accident, omor, sinucidere suspectată, deces la locul de muncă ori cauză necunoscută, trupul poate rămâne la dispoziția autorităților până la încheierea etapelor necesare ale anchetei.
Familia trebuie să afle:
- numărul dosarului;
- instituția care cercetează cazul;
- numele persoanei de contact;
- dacă s-a dispus autopsia;
- când poate fi eliberat trupul;
- ce documente pot fi comunicate familiei;
- dacă există restricții asupra transportului.
Consulatul poate solicita informații și poate ajuta familia să înțeleagă procedura, dar nu înlocuiește anchetatorul și nu poate ordona eliberarea trupului.
Nu trebuie stabilită data înmormântării înainte de confirmarea oficială a eliberării.
Ce facem din punct de vedere bisericesc
Familia nu trebuie să aștepte întoarcerea trupului pentru a contacta Biserica.
Anunțați parohia din Republica Moldova
Preotului i se comunică:
- numele de botez;
- data morții;
- țara și localitatea;
- dacă trupul va fi repatriat;
- dacă a fost deja contactată o parohie ortodoxă în străinătate;
- data aproximativă a transportului;
- dacă există impedimente canonice sau situații speciale.
Parohia poate îndruma familia privind pomelnicul, rugăciunea, parastasul și slujba înmormântării.
Căutați o parohie ortodoxă locală
Dacă familia se află în străinătate, poate contacta o parohie ortodoxă apropiată. Poate fi o parohie română, moldovenească, rusă, ucraineană, greacă, bulgară sau aparținând altei Biserici Ortodoxe canonice.
Trebuie întrebat:
- dacă preotul poate veni la morgă, capelă sau cimitir;
- dacă trupul poate fi adus în biserică;
- ce documente cere parohia;
- dacă slujba va fi făcută acolo sau după repatriere;
- cum poate fi dat numele la Sfânta Liturghie;
- în ce limbă se va sluji.
Apartenența jurisdicțională a parohiei trebuie clarificată, mai ales când familia dorește documente sau confirmarea ulterioară a slujbei.
Se poate face slujba în străinătate și apoi din nou în Moldova?
Slujba completă a înmormântării nu se repetă automat.
Sunt posibile mai multe situații.
Slujba nu a fost încă săvârșită
Dacă trupul este repatriat înainte de prohod, slujba poate fi organizată în Republica Moldova.
În străinătate se pot face rugăciuni scurte, citirea Psaltirii sau o slujbă la morgă, potrivit îndrumării preotului.
Slujba completă a fost făcută înainte de transport
La sosirea trupului în Moldova nu se organizează un al doilea prohod ca și cum primul nu ar fi existat. Preotul poate săvârși o litie, o panihidă ori rugăciunile de la mormânt, după rânduiala locului.
Familia trebuie să spună exact ce slujbă a fost deja făcută.
Persoana a fost înmormântată în străinătate
În Moldova se pot face pomeniri, parastase și rugăciuni la biserică. Nu este necesar ca mormântul să fie în țară pentru ca numele să fie pomenit.
Dacă persoana a fost îngropată fără slujbă din motive obiective, familia discută separat despre slujba înmormântării în lipsa trupului.
Cum se calculează 3, 9 și 40 de zile
Soroacele se calculează de la data morții.
Nu se calculează:
- de la data la care familia a primit vestea;
- de la eliberarea trupului;
- de la intrarea transportului în Republica Moldova;
- de la ziua înmormântării;
- de la transcrierea certificatului.
Dacă repatrierea durează mai mult, familia poate pomeni persoana la 3, 9 și 40 de zile chiar dacă trupul se află încă în străinătate.
Parastasul și slujba înmormântării sunt rânduieli diferite. Întârzierea înmormântării nu mută data sorocului.
Calculul și sensul termenelor sunt explicate în Soroace și zile de pomenire și în articolul despre pomenirea de 40 de zile.
Dacă trupul ajunge după 40 de zile
O întârziere mare nu anulează slujba înmormântării și nu face inutilă repatrierea.
Familia:
- continuă rugăciunea și pomelnicul;
- face pomenirile la datele calculate de la moarte;
- păstrează legătura cu parohia;
- anunță data reală a sosirii;
- organizează prohodul și înhumarea după eliberarea trupului;
- nu repetă din teamă toate soroacele.
Nu trebuie spus că persoana a rămas „neîngropată înaintea lui Dumnezeu” numai pentru că autoritățile au reținut trupul. Întârzierea administrativă sau medico-legală nu este vina familiei.
Dacă trupul nu poate fi adus în biserică
Transportul din străinătate poate sosi într-un sicriu sigilat care nu poate fi deschis sau poate merge direct la cimitir din motive sanitare și logistice.
Aceasta nu înseamnă automat că slujba nu poate fi făcută.
Preotul poate stabili săvârșirea ei:
- la capelă;
- la sala mortuară;
- în curtea bisericii;
- la cimitir;
- direct la mormânt.
Situația este explicată separat în Dacă trupul nu poate fi adus la biserică.
Familia nu trebuie să deschidă singură un sicriu sigilat și nici să ignore dispozițiile sanitare pentru a respecta un obicei.
Dacă niciun preot nu poate participa în străinătate
Dacă înhumarea trebuie făcută urgent și nu există preot ortodox disponibil, familia trebuie să contacteze parohia din Moldova înainte de ceremonie.
Rudele pot:
- citi Psalmii și rugăciuni pentru cei adormiți;
- păstra o despărțire sobră;
- evita improvizarea slujbei preoțești;
- nota data, locul și împrejurările înhumării;
- reveni ulterior la preot pentru rânduiala potrivită.
Ce poate face familia este explicat în Înmormântarea fără preot.
Dacă trupul nu este găsit sau nu poate fi recuperat
O catastrofă, un naufragiu, un conflict armat ori o dispariție poate face imposibilă recuperarea trupului.
Trebuie deosebit:
- decesul confirmat oficial, fără trup recuperat;
- persoana dispărută, a cărei moarte nu este încă stabilită;
- identificarea încă nefinalizată;
- rămășițele reținute de autorități.
Slujba fără trup nu se organizează numai pe baza presupunerii familiei. Sunt necesare confirmarea morții și îndrumarea bisericească.
Tema este dezvoltată în Slujba de înmormântare în lipsa trupului.
Dacă autoritățile propun incinerarea
În unele țări, incinerarea poate fi prezentată ca soluție mai rapidă sau mai ieftină. Uneori familia primește impresia că este singura variantă, deși înhumarea sau repatrierea rămân legal posibile.
Familia ortodoxă trebuie să întrebe:
- dacă incinerarea este obligatorie prin lege sau doar recomandată;
- dacă există o alternativă de înhumare;
- dacă trupul poate fi repatriat;
- ce costuri sunt acoperite;
- cât timp are familia pentru decizie.
Înainte de semnarea acordului, trebuie contactați preotul și consulatul.
Poziția bisericească și diferențele dintre jurisdicții sunt explicate în Incinerarea și Biserica Ortodoxă.
Dacă persoana este înmormântată în străinătate
Familia poate păstra o legătură reală cu mormântul chiar dacă nu îl poate vizita des.
Este util să păstreze:
- adresa exactă a cimitirului;
- numărul parcelei și al mormântului;
- contractul sau dreptul de folosință;
- regulamentul privind durata concesiunii;
- datele administrației;
- fotografii și planul locului;
- contactul parohiei care a săvârșit slujba;
- documentul care confirmă înhumarea.
În unele țări, locul de veci este acordat numai pentru un anumit număr de ani. Familia trebuie să știe ce se întâmplă după expirarea termenului și cine primește notificările.
Pomenirea la biserică în Republica Moldova poate continua fără mutarea trupului.
Transcrierea actului de deces în Republica Moldova
Certificatul străin trebuie recunoscut în sistemul de stare civilă al Republicii Moldova prin procedura de transcriere.
Cererea poate fi depusă:
- la misiunea diplomatică sau oficiul consular;
- la serviciul competent de stare civilă din Republica Moldova;
- printr-un reprezentant împuternicit, în condițiile legii.
În mod obișnuit se prezintă:
- certificatul, extrasul sau copia actului de deces străin;
- apostila ori legalizarea, dacă este necesară;
- traducerea autentificată în limba română, dacă documentul nu este exceptat;
- actul de identitate al persoanei decedate;
- actul solicitantului;
- documentele care confirmă rudenia.
Unele acte sunt recunoscute fără apostilare sau traducere în temeiul tratatelor aplicabile ori dacă sunt emise ca extrase multilingve. Cerința trebuie verificată pentru țara concretă.
Transcrierea este necesară pentru efectele juridice în Republica Moldova: evidența stării civile, succesiune, pensii, bunuri, conturi și alte proceduri.
Transportarea trupului și transcrierea actului sunt proceduri diferite. Faptul că trupul a ajuns în țară nu înseamnă automat că actul străin a fost transcris.
Ce trebuie păstrat după înmormântare
Familia ar trebui să păstreze într-un singur dosar:
- certificatul străin de deces;
- certificatul moldovenesc după transcriere;
- traducerile și apostila;
- pașaportul mortuar;
- actele de transport;
- factura și contractul operatorului funerar;
- actele de asigurare;
- documentele medico-legale disponibile;
- confirmarea înhumării;
- datele mormântului;
- confirmarea slujbei, dacă a fost emisă de parohie.
Aceste documente pot fi necesare mult timp după funeralii.
Ce trebuie evitat
Este bine să fie evitate:
- plata unui transport înainte de eliberarea legală a trupului;
- încredințarea documentelor originale unor persoane neverificate;
- folosirea unui transportator neautorizat;
- presupunerea că ambasada va plăti repatrierea;
- anunțarea datei înmormântării înainte de confirmarea transportului;
- amânarea rugăciunii până la sosirea trupului;
- calcularea celor 40 de zile de la înmormântare;
- repetarea automată a prohodului făcut deja în străinătate;
- deschiderea unui sicriu sigilat fără permisiune;
- acceptarea incinerării fără clarificarea alternativelor;
- publicarea documentelor medicale sau a fotografiilor de la morgă;
- ascunderea unei situații canonice speciale față de preot.
Familia are dreptul să ceară explicații clare, copii ale documentelor și un contract. Graba nu obligă pe nimeni să accepte condiții neînțelese.
Întrebări și răspunsuri
Ambasada plătește repatrierea?
Nu. Misiunea consulară poate oferi informații, poate elibera documente și poate facilita contacte, dar nu achită transportul, înhumarea sau incinerarea.
Este obligatoriu să aducem trupul în Republica Moldova?
Nu. Familia poate alege înhumarea în statul în care persoana a murit, dacă legea locală permite și aceasta corespunde voinței și situației familiei.
Se pot face pomenirile înainte de sosirea trupului?
Da. Numele poate fi dat la rugăciune, iar soroacele se calculează de la moarte. Prezența trupului nu este necesară pentru parastas.
Dacă prohodul a fost făcut în străinătate, îl repetăm în Moldova?
Nu automat. Spuneți preotului ce slujbă a fost făcută. La sosire și la mormânt se poate săvârși o litie sau altă rânduială potrivită.
De când se calculează 40 de zile?
Din ziua morții, care se socotește drept prima zi, nu din ziua repatrierii ori a înmormântării.
Dacă trupul nu poate fi recuperat, se poate face slujbă?
Este posibilă o rânduială în lipsa trupului numai după confirmarea morții și cu îndrumarea preotului sau a eparhiei. Dispariția neconfirmată nu este identică decesului stabilit.