După înmormântare rămân în casă hainele și obiectele personale ale celui adormit, lumânări începute, colivă, colaci, mâncare, flori și uneori obiecte folosite la slujbă. Familia nu este obligată să le împartă în aceeași zi, să le păstreze neatinse până la 40 de zile sau să urmeze un ritual identic în toate localitățile. Fiecare categorie se tratează după rostul ei: lucrurile folositoare pot fi păstrate ori dăruite, hrana bună se consumă sau se împarte, obiectele sfinte se păstrează cu respect, iar ceea ce s-a stricat ori nu mai poate fi folosit se înlătură în mod curat și responsabil.
În tradiția ortodoxă, dăruirea hainelor și a altor bunuri poate deveni milostenie pentru pomenirea celui adormit. Sensul nu este că obiectele ajung la mort sau că sufletul are nevoie de ele în lumea de dincolo. Ele sunt oferite unor oameni vii, iar fapta de iubire este însoțită de rugăciunea familiei. Nu există un număr obligatoriu de haine, pachete, prosoape sau lumânări și nici o dată unică la care trebuie împărțite toate lucrurile.
Pe scurt
- Hainele și obiectele personale nu trebuie împărțite în grabă. Familia poate aștepta până când poate lua o decizie liniștită.
- Nu există o poruncă bisericească de a păstra toate lucrurile neatinse 40 de zile.
- Lucrurile bune pot fi păstrate în familie, dăruite unor oameni care au nevoie de ele, donate unei organizații sau valorificate în alt mod cinstit.
- Milostenia folosește unui om viu; obiectele nu sunt „trimise” celui mort și nu îi plătesc trecerea prin lumea de dincolo.
- Actele, banii, cheile, obiectele de valoare și lucrurile care pot face parte din moștenire se separă înainte de orice donație.
- Lumânările rămase pot fi aprinse ulterior la rugăciune, la biserică sau la un parastas. Nu trebuie arse toate imediat și nici ținute aprinse fără întrerupere.
- Coliva și colacii binecuvântați sunt făcuți pentru a fi împărțiți și consumați, nu pentru a fi păstrați până se alterează.
- Mâncarea bună poate fi oferită altora numai dacă este proaspătă și păstrată în siguranță. Hrana stricată se aruncă; binecuvântarea nu oprește alterarea.
- Icoanele, crucile și cărțile de rugăciune se păstrează cu respect. Dacă sunt deteriorate, se poate cere îndrumarea parohiei.
- Florile și coroanele pot fi îndepărtate după ce se ofilesc, potrivit regulilor cimitirului. Nu există o zi cu putere în sine.
- Familia nu trebuie să păstreze obiecte din frica de „întoarcerea mortului” și nici să le distrugă pentru a rupe o presupusă legătură cu el.
Nu este nevoie să se decidă totul imediat
Primele zile după înmormântare sunt adesea dominate de oboseală și de o durere greu de ordonat. De aceea, curățarea dulapurilor și împărțirea lucrurilor nu trebuie făcută sub presiunea rudelor, a vecinilor sau a unor termene inventate. Pentru unii oameni, păstrarea temporară a camerei și a obiectelor oferă răgaz; pentru alții, o ordine simplă în casă face perioada mai suportabilă. Nici una dintre reacții nu constituie o regulă religioasă.
Este înțelept ca familia să se ocupe mai întâi de lucrurile urgente: acte, chei, medicamente, facturi, obiecte împrumutate, bunuri care se pot pierde și alimente perisabile. Hainele, cărțile și obiectele cu valoare afectivă pot aștepta. Dacă mai mulți membri ai familiei au drepturi sau amintiri legate de ele, decizia trebuie luată fără grabă și fără a folosi pomana ca pretext pentru a înstrăina bunuri asupra cărora există neînțelegeri.
Interdicțiile de a aerisi, spăla, muta obiectele sau face curățenie nu au temei creștin. Aceste întrebări sunt tratate separat în materialul despre baie, spălatul rufelor și curățenia după un deces.
Ce facem cu hainele celui adormit
Hainele pot fi împărțite în trei grupe: cele pe care familia dorește să le păstreze, cele care pot fi dăruite și cele care nu mai sunt într-o stare potrivită pentru folosire. Nu este obligatoriu ca garderoba să fie golită complet și nici ca fiecare obiect să fie dat de pomană. Un palton, o cămașă, un șal sau un obiect lucrat de mâna celui adormit poate rămâne în familie ca amintire, fără ca aceasta să însemne atașament necreștin față de lucrurile materiale.
Hainele care se dăruiesc trebuie să fie curate, întregi și potrivite persoanei care le primește. Milostenia nu înseamnă descărcarea casei de lucruri inutilizabile. Cel care primește trebuie tratat cu aceeași demnitate cu care familia ar dori să fie tratat cel adormit. Articolele deteriorate pot fi reparate, reciclate sau înlăturate; nu este necesar să fie oferite cuiva numai pentru că au aparținut mortului.
În unele parohii, familia aduce haine sau alte daruri pentru a fi binecuvântate înainte de a le împărți. Există în cărțile de cult rugăciuni care leagă această dăruire de milostenie și de pomenirea celui adormit. Binecuvântarea nu transformă însă obiectele într-un „bagaj” pentru lumea cealaltă. Ea cere ca fapta făcută unui om aflat în nevoie să fie primită de Dumnezeu ca mărturie de iubire și rugăciune.
Pentru sensul mai larg al darului făcut în numele celui mort, vezi ce este pomana pentru cei adormiți.
Trebuie hainele împărțite la 40 de zile?
Ziua a 40-a este un soroc important de pomenire, iar în multe familii împărțirea hainelor a fost legată de parastasul acestei zile. Aceasta este o practică răspândită, nu o condiție pentru folosul rugăciunii și nici termenul până la care bunurile ar aparține în vreun fel sufletului.
Hainele pot fi date mai devreme, la 40 de zile, mai târziu sau treptat, după puterea și hotărârea familiei. Uneori este mai folositor ca ele să ajungă imediat la cineva care are nevoie; alteori rudele trebuie să aștepte pentru a nu lua decizii pe care le vor regreta. Pomenirea nu se măsoară prin viteza cu care este golit dulapul.
Nu există nici obligația ca lucrurile dăruite să fi aparținut celui adormit. Familia poate cumpăra alimente, haine noi, rechizite sau alte bunuri folositoare și le poate oferi ca milostenie în numele lui. Important este ajutorul real, nu reproducerea unui inventar ritual.
Actele, banii și obiectele de valoare
Înainte de donații, se separă documentele personale și familiale, actele de proprietate, contractele, chitanțele importante, cheile, banii, cardurile, bijuteriile și obiectele care pot avea valoare juridică ori patrimonială. Ele nu se împart odată cu hainele și nu se aruncă în timpul unei curățenii grăbite.
Fotografiile, scrisorile, însemnările și obiectele cu valoare de familie merită examinate împreună cu rudele apropiate. Uneori un lucru fără valoare comercială este o mărturie importantă pentru copii sau nepoți. Păstrarea lui nu contrazice credința creștină. Omul nu se reduce la obiectele sale, dar amintirea lui poate fi sprijinită de lucruri care poartă o istorie adevărată.
Medicamentele prescrise celui adormit nu se dau altor persoane. Dispozitivele medicale, ochelarii sau aparatele care pot fi reutilizate se donează numai dacă sunt potrivite pentru aceasta și pot fi primite în condiții sigure. Produsele de igienă deschise ori obiectele care pot transmite infecții nu se oferă din dorința de a nu „risipi pomana”.
Ce facem cu lumânările rămase
Lumânarea este semn al luminii lui Hristos, al rugăciunii și al nădejdii în înviere. Ea nu păstrează în sine o cantitate de rugăciune care s-ar pierde dacă focul se stinge. Lumânările rămase de la priveghi, înmormântare sau masa de pomenire pot fi folosite ulterior la rugăciunea de acasă, duse la biserică ori aprinse la un parastas, potrivit obiceiului parohiei.
Nu este necesar ca toate lumânările să ardă până la capăt în ziua înmormântării. Nici o lumânare sau candelă nu trebuie lăsată nesupravegheată pentru a împlini o presupusă obligație de 40 de zile. Siguranța oamenilor și a casei nu este lipsă de credință. Mai multe despre rostul lor se găsesc în pagina despre lumânările la înmormântare și parastas și în cea despre candela pentru cel adormit.
Resturile curate de ceară pot fi păstrate pentru o utilizare ulterioară sau duse la biserică, dacă parohia le primește. Lumânările murdare, suporturile deteriorate și alte resturi se înlătură fără teamă, în condiții de siguranță. Dacă este vorba despre un obiect primit de la biserică ori împrumutat pentru slujbă, el se restituie.
În unele zone există obiceiuri speciale pentru toiag, lumânarea lungă folosită în perioada dintre moarte și înmormântare. Unii o păstrează pentru pomeniri, alții o împart cu un colac sau o lasă să ardă la biserică. Nici unul dintre aceste moduri nu trebuie prezentat drept singura rânduială ortodoxă. Familia urmează practica parohiei fără a atribui obiectului puteri magice.
Ce facem cu coliva și colacii rămași
Coliva este un aliment binecuvântat și un simbol al morții și învierii: bobul de grâu este pus în pământ și aduce rod. Tocmai pentru că este hrană pregătită pentru pomenire, ea este destinată împărțirii și consumului. Nu trebuie păstrată zile întregi numai din teama că ar fi păcat să fie mâncată ori înlăturată.
Coliva rămasă se împarte participanților, vecinilor, rudelor sau altor persoane care o pot primi. Dacă urmează să fie consumată mai târziu, se păstrează la rece și se tratează ca orice aliment perisabil. Nucile, zahărul și decorul nu o fac incoruptibilă, iar binecuvântarea nu suspendă legile firești ale alterării.
Dacă alimentul s-a stricat, nu trebuie consumat din frică religioasă și nici oferit unei persoane nevoiașe. Se înlătură curat, fără batjocură, dar și fără ideea că familia ar săvârși o ofensă împotriva celui adormit. A da altora hrană nesigură nu este milostenie.
Colacii și pâinea se împart cât sunt proaspeți. Pot fi consumați de familie, oferiți altora sau folosiți la masă. Nu trebuie lăsați pe mormânt „pentru suflet”, deoarece cel adormit nu se hrănește material. Hrana oferită oamenilor și însoțită de rugăciune are sens de pomană; hrana abandonată în cimitir se poate altera, atrage animale și murdări locul.
Resturile mesei de pomenire
Mâncarea rămasă de la masa de pomenire se tratează cu măsură și grijă. Porțiile păstrate corect pot fi consumate de familie sau împărțite. Donația este potrivită numai când hrana este proaspătă, transportată în condiții bune și acceptată de destinatar. Nu se oferă cuiva o cantitate mare de mâncare pe care nu o poate păstra, doar pentru ca familia să simtă că a împlinit o obligație.
Alimentele alterate, contaminate sau rămase prea mult timp la temperatura camerei se aruncă. Respectul față de pomană nu cere punerea sănătății în pericol. Mai util decât pregătirea unor cantități excesive este un meniu cumpătat, adaptat numărului real de participanți. Principiile sunt dezvoltate în secțiunea despre masa de pomenire.
Vesela, tăvile, fețele de masă și recipientele se sortează după proprietar. Cele împrumutate se restituie, cele de unică folosință se elimină, iar obiectele cumpărate pentru familie pot fi păstrate și folosite normal. Nu devin interzise pentru viața de zi cu zi numai pentru că au fost întrebuințate la o pomenire.
Icoanele, crucile și cărțile de rugăciune
Icoana care a fost așezată lângă cel adormit sau folosită la slujbă poate reveni în casa familiei și poate fi păstrată în locul de rugăciune. Crucea de mână, cărțile de rugăciune, Psaltirea și alte obiecte bisericești care au aparținut celui mort pot fi păstrate, dăruite unei rude sau oferite unei biserici ori unei persoane care le va folosi cu respect.
Obiectele cu chipuri sfinte și cărțile liturgice nu se aruncă nepăsător împreună cu deșeurile obișnuite. Dacă sunt foarte deteriorate și nu mai pot fi reparate, familia poate cere parohiei să indice modul potrivit de înlăturare. Nu este însă necesar ca toate obiectele religioase ale celui adormit să fie puse în sicriu. Despre rostul și folosirea lor există explicații distincte în secțiunea Obiecte funerare și simboluri.
Fotografia celui adormit nu este un obiect de cult. Ea poate fi păstrată ca amintire, așezată într-un loc discret sau mutată atunci când familia consideră potrivit. Nu trebuie acoperită, întoarsă sau distrusă pentru a împiedica o presupusă prezență a mortului în casă.
Florile, coroanele și obiectele de la mormânt
Florile și coroanele se îndepărtează când se ofilesc sau când împiedică îngrijirea mormântului. Nu există obligația de a le păstra până la 9 ori 40 de zile. Panglicile, ambalajele, sârmele și materialele plastice se sortează potrivit posibilităților și regulilor cimitirului. Florile naturale pot fi compostate acolo unde există această posibilitate; cele artificiale se păstrează ori se elimină când nu mai pot fi folosite.
Crucea, plăcuța cu numele și obiectele care marchează temporar mormântul nu se mută fără motiv. Dacă familia dorește ulterior o amenajare, trebuie să respecte rânduiala cimitirului și să nu confunde curățenia cu lipsa de respect față de cel îngropat. Îndepărtarea florilor uscate nu „șterge pomenirea”; pomenirea se păstrează prin rugăciune și grijă adevărată.
Ce nu trebuie făcut din frică
În jurul lucrurilor celui mort circulă multe interdicții: că nu ar trebui atinse 40 de zile, că nu pot fi spălate, că trebuie scoase din casă înainte de o anumită oră, că cel care le poartă va prelua boala sau destinul mortului ori că păstrarea lor îl împiedică pe suflet să plece. Aceste explicații aparțin gândirii magice, nu învățăturii creștine.
Un obiect nu poartă sufletul proprietarului și nu transmite vina lui morală. Hainele se spală, se repară și se folosesc normal. Lucrurile pot fi păstrate fără teamă și pot fi dăruite fără ceremonii de „dezlegare”. Dacă au fost contaminate în timpul unei boli sau prin contact cu substanțe periculoase, se urmează recomandările medicale și de igienă, nu ritualuri de apărare.
La fel de greșită este presiunea de a împărți un număr fix de obiecte pentru a crea „poduri” sau pentru a plăti trecerea sufletului prin vămi. Milostenia creștină nu este o taxă spirituală. Ea este ajutor oferit aproapelui și rugăciune făcută cu nădejde în mila lui Dumnezeu. Pentru criteriile de discernământ, vezi tradiția bisericească, obiceiul local și superstiția.
Cum poate familia organiza lucrurile fără conflicte
O ordine simplă poate preveni pierderile și certurile:
- Se pun deoparte actele, cheile, banii, obiectele de valoare și bunurile care trebuie discutate între moștenitori.
- Se restituie obiectele împrumutate de la biserică, firma funerară, rude sau vecini.
- Se verifică hrana perisabilă și se păstrează, împarte ori înlătură la timp.
- Se adună într-un loc icoanele, cărțile de rugăciune, fotografiile și obiectele cu valoare afectivă.
- Hainele se sortează când familia este pregătită: de păstrat, de dăruit, de reparat ori de reciclat.
- Donațiile se fac după nevoia reală a celui care primește, nu după un număr ritual.
- Pentru obiectele neobișnuite sau practicile locale se cere sfatul preotului, fără a transforma opinia unui vecin în normă bisericească.
Este bine ca o singură persoană să nu decidă în numele tuturor atunci când există copii, soț, frați sau alte rude apropiate. Un obiect împărțit în grabă poate deveni o rană inutilă. Milostenia nu cere nedreptate și nu justifică ignorarea legăturilor de familie.
Întrebări frecvente
Este păcat să păstrăm hainele celui adormit?
Nu. Familia poate păstra haine și obiecte ca amintire sau pentru folosire. Ele nu împiedică odihna sufletului și nu atrag nenorocire.
Trebuie împărțite toate lucrurile până la 40 de zile?
Nu. Ziua a 40-a este un soroc de pomenire, nu un termen obligatoriu pentru golirea casei. Lucrurile se împart după ce familia le-a sortat și a luat o decizie liniștită.
Pot rudele să poarte hainele celui mort?
Da, dacă hainele sunt curate și potrivite. Nu există o interdicție bisericească și nici ideea că prin ele s-ar transmite destinul sau boala celui adormit.
Trebuie binecuvântate hainele înainte de a fi date de pomană?
În unele parohii se rostește o rugăciune de binecuvântare a darurilor. Este bine să se întrebe preotul locului, dar lipsa acestei rugăciuni nu face donația inutilă. Milostenia rămâne ajutor real oferit unui om.
Ce facem cu lumânările pe jumătate arse?
Pot fi folosite la o altă rugăciune, duse la biserică dacă parohia le primește sau păstrate pentru un parastas. Nu trebuie lăsate să ardă nesupravegheate și nu au nevoie de un ritual de stingere.
Coliva binecuvântată poate fi aruncată dacă s-a stricat?
Da. Hrana alterată nu trebuie consumată și nu trebuie dată altora. Se înlătură curat și fără batjocură. Binecuvântarea nu obligă familia să pună sănătatea oamenilor în pericol.
Ce facem cu icoana și crucea folosite la înmormântare?
Dacă nu au rămas în sicriu și nu aparțin bisericii, ele pot fi păstrate în casa familiei, oferite unei rude sau date unei biserici. Dacă sunt deteriorate, se cere sfatul parohiei înainte de a le înlătura.
Putem vinde unele obiecte și da banii de pomană?
Da, dacă bunurile aparțin legal familiei și există acordul celor îndreptățiți. Vânzarea nu este obligatorie, iar donația trebuie făcută liber, fără a nedreptăți pe cineva și fără ideea unei plăți spirituale.
O regulă simplă
După înmormântare, lucrurile nu trebuie nici idolatrizate, nici distruse în grabă. Se păstrează ceea ce are rost, se dăruiește ceea ce poate ajuta, se consumă hrana bună, se înlătură ceea ce s-a stricat și se tratează obiectele sfinte cu respect. Pomenirea celui adormit nu depinde de inventarul rămas în casă, ci de rugăciune, participarea la viața Bisericii, milostenie și dragostea lucrătoare față de oameni.