După moartea unui om apropiat, nu toate telefoanele trebuie date în același timp. Ordinea corectă depinde de locul și împrejurările decesului, dar principiul este simplu: mai întâi se asigură constatarea medicală și se respectă eventualele cerințe ale autorităților; apoi se anunță preotul și rudele apropiate; după aceea se coordonează cimitirul, transportul și celelalte aspecte ale înmormântării.
Pentru o familie creștină, preotul nu este doar una dintre persoanele chemate să participe la ceremonia finală. Moartea unui membru al Bisericii privește și comunitatea parohială, care este chemată să se roage pentru cel adormit. De aceea, preotul se anunță din timp, în paralel cu pașii medicali și organizatorici, fără a aștepta ca toate actele și toate detaliile să fie deja rezolvate.
Pe scurt: ordinea recomandată
- Serviciul de urgență, medicul sau instituția medicală, pentru constatarea decesului și indicațiile imediate.
- Poliția sau 112, dacă moartea a fost neașteptată, violentă, suspectă ori împrejurările nu sunt clare.
- Preotul paroh sau biserica de care aparținea cel adormit, pentru rugăciune și rânduiala bisericească.
- Rudele apropiate și una-două persoane de încredere, care pot ajuta la luarea hotărârilor.
- Administrația cimitirului, după ce sunt cunoscute situația locului de înhumare și data posibilă a slujbei.
- Persoana sau organizația care se ocupă de transport și pregătirea funerară, după constatarea decesului și după permisiunea de preluare a trupului.
- Angajatorul, instituțiile financiare și alte autorități, ulterior, când familia are documentele și poate rezolva formalitățile fără grabă.
Aceasta este o ordine orientativă, nu o succesiune rigidă de apeluri. De exemplu, un membru al familiei poate vorbi cu medicul, iar altul poate anunța imediat preotul și rudele cele mai apropiate.
1. Mai întâi: medicul sau serviciul de urgență
Dacă o persoană nu răspunde și nu este sigur că a murit, se sună imediat la 112 și se urmează instrucțiunile dispecerului. Familia nu stabilește singură decesul și nu începe pregătirea trupului înainte de constatarea medicală.
Dacă decesul s-a produs la domiciliu
Când moartea era așteptată în contextul unei boli cunoscute, familia contactează medicul sau instituția medicală care a supravegheat bolnavul și urmează indicațiile primite. Dacă situația este neclară, persoana a fost găsită fără viață ori există orice îndoială, cea mai sigură cale este apelul la 112.
Trupul nu se mută și nu se schimbă locul obiectelor din jur atunci când există suspiciunea unei morți violente, a unui accident, a unei căderi, a unei intoxicații sau a altei împrejurări ce trebuie cercetată.
Dacă decesul s-a produs în spital sau într-o instituție
Instituția medicală constată decesul și explică familiei:
- unde va fi transferat trupul;
- când poate fi preluat;
- cine emite sau transmite actul medical constatator;
- dacă este necesară examinarea anatomopatologică ori medico-legală;
- ce obiecte și documente personale pot fi ridicate.
În acest caz, familia nu trebuie să repete procedura de constatare, dar trebuie să desemneze o persoană care ține legătura cu instituția și notează clar informațiile primite.
2. Poliția se anunță când împrejurările o cer
Nu orice deces presupune un apel separat la poliție. Intervenția autorităților este însă necesară atunci când moartea este violentă, neașteptată, suspectă, produsă prin accident sau când cauza și împrejurările nu sunt cunoscute.
În astfel de situații:
- nu se spală și nu se îmbracă trupul;
- nu se schimbă poziția lui;
- nu se curăță încăperea;
- nu se mută medicamentele, obiectele sau alte urme;
- se așteaptă indicațiile autorităților.
Această prudență nu împiedică rugăciunea. Familia se poate ruga în liniște pentru cel mort, respectând în același timp procedurile medicale și legale.
3. Preotul și parohia se anunță cât mai curând
În tradiția ortodoxă, familia anunță preotul parohiei din care făcea parte cel adormit pentru a primi îndrumările legate de slujbele dinaintea înmormântării, prohodire, pomenire și pregătirea celor necesare.
Preotul poate fi sunat imediat ce decesul a fost constatat sau chiar în timp ce alte persoane rezolvă formalitățile medicale. Nu trebuie așteptat certificatul ori extrasul de deces pentru a-i comunica vestea.
La primul apel este folositor să spuneți:
- numele și prenumele celui decedat;
- numele de Botez, dacă diferă sau dacă există nelămuriri;
- locul unde a survenit decesul și unde se află trupul;
- parohia de care aparținea persoana;
- dacă era ortodoxă și botezată, în măsura în care familia știe;
- dacă există o situație specială care poate influența rânduiala;
- cine va ține legătura cu preotul în numele familiei.
Anunțarea preotului are și un sens comunitar. În unele parohii, clopotul vestește trecerea unui credincios la cele veșnice, chemând comunitatea la rugăciune. Chiar acolo unde acest obicei nu mai este păstrat, Biserica nu privește moartea ca pe o problemă exclusiv privată: cel adormit este pomenit în rugăciunea comunității din care a făcut parte.
Detaliile despre momentul chemării și ceea ce trebuie comunicat sunt dezvoltate în articolul Când se cheamă preotul după deces?.
4. Rudele apropiate se anunță înaintea publicului larg
După ce au fost inițiați pașii medicali și a fost informat preotul, vestea se comunică rudelor și persoanelor foarte apropiate. Este bine ca acestea să afle direct de la familie, nu din rețelele sociale sau din mesaje transmise prin multe persoane.
La început este suficient să spuneți:
- că persoana a murit;
- unde s-a produs decesul;
- unde se află trupul, dacă informația poate fi comunicată;
- cine coordonează organizarea;
- că ora și locul înmormântării vor fi anunțate după confirmare.
Nu este nevoie să fie relatate imediat toate detaliile medicale sau împrejurările dureroase. Dacă vestea trebuie transmisă unui om foarte în vârstă, bolnav, singur sau aflat la volan, este prudent ca cineva să se asigure că o primește într-un loc sigur și, pe cât posibil, nu rămâne singur după aflarea ei.
Alegeți o singură persoană de contact
Familia poate desemna o persoană care:
- răspunde rudelor;
- notează cine a fost anunțat;
- transmite ulterior data și locul slujbei;
- evită răspândirea informațiilor neconfirmate;
- protejează membrii cei mai afectați de zeci de apeluri repetate.
Aceasta nu este o formalitate rece, ci o măsură de ordine și grijă. În primele ore, cei mai apropiați au nevoie și de timp pentru rugăciune, reculegere și hotărârile esențiale.
5. Administrația cimitirului se contactează după primele coordonări
Familia ia legătura cu administrația cimitirului pentru:
- verificarea existenței unui loc de familie;
- atribuirea sau pregătirea locului de înhumare, după caz;
- regulile și programul cimitirului;
- actele sau confirmările necesare;
- ora posibilă a înhumării;
- accesul transportului și condițiile locale.
Este bine ca data să nu fie fixată unilateral înainte de discuția cu preotul. Ora slujbei, disponibilitatea bisericii, distanța până la cimitir și programul administrației trebuie corelate. Articolul Cum se stabilește ziua înmormântării? explică separat aceste coordonări.
Practicile diferă între localități și cimitire. De aceea, o regulă valabilă într-un sat, într-un oraș sau la un cimitir parohial nu trebuie prezentată drept procedură universală pentru întreaga Republică Moldova.
6. Serviciile funerare și transportul se coordonează după constatarea decesului
Familia poate apela la persoane specializate pentru transport, sicriu, pregătirea trupului și alte lucrări necesare. Contactul poate fi făcut devreme, însă preluarea și pregătirea trupului au loc numai după constatarea decesului și după ce instituția medicală sau autoritățile permit acest lucru.
La discuția inițială trebuie clarificat concret:
- unde se află trupul;
- cine autorizează preluarea lui;
- unde va fi păstrat până la înmormântare;
- ce servicii sunt într-adevăr necesare;
- ce va pregăti familia și ce va fi încredințat altor persoane;
- costurile și documentele aferente.
În s01, aceste informații sunt prezentate doar pentru orientare. Lista bisericească și tradițională a lucrurilor necesare este tratată separat în articolul Ce trebuie pregătit pentru înmormântare?.
7. ASP nu trebuie anunțată separat pentru înregistrarea obișnuită a decesului
În procedura ordinară actuală din Republica Moldova, decesul constatat de instituția medico-sanitară este înregistrat din oficiu, pe baza actului medical electronic transmis prin sistemul informațional eCMND. Aceasta înseamnă că membrii familiei nu au obligația obișnuită de a declara separat faptul decesului la Agenția Servicii Publice.
Rudele îndreptățite pot solicita ulterior extrasul de pe actul de deces, necesar pentru diferite formalități. Dacă datele medicale nu sunt disponibile în sistem, identitatea persoanei nu este stabilită, decesul a avut loc în străinătate sau există o hotărâre judecătorească, procedura este diferită și trebuie verificată la ASP ori la autoritatea competentă.
Acest detaliu este important deoarece multe îndrumare mai vechi continuă să trimită familia imediat la oficiul stării civile pentru însăși înregistrarea decesului. Într-un caz obișnuit, primul interlocutor administrativ rămâne instituția medicală care constată decesul, nu ghișeul ASP.
8. Angajatorul și celelalte instituții pot fi anunțate ulterior
Nu toate obligațiile administrative apar în primele ore. După ce familia are informațiile și actele necesare, poate fi nevoie să anunțe:
- angajatorul;
- instituțiile de asigurări sociale;
- banca sau creditorii;
- asigurătorul;
- furnizorii unor servicii contractate;
- notarul, pentru chestiunile succesorale;
- instituția de învățământ sau alte organizații de care aparținea persoana.
Aceste demersuri nu trebuie să împiedice rugăciunea, legătura cu Biserica și organizarea înmormântării. Ele pot fi împărțite între rude și rezolvate treptat. Nu este necesar ca familia să telefoneze în aceeași zi fiecărei instituții cu care cel decedat a avut vreodată legătură.
Dacă decesul s-a produs în străinătate
Când un cetățean al Republicii Moldova moare în alt stat, familia anunță:
- autoritățile locale ale țării respective;
- compania de asigurare, dacă există o poliță relevantă;
- ambasada sau consulatul Republicii Moldova;
- preotul ori parohia locală, dacă se dorește rugăciune și slujbă;
- persoanele care vor organiza repatrierea sau înmormântarea în țara respectivă.
Actul de deces trebuie înregistrat în statul unde a survenit moartea și apoi transcris în registrele Republicii Moldova. Pentru transportul internațional al trupului sunt necesare documente și proceduri speciale. Tema este explicată pe larg în articolul Moartea în străinătate: repatrierea, înmormântarea și pomenirea.
Ce nu trebuie făcut
Nu este bine:
- să fie anunțată public moartea înainte ca rudele apropiate să afle;
- să se comunice o dată a înmormântării înainte de confirmarea preotului și a cimitirului;
- să se mute trupul într-un caz suspect înainte de indicațiile autorităților;
- să se ascundă preotului împrejurări importante din rușine sau teamă;
- să se accepte în grabă toate serviciile sau obiectele propuse;
- să fie transmisă de mai multe persoane informație contradictorie;
- să se transforme primele ore într-o succesiune de negocieri, ignorând rugăciunea și reculegerea.
O formulă simplă pentru familie
Când nu știți de unde să începeți, păstrați această ordine:
Medicul constată. Preotul îndrumă și se roagă. Familia se adună. Cimitirul și organizatorii coordonează cele necesare. Celelalte instituții pot aștepta.
Această ordine ajută familia să nu confunde ceea ce este urgent cu ceea ce este doar zgomotos. În centrul primelor ore rămân adevărul despre cele întâmplate, rugăciunea pentru cel adormit, cinstirea trupului și pacea dintre cei care trebuie să-l însoțească spre mormânt.
Întrebări și răspunsuri
Preotul trebuie anunțat înainte de obținerea actelor?
Da. Preotul poate fi informat imediat după constatarea decesului. Actele și detaliile slujbei se vor clarifica în paralel, fără ca familia să amâne rugăciunea și legătura cu parohia.
Trebuie să mergem imediat la ASP?
În procedura ordinară actuală, înregistrarea decesului se face din oficiu pe baza constatării medicale electronice. Rudele pot avea nevoie ulterior de extrasul de pe actul de deces sau de o procedură specială, dar nu trebuie să presupună automat că prima obligație este prezentarea la ghișeu.
Anunțăm mai întâi biserica sau cimitirul?
Preotul și parohia trebuie anunțați cât mai curând. Apoi, data și ora se corelează cu administrația cimitirului. Niciuna dintre părți nu trebuie să primească o dată prezentată drept definitivă înainte ca programul să fie coordonat.
Cine comunică vestea rudelor?
Este bine ca familia să desemneze una sau două persoane apropiate care transmit informația clar și cu delicatețe. Rudele apropiate ar trebui să afle direct, înaintea unei postări publice.
Ce facem dacă nu știm parohia celui decedat?
Puteți contacta biserica din localitatea sau cartierul în care locuia persoana ori un preot cunoscut. Spuneți sincer ce știți și ce nu știți. Dacă există nelămuriri despre Botez sau apartenența confesională, acestea trebuie comunicate preotului, nu rezolvate prin presupuneri.