După moartea unui creștin, familia poate începe rugăciunea imediat, fără să aștepte venirea preotului, pregătirea colivei ori stabilirea zilei înmormântării. Se pot rosti rugăciuni scurte pentru iertarea și odihna celui adormit, tropare din rânduiala Bisericii, rugăciunile pentru morți din Ceaslov sau cartea de rugăciuni, Canonul pentru cei adormiți și, după putere, Psaltirea.
Rugăciunea de acasă nu înlocuiește pomenirea la Sfânta Liturghie, panihida, stâlpii sau slujba înmormântării. Ea este răspunsul personal al familiei și continuarea dragostei în comuniunea Bisericii. Cei vii nu mai pot schimba faptele vieții celui mort, dar pot cere pentru el mila lui Dumnezeu, iertarea greșelilor și odihna împreună cu sfinții.
Pe scurt: ce se poate citi
În primele ore și zile, familia poate rosti:
- „Dumnezeu să-l ierte” sau „Dumnezeu s-o ierte”;
- „Doamne, odihnește cu drepții pe adormitul robul Tău (N)”;
- troparul „Cu Sfinții odihnește, Hristoase...”;
- rugăciunea pentru cei adormiți din Ceaslov sau din cartea de rugăciuni;
- Canonul de rugăciune pentru cei adormiți;
- Psaltirea, mai ales în timpul dintre moarte și înmormântare;
- rugăciunile începătoare și alte rugăciuni aprobate dintr-un Ceaslov sau rugăciunar ortodox.
Dacă familia nu poate citi o rânduială mai lungă, este mai bine să rostească o rugăciune scurtă cu luare-aminte decât să nu se roage deloc din teamă că nu știe toate regulile.
Cea mai scurtă rugăciune: „Dumnezeu să-l ierte”
În tradiția românească și moldovenească, la aflarea veștii morții și la apropierea de cel adormit se spune:
Dumnezeu să-l ierte.
Pentru o femeie:
Dumnezeu s-o ierte.
Aceasta nu este doar o formulă de salut sau de condoleanță. Este o cerere scurtă adresată lui Dumnezeu: să ierte greșelile celui trecut la cele veșnice.
Formula poate fi rostită ori de câte ori familia își amintește de cel adormit, când aprinde o lumânare, când intră în încăperea unde se află trupul sau când îi este pomenit numele. Nu trebuie repetată mecanic, ca o formulă care ar produce singură un efect, ci cu înțelegerea că iertarea și judecata aparțin lui Dumnezeu.
O rugăciune scurtă cu numele celui adormit
Familia poate rosti:
Doamne, odihnește cu drepții pe adormitul robul Tău (N)!
Pentru o femeie:
Doamne, odihnește cu drepții pe adormita roaba Ta (N)!
În locul literei N se spune numele primit la Botez. Dacă familia nu îl cunoaște sigur, este mai bine să întrebe preotul decât să folosească o formă presupusă.
Această cerere scurtă rezumă două nădejdi ale rugăciunii pentru morți: ca Dumnezeu să-l așeze pe cel adormit împreună cu drepții și să-i dăruiască odihnă în lumina Împărăției Sale.
Troparul „Cu Sfinții odihnește”
Unul dintre cele mai cunoscute texte ale rugăciunii pentru cei morți este:
Cu Sfinții odihnește, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău (N), unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Pentru o femeie se spune:
Cu Sfinții odihnește, Hristoase, sufletul adormitei roabei Tale (N), unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Textul cere ca cel adormit să fie primit în comuniunea sfinților, în viața în care nu mai există durerea despărțirii și stricăciunea morții. El poate fi rostit singur sau ca parte a rugăciunilor pentru cei adormiți.
Rugăciune pentru cei adormiți
În rânduiala Miezonopticii zilelor de rând se află o rugăciune pe care creștinul o poate citi acasă. Textul este la plural și cuprinde nu doar persoana de curând adormită, ci și părinții, frații și pe toți cei săvârșiți în credință:
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții veșnice au adormit, pe părinții și frații noștri, și pe toți cei care în cucernicie și în credință s-au săvârșit; și iartă-le toată greșeala cea de voie și cea fără de voie, cea cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul, și-i așază pe ei în locuri luminoase, în locuri răcoroase, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinul, unde cercetarea feței Tale veselește pe toți Sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește lor și nouă împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite. Că Tu ești viața și învierea și odihna robilor Tăi celor adormiți, Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Această rugăciune arată limpede ce cere Biserica pentru cei morți: pomenire înaintea lui Dumnezeu, iertarea greșelilor, lumină, odihnă și împărtășirea vieții veșnice.
Poate familia să se roage în cuvinte proprii?
Da. Un creștin poate spune lui Dumnezeu, simplu și sincer, durerea și cererea lui pentru persoana moartă. Rugăciunea în cuvinte proprii nu trebuie însă să înlocuiască textele Bisericii, ci să le însoțească.
O rugăciune personală poate cuprinde:
- mulțumirea pentru viața omului plecat;
- mărturisirea durerii despărțirii;
- cererea de iertare a greșelilor lui;
- cererea ca Dumnezeu să-l odihnească;
- cererea de întărire și pace pentru familie;
- hotărârea de a-l pomeni prin rugăciune și milostenie.
Nu este potrivit să se vorbească celui mort ca și cum ar putea răspunde, să i se ceară semne ori să se încerce stabilirea unei legături prin practici oculte. Rugăciunea creștină este adresată lui Dumnezeu.
Ce se citește imediat după moarte?
După constatarea decesului, familia poate începe cu o rugăciune scurtă și poate aprinde o lumânare, dacă locul și regulile de siguranță permit.
Apoi se poate citi dintr-o carte ortodoxă de rugăciuni:
- rugăciunea pentru cei adormiți;
- Canonul pentru cei adormiți;
- rânduiala indicată pentru momentul de după moarte;
- Psaltirea.
Denumirile rânduielilor pot varia între edițiile de rugăciuni și între tradițiile locale. De aceea, când familia are mai multe cărți și nu știe ce text corespunde momentului, poate trimite preotului titlul sau o fotografie a cuprinsului și cere îndrumare.
Nu trebuie amânată orice rugăciune până la primirea unui răspuns. Formulele scurte de mai sus pot fi rostite imediat.
Canonul la ieșirea sufletului nu este același lucru cu rugăciunea după deces
Trebuie deosebite două momente.
Canonul la ieșirea sufletului se citește pentru omul care este încă în viață și se apropie de moarte. El este rostit din partea celui care nu mai poate vorbi și cere ajutorul lui Dumnezeu în ceasul despărțirii sufletului de trup.
După ce omul a murit, se citesc rugăciunile și canoanele pentru cel adormit. Dacă moartea survine în timpul citirii Canonului la ieșirea sufletului, continuarea se face după indicațiile din cartea de rugăciuni sau după sfatul preotului.
Această deosebire este importantă: rugăciunea pentru omul aflat pe moarte aparține încă îngrijirii celui viu; rugăciunea pentru cel adormit începe după moarte.
Citirea Psaltirii până la înmormântare
Citirea Psaltirii lângă trupul celui adormit este un vechi și puternic obicei bisericesc. Psalmii dau glas pocăinței, durerii, nădejdii și încrederii în mila lui Dumnezeu.
Psaltirea poate fi citită de un mirean. Nu este obligatoriu ca o singură persoană să citească neîntrerupt. Membrii familiei și alți credincioși se pot schimba între ei, după putere.
Este bine:
- să se citească rar și cu atenție;
- să se păstreze liniștea;
- să se rostească numele celui adormit în rugăciunile rânduite între catisme, după indicațiile Psaltirii;
- să nu se transforme lectura într-o probă de viteză;
- să se evite conversațiile, telefonul și zgomotul în timpul citirii.
Dacă Psaltirea nu poate fi citită continuu, se citește atât cât este posibil. Nu trebuie răspândită ideea că sufletul ar suferi un rău mecanic dacă lectura se întrerupe.
Rânduiala completă și modul de citire sunt explicate în articolul Citirea Psaltirii pentru cel adormit.
Canonul pentru cei adormiți
Canonul este o alcătuire de cântări și tropare în care Biserica cere iertarea și odihna celor morți. În unele rugăciunare există canoane pentru o singură persoană, iar în altele pentru mai mulți adormiți.
Unul dintre stihurile repetate în aceste canoane este:
Doamne, odihnește cu drepții pe adormiții robii Tăi!
Canonul nu trebuie citit ca un text magic și nici numai pentru a „îndeplini” o obligație. El mărturisește credința în Învierea lui Hristos, biruința asupra morții și nădejdea că cei adormiți vor primi iertare și lumină.
Dacă textul conține indicații pentru preot, mireanul nu citește acele părți ca și cum ar avea slujirea sacerdotală.
Ce poate și ce nu poate citi mireanul?
Mireanul poate citi:
- rugăciunile începătoare;
- psalmii;
- troparele și canoanele destinate rugăciunii personale;
- rugăciunile pentru cei adormiți din Ceaslov și rugăciunar;
- rânduielile despre care cartea spune în mod expres că pot fi săvârșite de mirean.
Mireanul nu își atribuie rolul preotului. Nu citește ca slujitor:
- rugăciunile marcate „preotul” sau „rugăciunea preotului”;
- ecteniile în forma diaconală ori preoțească;
- rugăciunile de dezlegare;
- otpustul preoțesc;
- binecuvântările și formulele care presupun hirotonia.
Dacă o carte nu arată limpede ce poate fi citit de mirean, se aleg rugăciunile personale și psalmii, iar pentru rânduiala completă se întreabă preotul.
Rugăciunea acasă și rugăciunea Bisericii
Cea mai însemnată pomenire a celor adormiți se face la Sfânta Liturghie, unde Biserica aduce înaintea lui Dumnezeu Jertfa lui Hristos și pomenește pe cei vii și pe cei morți.
Familia trebuie să comunice preotului numele de Botez al celui adormit și să întrebe când poate fi pomenit la Proscomidie și la Liturghie. Panihida, litia și parastasul sunt de asemenea rugăciuni ale Bisericii pentru iertare și odihnă.
Rugăciunea personală nu concurează cu slujba. Ea pregătește și continuă participarea familiei la rugăciunea comunității. Despre aceasta se explică în secțiunea Parastas și slujbe de pomenire.
Cât și cât de des trebuie să se roage familia?
Nu există o măsură mecanică valabilă pentru toate familiile. În primele zile este firesc ca rugăciunea să fie mai deasă, mai ales cât timp trupul se află nepogropat. După înmormântare, numele celui adormit poate fi pomenit zilnic în rugăciunea personală, iar la soroace se cere rugăciunea Bisericii.
O rânduială simplă poate fi:
- dimineața și seara, o rugăciune pentru cel adormit;
- rostirea numelui lui la rugăciunile personale;
- citirea unui psalm, a unui canon ori a unei părți din Psaltire, după putere;
- participarea la Sfânta Liturghie și la parastas;
- milostenie făcută în numele lui.
Rugăciunea nu trebuie numărată superstițios și nici folosită pentru a calcula ce „s-a întâmplat” cu sufletul într-un anumit ceas.
Dacă familia nu poate citi din cauza durerii
În primele ore, omul poate să nu reușească să urmărească un text lung. Nu este nevoie să se forțeze până la epuizare sau să se învinovățească.
Poate rosti doar:
Dumnezeu să-l ierte.
sau:
Cu Sfinții odihnește, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău (N).
Apoi poate ruga o rudă, un cântăreț bisericesc ori un alt credincios să citească. Familia poate sta în liniște și se poate uni cu rugăciunea lui.
Durerea nu anulează rugăciunea. Uneori rugăciunea este tocmai acel puțin pe care omul îl poate spune printre lacrimi.
Ce trebuie evitat
Nu este bine:
- să se citească texte necunoscute de pe pagini fără sursă;
- să se combine rugăciuni ortodoxe cu descântece ori practici oculte;
- să se înlocuiască rugăciunea cu înregistrări lăsate să ruleze singure;
- să se creadă că un anumit număr de repetări garantează mântuirea;
- să se ghicească „starea sufletului” după flacăra lumânării, vise sau întâmplări;
- să se citească rugăciuni preoțești ca și cum mireanul ar putea da dezlegare;
- să se vorbească despre cel mort numai în formule de disperare, fără nădejdea în Hristos.
O înregistrare poate ajuta familia să învețe cântarea sau să urmărească un text, dar nu înlocuiește rugăciunea vie și atentă.
O rânduială foarte scurtă pentru un om copleșit
Aceasta nu este o slujbă completă, ci un minim de rugăciune personală:
- Faceți semnul crucii.
- Spuneți de trei ori: „Doamne, miluiește.”
- Rostiți numele celui adormit:
Cu Sfinții odihnește, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău (N), unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
- Încheiați cu:
Dumnezeu să-l ierte și veșnica lui pomenire. Amin.
Pentru o femeie, formele devin „adormitei roabei Tale”, „Dumnezeu s-o ierte” și „veșnica ei pomenire”.
Când puterea și timpul permit, această rugăciune scurtă se completează cu textele din Ceaslov, Canonul și Psaltirea.
Întrebări și răspunsuri
Se poate ruga familia înainte să vină preotul?
Da. Rugăciunea începe imediat. Preotul va săvârși rânduielile bisericești, dar familia poate rosti rugăciuni scurte, poate citi Canonul și Psaltirea.
Trebuie citită Psaltirea fără întrerupere?
Citirea continuă este un obicei de evlavie, nu o condiție mecanică. Dacă nu există persoane suficiente, se citește după putere, cu atenție și rugăciune.
Putem citi rugăciunile de pe telefon?
Da, dacă textul provine dintr-o sursă ortodoxă sigură și citirea este făcută cu atenție. Este totuși utilă o carte de rugăciuni, mai ales pentru a vedea clar indicațiile privind părțile preotului și ale mireanului.
Se poate citi „Tatăl nostru” pentru cel adormit?
Da. „Tatăl nostru” face parte din rugăciunea obișnuită a creștinului și din multe rânduieli bisericești. După ea se poate adăuga o rugăciune explicită pentru odihna celui mort.
Este suficient să spunem „Dumnezeu să-l ierte”?
Este o rugăciune adevărată și potrivită, mai ales când omul nu poate spune mai mult. Totuși, după putere, ea trebuie însoțită de rugăciunea personală mai amplă și de pomenirea în Biserică.
Putem citi rugăciunea pentru mai mulți adormiți?
Da. Rugăciunile Bisericii folosesc adesea forma la plural și cuprind părinții, rudele și pe toți cei adormiți în credință. Pentru persoana de curând moartă poate fi rostit și numele ei în mod special.