Citirea Psaltirii pentru cel adormit este una dintre cele mai vechi și mai cunoscute forme de rugăciune din perioada dintre moarte și înmormântare. Psalmii dau glas durerii, pocăinței, încrederii și nădejdii în Dumnezeu atunci când familia nu mai găsește propriile cuvinte. De aceea, Psaltirea se citește lângă trupul celui adormit, la priveghi sau acasă, ca rugăciune pentru odihna lui și ca sprijin pentru cei îndurerați.
În practica ortodoxă se caută, pe cât este posibil, ca lectura să continue până la înmormântare. Aceasta este însă o rânduială de evlavie, nu o formulă magică și nici un motiv de panică. Dacă familia nu poate asigura citirea neîntreruptă, dacă trupul se află la morgă ori la capelă sau dacă nimeni nu știe să citească bine textul, rugăciunea nu devine lipsită de valoare. Se citește după putere, cu respect și cu îndrumarea preotului.
Pe scurt
- Psaltirea este o carte a Sfintei Scripturi alcătuită din 150 de psalmi, împărțiți pentru lectura bisericească în 20 de catisme.
- Ea se citește pentru cel adormit ca rugăciune către Dumnezeu, nu ca text care ar produce automat un anumit rezultat.
- Citirea poate începe după constatarea morții și după primele rugăciuni, continuând până la înmormântare, după posibilități.
- Poate citi orice creștin ortodox care citește limpede, cu evlavie și fără teatralitate.
- Nu este obligatoriu ca o singură persoană să citească totul; rudele și apropiații se pot schimba între ei.
- Citirea continuă, zi și noapte, este o practică veche și frumoasă, dar imposibilitatea de a o asigura nu trebuie transformată în frică sau vinovăție.
- Psaltirea se poate citi și dacă trupul se află la capelă, la morgă, într-un alt oraș sau urmează să fie repatriat.
- Rânduiala exactă a rugăciunilor dintre catisme poate diferi între ediții; este bine să se folosească o Psaltire ortodoxă și să se ceară sfatul preotului.
- Citirea Psaltirii nu înlocuiește stâlpii, slujba înmormântării, Sfânta Liturghie și celelalte pomeniri bisericești.
De ce tocmai Psaltirea
Psaltirea cuprinde aproape întreaga experiență duhovnicească a omului: bucurie, teamă, vinovăție, nădejde, strigăt după ajutor, mulțumire, căință și încredere în mila lui Dumnezeu. În vremea doliului, aceste cuvinte îi ajută pe cei rămași să transforme durerea în rugăciune.
Psalmii nu vorbesc numai despre moarte. Ei vorbesc despre Dumnezeu ca adăpost, lumină, judecător drept și izvor al vieții. Citirea lor lângă cel adormit mărturisește că familia nu îl încredințează unei puteri oarbe, ci milei lui Dumnezeu. În același timp, cei prezenți sunt chemați să își privească propria viață în lumina pocăinței și a veșniciei.
Psaltirea este potrivită și pentru că poate fi rostită ca rugăciune personală. Cuvintele psalmistului devin cuvintele celui care citește, ale familiei și, în sens duhovnicesc, ale întregii Biserici care se roagă pentru cel adormit. Unele texte cer iertare, altele mărturisesc nădejdea, iar altele aduc liniște inimii tulburate.
Citirea nu trebuie privită ca o încercare de a „plăti” ceva prin numărul de pagini sau de a schimba printr-o tehnică hotărârea lui Dumnezeu. Rugăciunea este expresia iubirii și a comuniunii Bisericii cu cei adormiți. Dumnezeu este Cel care ascultă și miluiește.
Când începe și până când se citește
În mod obișnuit, după constatarea morții, pregătirea trupului și rostirea primelor rugăciuni pentru cel adormit, poate începe citirea Psaltirii. În unele familii ea începe imediat ce trupul este așezat în sicriu; în altele, după sosirea acasă sau la capelă. Ordinea concretă depinde de împrejurări și de practica parohiei.
Tradiția recomandă citirea până la plecarea spre biserică și cimitir. Dacă între moarte și înmormântare sunt mai multe zile, lectura poate fi organizată în schimburi. Dacă timpul este scurt, se citește atât cât este posibil. Nu există un număr minim de catisme fără de care rugăciunea ar fi „nevalabilă”.
După înmormântare, familia poate continua să citească Psaltirea acasă. Aceasta aparține deja perioadei de pomenire de după înhumare și este explicată separat în Rugăciunea acasă după înmormântare. Practica zilnică, numărul de catisme și durata se stabilesc după puterea familiei și, dacă este nevoie, cu sfatul duhovnicului.
Este importantă deosebirea dintre trei lucruri apropiate, dar nu identice:
- citirea particulară a Psaltirii pentru cel adormit, făcută de familie sau de alți credincioși;
- priveghiul creștinesc, în care Psaltirea poate fi citită alături de alte rugăciuni și texte folositoare;
- Psalmul 118 din slujba înmormântării, care face parte din rânduiala liturgică a prohodirii.
Faptul că Psaltirea s-a citit acasă nu înlocuiește Psalmul 118 și celelalte texte ale slujbei, după cum slujba înmormântării nu face inutilă rugăciunea familiei din zilele anterioare.
Cine poate citi
Psaltirea poate fi citită de un creștin ortodox mirean. Nu este necesar ca cititorul să fie preot, cântăreț bisericesc sau monah. Este de dorit să citească limpede, fără grabă, cu respect față de text și față de cei prezenți.
Pot participa:
- membrii familiei;
- rudele și prietenii apropiați;
- credincioși din parohie;
- cântărețul bisericesc sau alte persoane obișnuite cu lectura liturgică;
- mai mulți cititori care se schimbă între ei.
Familia nu trebuie să se rușineze dacă nu știe să citească bine ori dacă emoția face lectura dificilă. Poate cere ajutorul parohiei sau al unor credincioși apropiați. Este mai bine să se citească mai puțin și cu atenție decât mult, foarte repede și fără înțelegerea caracterului de rugăciune.
Angajarea unei persoane doar pentru lectură nu este, în sine, interzisă, mai ales când familia nu poate asigura prezența continuă. Totuși, rugăciunea nu trebuie tratată ca un serviciu cumpărat care îi scutește pe cei apropiați de orice participare. Chiar dacă altcineva citește, familia poate asculta, se poate ruga în liniște și poate rosti numele celui adormit.
Copiii pot fi prezenți dacă vârsta și starea lor permit și dacă sunt însoțiți cu delicatețe. Nu trebuie obligați să citească ori să stea lângă sicriu atunci când sunt speriați sau copleșiți.
Cum se citește Psaltirea pentru un adormit
Psaltirea este împărțită în 20 de catisme. Fiecare catismă are trei părți, despărțite prin cuvântul „Slavă”. În edițiile ortodoxe destinate rugăciunii se găsesc de obicei rugăciunile începătoare și indicații despre pomenirea celui adormit între aceste părți.
Pentru o familie care nu cunoaște rânduiala, cea mai sigură cale este:
- să folosească o Psaltire ortodoxă tipărită cu binecuvântare bisericească;
- să citească instrucțiunile din carte, fără a adăuga formule găsite întâmplător;
- să întrebe preotul ce rugăciune se rostește la „Slavă” și cum se introduce numele;
- să păstreze aceeași rânduială pe parcursul lecturii;
- să nu includă ectenii sau rugăciuni marcate exclusiv pentru preot.
Se folosește numele de botez al celui adormit. În rugăciunile unde cartea indică „numele”, acesta este rostit fără formule inventate. Unele ediții folosesc expresia „robul lui Dumnezeu” sau „roaba lui Dumnezeu”, iar pentru perioada imediat următoare morții apare uneori termenul „nou-adormit”. Formularea concretă se urmează după cartea folosită și practica parohiei.
Cititorul poate sta în picioare, mai ales dacă are putere, dar o persoană vârstnică, bolnavă sau obosită poate citi așezată. Poziția trupului nu este mai importantă decât atenția și rugăciunea. Nu este necesară o voce solemnă, joasă ori teatrală. Se citește natural, rar și inteligibil.
Dacă apare o greșeală de pronunție, cititorul o corectează simplu și continuă. Nu se reia întreaga catismă și nu se interpretează greșeala ca semn rău. Dumnezeu nu este legat de perfecțiunea tehnică a lecturii.
Trebuie să fie citită fără oprire
Idealul tradițional este ca rugăciunea să continue cât mai mult, inclusiv ziua și noaptea, până la înmormântare. Pentru aceasta sunt necesari mai mulți cititori care se schimbă între ei. Practica arată dorința comunității de a nu lăsa timpul de lângă cel adormit fără rugăciune.
Totuși, „neîntrerupt” nu trebuie transformat într-o obligație imposibilă. Familia poate avea de rezolvat documente, poate fi epuizată, poate locui departe sau poate să nu găsească suficienți cititori. În asemenea situații:
- se stabilește un program realist;
- se citesc una sau mai multe catisme la anumite ore;
- rudele se schimbă între ele dacă pot;
- se lasă pauze pentru odihnă și pentru slujbele săvârșite de preot;
- se continuă ulterior de unde s-a rămas.
Nu este creștinește ca rudele să fie acuzate că „au lăsat sufletul singur” pentru că lectura a avut pauze. Nici nu trebuie plătite sume disproporționate din frica unui rău care s-ar întâmpla dacă Psaltirea nu a fost citită complet. Sensul rânduielii este rugăciunea, nu constrângerea.
În timpul stâlpilor, al panihidei sau al altei slujbe, citirea particulară se oprește, iar cei prezenți participă la rugăciunea comună. Despre această slujbă poate fi consultat articolul Ce sunt stâlpii și când se săvârșesc?.
Dacă trupul nu este acasă
Psaltirea se poate citi și când trupul celui adormit se află la morgă, la capelă, într-un alt oraș, în străinătate sau nu a fost încă adus familiei. Rugăciunea nu depinde de distanța fizică și nu este valabilă numai lângă sicriu.
Familia poate pregăti acasă un loc liniștit, cu o icoană și o candelă sau o lumânare aprinsă în condiții de siguranță. Se rostește numele celui adormit și se citește după rânduiala aleasă. Dacă membrii familiei sunt în locuri diferite, fiecare se poate ruga la ora posibilă, fără să pretindă că această organizare înlocuiește slujba Bisericii.
Când trupul este la capelă, trebuie respectat programul și regulamentul locului. Unele capele permit prezența cititorilor pentru perioade mai lungi; altele au un orar limitat. Familia nu trebuie să intre în conflict cu personalul sau să încalce reguli sanitare din dorința de a împlini forma ideală a obiceiului.
În cazul în care trupul nu a fost găsit sau nu poate fi adus, se poate citi Psaltirea acasă și se cere preotului îndrumare pentru slujbele potrivite. Situația liturgică a unei înmormântări fără trup se tratează separat, dar rugăciunea particulară pentru persoana decedată rămâne posibilă.
Dacă nu înțelegem textul
Unele ediții ale Psaltirii folosesc un limbaj vechi sau apropiat de limba liturgică, iar cititorul poate întâlni cuvinte greu de înțeles. Lipsa înțelegerii fiecărui termen nu face rugăciunea inutilă, dar este bine ca lectura să nu devină o rostire complet mecanică.
Pot ajuta:
- o ediție românească actuală, aprobată pentru uz bisericesc;
- citirea mai lentă;
- consultarea notelor și a explicațiilor din carte;
- alternarea cu rugăciuni scurte și bine înțelese;
- ascultarea atentă atunci când citește o persoană mai experimentată.
Nu este potrivit să se înlocuiască arbitrar textul Psaltirii cu parafraze proprii în timp ce se afirmă că se citește rânduiala. În schimb, după terminarea unei catisme, familia poate adăuga o rugăciune simplă pentru iertarea și odihna celui adormit.
Dacă nimeni nu poate citi Psaltirea, se pot rosti „Tatăl nostru”, Psalmul 50, „Doamne, miluiește”, rugăciuni pentru cei adormiți dintr-o carte ortodoxă și se poate participa la slujbele Bisericii. O rugăciune sinceră și înțeleasă este mai folositoare decât o lectură făcută numai din teamă.
Psaltirea, priveghiul și stâlpii
Citirea Psaltirii este una dintre lucrările potrivite priveghiului creștinesc, dar priveghiul nu se reduce la prezența unui cititor lângă sicriu. El este timpul în care familia, rudele și cunoscuții se adună cu respect, se roagă și îl petrec pe cel adormit înainte de înmormântare.
În unele locuri se citesc și fragmente din Sfânta Evanghelie ori alte texte duhovnicești, după practica parohiei. Stâlpii sunt însă o slujbă săvârșită de preot și nu trebuie confundați cu lectura particulară a Psaltirii. Fiecare are propriul loc:
- Psaltirea — rugăciune scripturistică citită de clerici sau mireni;
- stâlpii — slujbă bisericească legată de rugăciunea pentru cel adormit și de citirea Evangheliei;
- priveghiul — cadrul mai larg al rugăciunii și prezenței familiei până la înmormântare.
Modul în care se păstrează liniștea și se evită transformarea priveghiului într-o întâlnire zgomotoasă este explicat în Ce este priveghiul creștinesc?.
Ce trebuie evitat
Citirea Psaltirii poate fi înconjurată de idei greșite atunci când sensul rugăciunii este înlocuit de teamă. Trebuie evitate afirmațiile potrivit cărora:
- sufletul ar fi pierdut dacă lectura s-a întrerupt;
- un anumit număr de catisme ar garanta automat iertarea păcatelor;
- greșeala cititorului ar aduce nenorocire familiei;
- persoana care citește ar prelua păcatele celui adormit;
- anumite pagini deschise întâmplător ar prezice viitorul familiei;
- sunetele din casă, flacăra lumânării sau comportamentul animalelor ar arăta dacă rugăciunea a fost primită;
- citirea plătită ar fi întotdeauna „mai puternică” decât rugăciunea rudelor;
- Psaltirea ar putea înlocui slujba înmormântării și pomenirea la Sfânta Liturghie.
Psalmii nu sunt folosiți pentru ghicire, apărare magică ori comunicare ocultă cu mortul. Ei sunt cuvântul Sfintei Scripturi și rugăciune către Dumnezeu.
O organizare practică pentru familie
Pentru perioada până la înmormântare, familia se poate orienta după o ordine simplă:
- Anunță preotul și întreabă ce rânduială recomandă parohia.
- Alege o Psaltire ortodoxă cu indicații pentru rugăciunea celor adormiți.
- Stabilește cine poate citi, fără a-i obliga pe cei care nu pot sau sunt copleșiți.
- Împarte timpul realist, de exemplu în intervale de una sau două ore ori în câteva catisme pentru fiecare cititor.
- Notează locul unde s-a rămas, pentru ca următoarea persoană să continue fără confuzie.
- Oprește lectura la venirea preotului, pentru participarea comună la slujbă.
- Păstrează liniștea în încăpere, fără conversații paralele, muzică nepotrivită și agitație.
- Nu neglijează odihna și responsabilitățile necesare, deoarece epuizarea completă nu este scopul rânduielii.
- Continuă pomenirea bisericească, prin slujba înmormântării, pomelnic și Sfânta Liturghie.
Mai multe rugăciuni potrivite perioadei imediat următoare morții sunt prezentate în Ce rugăciuni se citesc pentru cel adormit?, iar locul central al rugăciunii Bisericii este explicat în Pomenirea celor adormiți la Sfânta Liturghie.
Întrebări și răspunsuri
Este obligatoriu ca Psaltirea să fie citită fără oprire?
Citirea cât mai continuă este o practică veche și recomandată atunci când există suficienți oameni și condiții potrivite. Nu este însă o condiție magică. Dacă apar pauze, familia continuă de unde a rămas, fără teamă și fără acuzații.
Se poate citi Psaltirea acasă dacă trupul nu este acolo?
Da. Rugăciunea se poate face acasă dacă trupul se află la morgă, capelă, în alt oraș sau în străinătate. Prezența lângă sicriu are un sens firesc și tradițional, dar Dumnezeu nu este limitat de loc.
Poate citi o femeie sau o rudă apropiată?
Da. Poate citi orice creștin ortodox care o face cu evlavie și respect. Gradul de rudenie și sexul cititorului nu constituie impedimente bisericești.
Trebuie citită întreaga Psaltire înainte de înmormântare?
Este bine să se citească atât cât permite timpul și puterea celor prezenți. Finalizarea întregii cărți este o practică frumoasă, dar nu există motiv de panică dacă nu a fost posibilă.
Ce facem dacă nu știm rugăciunea care se spune la „Slavă”?
Se folosește rânduiala tipărită în ediția ortodoxă a Psaltirii sau se cere preotului formula potrivită. Nu este bine să fie alcătuite formule improvizate și prezentate drept rânduială bisericească.
Se poate citi de pe telefon sau tabletă?
Dacă nu există o carte tipărită, se poate folosi un text ortodox sigur și complet. Dispozitivul trebuie folosit numai pentru lectură, fără notificări și alte distrageri. O ediție tipărită rămâne de preferat pentru stabilitate și reculegere.
Dacă am greșit un cuvânt, trebuie reluată catisma?
Nu. Greșeala se corectează simplu, dacă a fost observată, și lectura continuă. Rugăciunea nu este anulată de o pronunție imperfectă.
Psaltirea poate înlocui slujba înmormântării?
Nu. Citirea Psaltirii este rugăciune particulară și parte a privegherii. Slujba înmormântării, pomenirea la Sfânta Liturghie, panihida și celelalte rugăciuni ale Bisericii au propria lor rânduială și nu sunt înlocuite de lectura acasă.