Pomenirile de toamnă sunt zile în care credincioșii se roagă în mod deosebit pentru cei adormiți, participă la Sfânta Liturghie și la parastas și fac milostenie în memoria lor. În spațiul românesc este cunoscută mai ales denumirea Moșii de toamnă, iar în tradiția slavă și în calendarul Bisericii Ruse apare Sâmbăta părintească a Sfântului Dimitrie.
Cele două pomeniri au același scop creștin, dar nu trebuie prezentate ca o singură zi cu două nume. Ele s-au format în tradiții locale diferite, au istorii diferite și pot fi așezate la date civile diferite. În Republica Moldova, unde coexistă limba română, tradiția slavă și calendarul vechi pentru sărbătorile fixe, familia trebuie să urmeze calendarul și programul parohiei în care va avea loc slujba.
Pe scurt
- Ce sunt Moșii de toamnă? O pomenire generală a celor adormiți, răspândită în tradiția românească și înscrisă în calendarul anual al Patriarhiei Române.
- Când se țin? Data trebuie verificată în calendarul ortodox al anului respectiv; în practica recentă este așezată în jurul trecerii dintre octombrie și noiembrie.
- Ce este Sâmbăta Sfântului Dimitrie? O sâmbătă părintească specifică tradiției Bisericii Ruse, legată de pomenirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.
- Sunt aceeași zi? Nu în mod necesar. Uneori datele coincid, dar originea și regula calendaristică nu sunt identice.
- Ce este esențial? Pomenirea la Sfânta Liturghie, parastasul, rugăciunea și milostenia; nu cantitatea alimentelor sau a obiectelor împărțite.
Ce înseamnă „Moșii de toamnă”
În limbajul tradițional românesc, cuvântul moși îi desemnează pe înaintași, strămoși și, prin extensie, pe cei adormiți din familie și din comunitatea Bisericii. Denumirea nu se referă numai la bărbați sau la persoane vârstnice.
Moșii de toamnă sunt una dintre pomenirile generale păstrate în tradiția românească. În ziua stabilită de calendar, credincioșii aduc pomelnice, participă la Sfânta Liturghie și la parastas, pregătesc colivă și fac milostenie pentru cei trecuți la Domnul.
Această pomenire nu are același statut liturgic universal ca Moșii de iarnă și Moșii de vară. Sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți și sâmbăta dinaintea Cincizecimii se găsesc în ciclurile liturgice comune Bisericilor Ortodoxe. Pomenirea de toamnă s-a dezvoltat și s-a fixat diferit în anumite Biserici locale și regiuni.
De aceea, expresia „Moșii de toamnă” trebuie înțeleasă ca o tradiție bisericească românească reală și importantă, dar nu ca o sărbătoare săvârșită în aceeași zi de întreaga Ortodoxie.
Când sunt Moșii de toamnă
Moșii de toamnă nu se calculează după Paști și nu au pretutindeni aceeași regulă istorică. Literatura liturgică românească a consemnat mai multe practici regionale: o sâmbătă din perioada dintre sărbătoarea Sfântului Dimitrie și cea a Sfinților Arhangheli, sâmbăta dinaintea Sfântului Dimitrie, una dintre sâmbetele de după această sărbătoare sau o sâmbătă apropiată de începutul Postului Nașterii Domnului.
Părintele profesor Ene Braniște arată că această varietate a existat tocmai pentru că pomenirea de toamnă nu avea în cărțile de cult o singură dată comună tuturor regiunilor. În calendarele moderne ale Patriarhiei Române, ziua este indicată anual pentru a exista o practică unitară.
În anii recenți, Moșii de toamnă au fost așezați fie în ultima sâmbătă din octombrie, fie în prima sâmbătă din noiembrie. Din acest motiv, data nu trebuie stabilită numai după o regulă memorată sau după calendarul unui an anterior. Criteriul practic este calendarul bisericesc oficial al anului în curs și programul parohiei.
Ora slujbei trebuie, de asemenea, verificată. În unele biserici, pomenirea începe vineri seara prin Vecernie sau o slujbă pentru cei adormiți, iar Sfânta Liturghie și parastasul se săvârșesc sâmbătă dimineața.
Pentru diferența dintre sărbătorile fixe, zilele mobile și practica locală, vezi Cum se stabilesc zilele de pomenire?.
Ce este Sâmbăta părintească a Sfântului Dimitrie
În tradiția liturgică rusă, Димитриевская родительская суббота este o zi specială de pomenire a celor adormiți. În română poate fi numită Sâmbăta părintească a Sfântului Dimitrie sau, mai scurt, Sâmbăta Sfântului Dimitrie.
Denumirea vine de la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. În Bisericile care păstrează calendarul iulian nerevizuit pentru sărbătorile fixe, pomenirea sfântului din 26 octombrie bisericesc cade în prezent la 8 noiembrie civil. Sâmbăta părintească este așezată, potrivit calendarului anual, înaintea acestei sărbători.
În tradiția bisericească rusă, răspândirea pomenirii este legată de cneazul Dimitrie Donskoi și de rugăciunea pentru ostașii căzuți în lupta de la Kulikovo din anul 1380. Cu timpul, ziua a devenit o pomenire nu numai a ostașilor, ci și a tuturor rudelor și creștinilor ortodocși adormiți.
Această explicație istorică trebuie formulată cu măsură. Sursele bisericești păstrează legătura cu Dimitrie Donskoi și cu ostașii căzuți, în timp ce cercetările istorico-liturgice arată că unele forme de pomenire de toamnă pot fi mai vechi. Cert este că Sâmbăta Sfântului Dimitrie aparține tradiției Bisericii Ruse și nu este una dintre cele două sâmbete părintești numite ecumenice: cea a lăsatului sec de carne și cea a Sfintei Treimi.
De ce datele diferă în România și în Republica Moldova
Pentru sărbătorile fixe, Patriarhia Română și Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove folosesc calendare diferite.
În Patriarhia Română, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este prăznuit la 26 octombrie civil, după calendarul îndreptat. În Mitropolia Moldovei, care păstrează calendarul iulian pentru ciclul fix, aceeași dată bisericească de 26 octombrie corespunde în prezent zilei de 8 noiembrie civil.
Prin urmare, expresia „sâmbăta dinaintea Sfântului Dimitrie” nu indică automat aceeași dată civilă în cele două jurisdicții. În plus, Moșii de toamnă din calendarul românesc nu sunt definiți pur și simplu ca sâmbăta dinaintea Sfântului Dimitrie.
Într-un anumit an, Moșii de toamnă și Sâmbăta Sfântului Dimitrie pot cădea în aceeași zi. În alt an, pot fi date diferite. Coincidența calendaristică nu schimbă originea și identitatea celor două tradiții.
Cum se întâlnesc cele două tradiții în Republica Moldova
Republica Moldova are o situație pastorală aparte. Credincioșii românofoni cunosc și folosesc denumirea Moșii de toamnă, prezentă și în presa ortodoxă locală. În parohiile și familiile de tradiție slavă este cunoscută Dimitrievskaia roditelskaia subbota, după calendarul Bisericii Ruse.
Aceste două straturi pot coexista în aceeași țară și chiar în aceeași familie. Ele nu trebuie însă combinate mecanic. O familie nu este obligată să organizeze două parastase identice numai pentru că a găsit două denumiri în calendare diferite.
Regula cea mai sigură este:
- se verifică jurisdicția și calendarul bisericii unde va fi depus pomelnicul;
- se urmărește anunțul parohiei privind ziua și ora slujbei;
- se întreabă preotul dacă familia dorește o pomenire personală sau are un soroc în aceeași perioadă;
- nu se transferă automat data dintr-un calendar românesc într-o parohie care urmează calendarul vechi și nici invers.
Rugăciunea poate fi făcută în orice zi, iar numele celui adormit poate fi dat la Sfânta Liturghie ori de câte ori rânduiala permite. Calendarul stabilește ziua comună a parohiei, nu limitează iubirea familiei la o singură dată.
Cum se face pomenirea la biserică
În ambele tradiții, centrul zilei este rugăciunea Bisericii. Programul concret poate diferi, dar în mod obișnuit cuprinde:
- Sfânta Liturghie;
- pomenirea numelor la Proscomidie și în rugăciunile rânduite;
- parastasul sau panihida pentru cei adormiți;
- binecuvântarea colivei, a pâinii și a darurilor aduse;
- milostenia făcută în memoria celor pomeniți.
Familia pregătește un pomelnic lizibil cu numele de botez ale creștinilor ortodocși adormiți. Nu este nevoie să se scrie numele de familie, gradul de rudenie sau împrejurările morții. Pentru cazurile care cer discernământ pastoral — persoane nebotezate, de altă confesiune sau alte situații speciale — trebuie întrebat preotul.
Instrucțiunile practice sunt explicate în pagina Cum se scrie un pomelnic pentru cei adormiți?.
Ce se aduce la Moșii de toamnă
În practica românească și moldovenească se aduc de obicei:
- pomelnicul;
- colivă;
- colac, pâine sau prescură;
- vin;
- lumânări;
- alimente ori alte daruri pentru milostenie.
Coliva exprimă credința în înviere prin simbolul bobului de grâu care este pus în pământ și aduce roadă. Lumânarea mărturisește credința în Hristos, Lumina lumii. Pâinea și vinul aparțin limbajului bisericesc al ofrandei și binecuvântării.
Nu există un număr universal obligatoriu de colaci, farfurii, căni, prosoape sau pachete. Astfel de forme pot aparține obiceiului local, dar nu condiționează pomenirea și nu trebuie să devină motiv de îndatorare sau competiție între familii.
Pentru o listă mai amplă, vezi Ce se aduce la parastas?.
Pomana trebuie să fie de post?
Moșii de toamnă și Sâmbăta Sfântului Dimitrie nu se află, de regulă, în Postul Nașterii Domnului. În Patriarhia Română, postul începe la 15 noiembrie civil, iar în Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove începe în prezent la 28 noiembrie civil.
De aceea, pomenirea de toamnă nu impune prin ea însăși o masă de post. Familia poate pregăti hrană potrivită zilei, obiceiului parohiei și posibilităților sale. Mâncarea de post este întotdeauna o alegere admisibilă, dar nu trebuie prezentată ca obligație dacă ziua nu este una de post.
Mai importantă decât meniul este milostenia făcută cu discernământ. Un dar simplu și folositor, oferit unei persoane vii, este mai apropiat de sensul pomenii decât o masă costisitoare organizată numai pentru aparență.
Milostenia nu înlocuiește rugăciunea
De Moșii de toamnă se împart adesea colivă, colaci, fructe, mâncare gătită, haine sau alte lucruri. Aceste daruri au sens când sunt oferite celor vii, în numele celui adormit și cu dorința de a ajuta.
Pomana nu este hrană trimisă material celui mort și nu cumpără iertarea păcatelor. Ea este o faptă de milostenie unită cu rugăciunea. La fel, pregătirea unor pachete nu înlocuiește participarea la Sfânta Liturghie și pomenirea numelor.
O familie care nu poate organiza o masă sau împărți multe lucruri poate face o pomenire deplină prin rugăciune, participare la slujbă și un ajutor modest oferit după posibilitate. Vezi și Se poate face parastas fără masă?.
Se merge la cimitir în aceste zile?
Vizita la cimitir este un obicei firesc, dar nu reprezintă singura formă validă de pomenire. Familia poate curăța mormântul, poate aprinde o lumânare, poate pune flori și se poate ruga. Dacă preotul este prezent, poate săvârși o litie la mormânt, potrivit programului stabilit.
Cel care locuiește departe, este bolnav sau nu poate ajunge la cimitir poate merge la o biserică din apropiere, poate da un pomelnic și se poate ruga acasă. Rugăciunea nu depinde de apropierea fizică de mormânt.
Nu este potrivit ca locul de îngropare să fie transformat într-un spațiu de ospăț zgomotos. Mâncarea și băutura nu se lasă pe mormânt pentru cel adormit, iar alcoolul nu se toarnă peste cruce sau pământ. Darurile se oferă oamenilor vii, iar cimitirul se păstrează ca loc de rugăciune și respect.
Moșii de toamnă nu sunt Halloween sau Ziua Morților
Apropierea calendaristică poate crea confuzie, dar Moșii de toamnă nu se identifică liturgic cu Halloween, cu sărbătoarea occidentală a Tuturor Sfinților sau cu Ziua Morților din tradițiile catolice și populare.
Pomenirea ortodoxă se întemeiază pe rugăciunea pentru cei adormiți, Sfânta Liturghie, parastas și credința în învierea morților. Obiceiurile locale pot împrumuta uneori forme din mediul cultural înconjurător, dar acestea trebuie deosebite de rânduiala Bisericii.
Înlocuiește pomenirea de toamnă un soroc personal?
Nu. Moșii de toamnă și Sâmbăta Sfântului Dimitrie sunt zile de pomenire comună, în timp ce 3, 9 și 40 de zile, lunile și anul sunt soroace legate de moartea unei anumite persoane.
Dacă un soroc personal cade în apropierea pomenirii de toamnă, numele celui adormit poate fi trecut în pomelnicul zilei, iar familia poate participa la parastasul de obște. Totuși, data sorocului continuă să fie calculată de la ziua morții și nu se schimbă din cauza calendarului vechi sau nou.
Pentru rânduiala concretă a unui parastas personal, familia stabilește cu preotul dacă pomenirea se face în aceeași sâmbătă sau într-o altă zi potrivită.
Ce trebuie reținut
Pomenirile de toamnă arată cum aceeași credință ortodoxă poate fi exprimată prin calendare și tradiții locale diferite. Moșii de toamnă aparțin mai ales tradiției românești, iar Sâmbăta părintească a Sfântului Dimitrie tradiției ruse. În Republica Moldova, ambele denumiri pot fi întâlnite, dar ele nu trebuie confundate sau suprapuse automat.
Pentru credincios, soluția nu este combinarea tuturor calendarelor găsite pe internet, ci participarea la viața unei parohii concrete. Calendarul și preotul arată ziua slujbei; familia aduce pomelnicul, se roagă, participă la Sfânta Liturghie și face milostenie după posibilitate.
Mai presus de data exactă, de cantitatea darurilor și de forma obiceiului rămâne rugăciunea Bisericii pentru odihna celor adormiți în nădejdea învierii și a vieții veșnice.
Întrebări și răspunsuri
Când sunt Moșii de toamnă?
Data se verifică în calendarul ortodox al anului respectiv. În calendarele Patriarhiei Române, pomenirea este așezată în perioada de la sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie; nu trebuie copiată automat data din anul trecut.
Moșii de toamnă și Sâmbăta Sfântului Dimitrie sunt aceeași zi?
Nu în mod obligatoriu. Sunt două tradiții de pomenire care pot coincide într-un anumit an, dar au reguli calendaristice și istorii diferite.
Când este Sâmbăta Sfântului Dimitrie în Republica Moldova?
În parohiile care urmează calendarul Bisericii Ruse, ziua este stabilită de calendarul anual înaintea prăznuirii Sfântului Dimitrie, care cade la 8 noiembrie civil. Data exactă și programul slujbei trebuie verificate la parohie.
Trebuie să facem două parastase dacă familia folosește și româna, și rusa?
Nu. Familia poate urma ziua de pomenire anunțată de parohia în care participă la slujbă. Rugăciunea în ambele zile este posibilă, dar dublarea pregătirilor nu este o obligație bisericească.
Este obligatoriu să mergem la cimitir și să împărțim multe pachete?
Nu. Vizita la mormânt și darurile sunt forme ale iubirii, dar centrul pomenirii este Sfânta Liturghie și rugăciunea. Milostenia se face după posibilitate, fără numere fixe și fără risipă.