Sfântul Maslu este Taina prin care Biserica se roagă pentru vindecarea sufletească și trupească a omului bolnav, pentru întărirea lui în suferință și pentru iertarea păcatelor. În timpul slujbei se sfințește untdelemnul, se citesc fragmente din Apostol și Evanghelie, se rostesc rugăciuni pentru cel suferind, iar acesta este uns după rânduiala Bisericii.
Maslul poate fi săvârșit și pentru omul aflat într-o boală foarte gravă sau aproape de moarte, dar nu este o ceremonie rezervată ultimelor clipe. El nu înseamnă că bolnavul va muri și nici nu garantează în mod automat vindecarea trupească. Biserica cere cu credință însănătoșirea omului întreg și lasă împlinirea rugăciunii în voia lui Dumnezeu.
Pe scurt
- Sfântul Maslu este una dintre Tainele Bisericii și se săvârșește pentru oameni vii aflați în boală sau suferință.
- Temeiul scripturistic se află în Epistola Sfântului Apostol Iacov: bolnavul este îndemnat să cheme preoții Bisericii, care să se roage și să îl ungă cu untdelemn în numele Domnului.
- Maslul cere vindecarea trupului, întărirea sufletului, iertarea și reașezarea omului în comuniune cu Dumnezeu și cu Biserica.
- Nu trebuie așteptată agonia. În boală gravă, preotul se cheamă cât timp omul poate participa conștient, pe cât este posibil.
- Maslul nu înlocuiește Spovedania și Sfânta Împărtășanie. Pentru omul conștient, acestea se rânduiesc împreună după îndrumarea preotului.
- Rânduiala deplină este legată de un sobor de preoți, tradițional șapte; în caz de nevoie pot sluji mai puțini, potrivit posibilităților și practicii bisericești.
- Slujba se poate face în biserică, acasă, într-o instituție medicală sau în alt loc potrivit, dacă împrejurările permit.
- Maslul nu înlocuiește medicul, tratamentul, calmarea durerii sau îngrijirea omenească.
- Untdelemnul sfințit, făina, lumânările și Sfânta Evanghelie nu sunt obiecte pentru ghicire, semne despre durata vieții sau mijloace magice.
- După moarte nu se mai săvârșește Maslu; pentru cel adormit se fac rugăciunile și slujbele rânduite pentru morți.
Ce este Sfântul Maslu
Cuvântul maslu vine din vechiul slavon maslo, „untdelemn”. Taina mai este numită Eleoungere, adică ungere cu untdelemn sfințit. Numele arată partea văzută a slujbei, dar lucrarea ei nu vine din ulei ca materie obișnuită, ci din harul lui Dumnezeu invocat prin rugăciunea Bisericii.
Temeiul cel mai limpede se află în Epistola Sfântului Apostol Iacov:
„Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15).
În aceste cuvinte se văd elementele esențiale ale Tainei: omul bolnav, preoții Bisericii, rugăciunea credinței, ungerea cu untdelemn în numele Domnului, ridicarea celui suferind și iertarea păcatelor.
Maslul nu este numai o rugăciune privată pentru sănătate și nici o binecuvântare generică. Este o lucrare sacramentală a Bisericii, săvârșită de preot, în care omul este încredințat milei lui Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor.
Pentru ce fel de vindecare se roagă Biserica
La Sfântul Maslu se cere în mod real vindecarea trupească. Rugăciunile slujbei nu tratează boala ca pe un lucru neînsemnat și nici nu spun că suferința fizică ar trebui pur și simplu ignorată. Biserica Îl roagă pe Dumnezeu să ușureze durerea, să ridice boala și să redea sănătatea, dacă aceasta este spre binele omului.
Vindecarea cerută este însă mai largă decât dispariția simptomelor. Omul nu este numai trup, iar boala atinge adesea întreaga sa viață: puterea de a se ruga, pacea lăuntrică, relațiile cu cei apropiați, curajul, răbdarea și nădejdea. De aceea, Maslul cere și:
- întărire sufletească în suferință;
- iertare și curățire;
- eliberarea de deznădejde și tulburare;
- puterea de a purta boala fără ruperea legăturii cu Dumnezeu;
- împăcarea omului cu Dumnezeu și cu semenii;
- pregătirea pentru viața veșnică, dacă boala se apropie de sfârșitul pământesc.
Uneori omul se însănătoșește trupește. Alteori boala continuă, dar primește pace, putere de pocăință și răbdare. Dacă omul moare după Maslu, aceasta nu înseamnă că Taina „nu a lucrat”. Scopul ultim al vindecării creștine este ca omul să fie unit cu Hristos și să nu fie biruit sufletește de boală și de moarte.
De aceea, nu este corect nici să promitem că după Maslu bolnavul se va ridica sigur din pat, nici să spunem că slujba este doar o pregătire pentru deces. Ambele interpretări reduc Taina la un rezultat exterior pe care omul ar încerca să îl controleze.
Când se cere Maslul pentru un bolnav
Sfântul Maslu poate fi cerut când omul trece printr-o boală serioasă, printr-o agravare, printr-un tratament greu, printr-o operație importantă sau printr-o suferință îndelungată. El se poate săvârși și în primejdie de moarte, în orice zi în care este nevoie.
Familia nu trebuie să aștepte până când bolnavul nu mai poate vorbi sau nu mai este conștient. Chemarea din timp îi permite omului:
- să își exprime liber dorința;
- să se spovedească;
- să se împărtășească, dacă preotul rânduiește;
- să urmărească rugăciunile și să participe conștient;
- să se împace cu oamenii și să își așeze sufletul în pace.
Maslul poate fi repetat în cursul unei boli îndelungate atunci când există o nevoie reală și preotul socotește potrivit. Repetarea lui nu trebuie însă transformată într-o încercare de a obține mecanic rezultatul dorit: „dacă nu a mers prima dată, mai facem până se întâmplă”. Taina se primește cu credință, pocăință și supunere față de voia lui Dumnezeu.
Momentul chemării preotului și organizarea vizitei sunt explicate mai amplu în articolul Când chemăm preotul la omul bolnav?.
Maslul nu este „ultima ungere”
În unele familii, simpla propunere de a chema preotul pentru Maslu produce panică: „Nu îl speriați, va crede că moare” sau „După Maslu omul nu mai are mult”. Această teamă apare atunci când Taina este confundată cu o ceremonie rezervată exclusiv muribunzilor.
În tradiția ortodoxă, Maslul este Taina ungerii bolnavilor și a vindecării, nu anunțul morții. El poate fi săvârșit cu mult înainte de ultimele zile și poate fi primit de mai multe ori de-a lungul vieții. În numeroase biserici se săvârșește și Maslu de obște, la care participă credincioși aflați în diferite boli și neputințe.
Pentru omul aflat cu adevărat aproape de moarte, Maslul poate face parte din pregătirea creștinească, alături de Spovedanie, Împărtășanie și rugăciunea pentru cel aflat la ieșirea sufletului. Aceste lucrări nu trebuie însă confundate:
- Spovedania este mărturisirea personală a păcatelor și primirea dezlegării;
- Sfânta Împărtășanie este unirea cu Hristos prin primirea Trupului și Sângelui Său;
- Sfântul Maslu este Taina rugăciunii și ungerii pentru vindecarea sufletească și trupească;
- Canonul la ieșirea sufletului este rugăciunea Bisericii pentru omul aflat în ceasul despărțirii sufletului de trup.
A le numi pe toate simplu „slujbe pentru moarte” înseamnă a pierde sensul propriu al fiecăreia.
Legătura dintre Maslu, Spovedanie și Împărtășanie
Rugăciunile Maslului cer și iertarea păcatelor, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Iacov. Aceasta nu înseamnă că Maslul înlocuiește Spovedania pentru omul care este conștient și poate să își mărturisească păcatele.
Spovedania presupune recunoașterea personală și liberă a păcatului, pocăința și dorința de îndreptare. La Maslu, Biserica se roagă pentru iertarea și vindecarea celui bolnav, inclusiv pentru greșelile uitate, neștiute sau pe care, din slăbiciune, nu le mai poate cuprinde. Păcatele cunoscute și ascunse în mod voit nu trebuie acoperite prin ideea că „am făcut Maslu și nu mai este nevoie să le spun”.
În mod firesc, omul bolnav este îndemnat să se spovedească și să primească Sfânta Împărtășanie după rânduiala stabilită de preot. Ordinea concretă depinde de starea lui, de timpul disponibil și de împrejurări. Într-o urgență, familia nu alcătuiește singură o schemă rigidă, ci îi spune preotului exact situația.
Relația dintre aceste Taine este tratată separat în Spovedania și împărtășania înainte de moarte.
Cum se desfășoară slujba Sfântului Maslu
Rânduiala deplină a Maslului este amplă. Ea cuprinde cântări și rugăciuni, sfințirea untdelemnului, șapte citiri din Apostol, șapte citiri din Evanghelie, șapte rugăciuni pentru bolnav și șapte ungeri cu untdelemnul sfințit.
Citirile biblice vorbesc despre:
- puterea rugăciunii pentru cel bolnav;
- mila samarineanului față de omul rănit;
- pocăință și întoarcere la Dumnezeu;
- purtarea slăbiciunilor celor neputincioși;
- vindecările săvârșite de Hristos;
- răbdarea în necaz;
- nădejdea și sprijinirea celui suferind.
După fiecare grup de citiri și rugăciuni, bolnavul este uns cu untdelemnul sfințit pe anumite părți ale trupului, după rânduială. Ungerea nu este un tratament medical și nu lucrează printr-o proprietate magică a uleiului. Ea este semnul văzut al rugăciunii și al harului lui Dumnezeu.
Spre sfârșitul slujbei, Sfânta Evanghelie este așezată pe capul bolnavului, iar preotul rostește rugăciunea de iertare. Evanghelia nu este pusă pentru a fi „deschisă la întâmplare” și interpretată ca semn că omul va trăi sau va muri. Folosirea cărții sfinte pentru ghicire este străină de sensul Maslului.
Câți preoți săvârșesc Maslul
Rânduiala tradițională este legată de un sobor de șapte preoți, în corespondență cu cele șapte citiri, rugăciuni și ungeri. În practică, mai ales la domiciliu, în spital, în localități mici sau în situații urgente, pot sluji mai puțini preoți. Necesitatea nu trebuie transformată într-un motiv de amânare până când familia reușește să adune exact șapte slujitori.
Numărul și forma concretă a slujbei se stabilesc prin parohie. Familia cheamă preotul și descrie urgența; acesta va organiza ceea ce este posibil și bisericește potrivit. Harul Tainei nu se cumpără prin numărul participanților și nici prin cheltuiala făcută pentru o slujbă cât mai mare.
Unde se poate face Maslul
Sfântul Maslu se poate săvârși:
- în biserică, pentru un bolnav sau ca Maslu de obște;
- la domiciliul persoanei suferinde;
- într-un spital sau centru de îngrijire, dacă accesul și condițiile permit;
- în alt loc potrivit, stabilit împreună cu preotul.
În spital, familia trebuie să verifice regulile instituției: accesul preotului, ora permisă, numărul persoanelor care pot intra, folosirea lumânărilor și condițiile de siguranță. Uneori slujba completă nu poate fi săvârșită în salon, iar preotul va adapta pastoral ceea ce este posibil fără a crea pericol pentru bolnav sau pentru ceilalți pacienți.
Maslul nu cere mutarea unui om foarte fragil numai pentru a respecta o formă exterioară. Dacă transportul îl pune în pericol, este mai potrivit să fie chemat preotul acolo unde se află bolnavul.
Ce pregătește familia
Pentru slujba făcută acasă, parohia poate cere pregătirea unei mese curate, a unei icoane, a lumânărilor, a unui vas cu untdelemn curat, a făinii și a obiectelor folosite pentru ungere. Rânduiala și obiceiurile practice pot diferi, de aceea lista trebuie primită de la preotul care va sluji.
Lipsa unui obiect nu trebuie să ducă la amânarea unei urgențe. Familia îi spune preotului ce poate pregăti, iar acesta arată ce este cu adevărat necesar.
Înainte de venirea preotului este de folos:
- să fie întrebat bolnavul, dacă poate răspunde, și să fie respectată dorința lui;
- să se comunice starea medicală și posibilitatea de a participa la o slujbă mai lungă;
- să se pregătească un spațiu liniștit și aerisit;
- să fie oprite televizorul, muzica și conversațiile fără legătură;
- să se limiteze numărul persoanelor dacă bolnavul obosește ușor;
- să fie asigurată siguranța lumânărilor și a untdelemnului;
- să se spună preotului dacă omul dorește și Spovedanie sau Împărtășanie.
Familia participă prin rugăciune și prin grija concretă față de cel suferind, așa cum este explicat în Ce poate face familia pentru un om aflat pe moarte?. Nu este potrivit ca, în timpul slujbei, cei prezenți să discute despre organizare, să fotografieze fără acord, să urmărească „semne” în flacără, în untdelemn sau în pagina Evangheliei ori să transforme momentul într-o scenă de agitație și teamă.
Dacă bolnavul nu mai este conștient
Când omul și-a pierdut conștiința, familia trebuie să îi spună preotului exact ce s-a întâmplat: dacă bolnavul este viu, dacă a cerut anterior preotul, dacă era legat de Biserică, dacă a primit Tainele și ce recomandări medicale există.
Rudele nu decid singure că Maslul „nu mai are rost”, dar nici nu presupun că orice Taină poate fi administrată automat unei persoane care nu mai poate participa. Preotul apreciază situația concretă și rânduiește rugăciunea posibilă, ținând seama de starea omului și de practica Bisericii.
Este esențial să nu se confunde Maslul cu Sfânta Împărtășanie. Pentru Împărtășanie există condiții legate de conștiință și de posibilitatea de a primi în siguranță Sfintele Taine. De aceea, chemarea preotului înainte de pierderea conștiinței rămâne cea mai bună grijă.
Dacă omul a murit, Sfântul Maslu nu se mai săvârșește. Taina este pentru cei vii. Din acel moment, Biserica se roagă pentru cel adormit prin rânduielile de după moarte, panihidă, slujba înmormântării și pomenire.
Maslul și tratamentul medical
Rugăciunea pentru vindecare nu este o alternativă la medicină. Familia nu întrerupe tratamentul, nu schimbă dozele, nu refuză intervențiile recomandate și nu amână chemarea ajutorului medical pe motiv că „se face Maslu”.
În înțelegerea ortodoxă, lucrarea medicului și rugăciunea Bisericii nu se exclud. Îngrijirea trupului, calmarea durerii, igiena, hrana, hidratarea și prezența atentă lângă bolnav fac parte din datoria iubirii față de el. Dumnezeu poate lucra și prin priceperea medicilor, a asistenților și a celor care îl îngrijesc.
Nu este corect nici să învinovățim omul dacă nu se vindecă, spunând că „nu a avut destulă credință”. Credința nu este o tehnică prin care obligăm un anumit rezultat. Rugăciunea adevărată cere ajutorul lui Dumnezeu cu încredere, dar fără a transforma voia omului în măsură a voii divine.
Ce trebuie evitat
Ideea că Maslul vestește moartea
Maslul nu este un semn sigur că sfârșitul este aproape. El se săvârșește pentru bolnavi și poate fi cerut înainte de operație, în tratament sau într-o suferință de durată.
Promisiunea vindecării garantate
Nimeni nu poate promite că un anumit bolnav se va vindeca trupește după slujbă. Biserica se roagă cu credință, dar nu transformă Taina într-un contract pentru obținerea sănătății.
Înlocuirea Spovedaniei
Omul conștient nu trebuie să ascundă păcate cunoscute sub pretextul că Maslul le va ierta fără mărturisire. Taina Maslului și Taina Pocăinței sunt distincte și lucrează împreună, nu una împotriva celeilalte.
Folosirea obiectelor ca talismane
Untdelemnul și celelalte lucruri binecuvântate nu se folosesc după rețete inventate, pentru descântece, ghicire sau „protecție” magică. Modul lor de păstrare și întrebuințare se întreabă la preot.
„Deschiderea Evangheliei” pentru aflarea viitorului
Culoarea literelor, pagina la care s-a deschis cartea sau primul cuvânt văzut nu arată dacă bolnavul va trăi. O asemenea interpretare este superstiție și folosire greșită a unui obiect sfânt.
Presiunea asupra bolnavului
Familia poate explica și propune chemarea preotului, dar nu trebuie să transforme Maslul într-un act impus cu forța unui om conștient care îl refuză. Credința și primirea Tainei presupun libertate.
Întrebări și răspunsuri
Maslul se face numai pentru muribunzi?
Nu. El este Taina Bisericii pentru cei bolnavi și suferinzi. Poate fi săvârșit și în primejdie de moarte, dar nu este rezervat ultimelor clipe.
Dacă se face Maslu, înseamnă că omul va muri curând?
Nu. Aceasta este o teamă fără temei bisericesc. Maslul este rugăciune pentru vindecare și întărire, nu anunțul morții.
Maslul garantează vindecarea trupească?
Nu în sens automat. Biserica cere sincer vindecarea trupului, dar și întărirea sufletului, iertarea și mântuirea omului. Rezultatul nu poate fi impus lui Dumnezeu prin simpla săvârșire exterioară a slujbei.
Trebuie să fie neapărat șapte preoți?
Șapte preoți reprezintă rânduiala tradițională deplină. În caz de nevoie pot sluji mai puțini, după posibilitățile locului și hotărârea bisericească. Familia nu trebuie să întârzie chemarea preotului numai pentru a aduna exact șapte slujitori.
Maslul se poate face acasă sau la spital?
Da. Se poate săvârși în biserică, acasă sau într-o instituție medicală, dacă există acces și condiții potrivite. Organizarea se stabilește cu preotul și, în spital, cu personalul instituției.
Trebuie bolnavul să se spovedească înainte?
Pentru omul conștient, Spovedania este foarte importantă și nu este înlocuită de Maslu. Ordinea exactă a Spovedaniei, Împărtășaniei și Maslului o stabilește preotul potrivit stării bolnavului.
Se mai face Maslu după ce omul a murit?
Nu. Maslul este Taină pentru cei vii. După moarte se săvârșesc rugăciunile și slujbele pentru cel adormit.
Poate familia folosi untdelemnul rămas după slujbă?
Untdelemnul sfințit se tratează cu respect și se folosește numai potrivit îndrumării primite de la preot. Nu se aruncă neglijent și nu se întrebuințează în practici magice sau rețete inventate.
Maslul permite oprirea tratamentului medical?
Nu. Tratamentul și îngrijirea medicală continuă potrivit indicațiilor specialiștilor. Rugăciunea Bisericii însoțește grija pentru trup; nu o anulează.