Ziua de naștere a unei persoane care a murit poate rămâne pentru familie o zi firească de amintire și rugăciune. Creștinul poate da pomelnic la Sfânta Liturghie, se poate ruga acasă, poate face milostenie și, dacă rânduiala parohiei permite, poate cere un parastas. Totuși, ziua nașterii pământești nu este unul dintre soroacele obligatorii calculate de la moarte și nu înlocuiește aniversarea morții.
Pe scurt
- Este potrivit să ne rugăm pentru cel adormit în ziua lui de naștere.
- Ziua de naștere nu este un soroc obligatoriu precum 3, 9 sau 40 de zile ori aniversarea morții.
- Se poate da pomelnic la Sfânta Liturghie și se poate cere parastas, după rânduiala bisericii.
- Nu există o slujbă specială diferită pentru ziua de naștere a unui mort.
- Este firesc să spunem „ar fi împlinit…” atunci când vorbim despre vârsta pe care ar fi avut-o.
- Familia poate face o donație sau altă faptă de milostenie în memoria lui.
- O masă mare, un tort, un număr fix de daruri sau vizita la cimitir nu sunt obligatorii.
- Ziua poate fi grea pentru cei îndoliați; pomenirea trebuie făcută cu libertate și fără presiune.
Este ziua de naștere un soroc bisericesc?
Nu în același sens ca pomenirile de la 3, 9 și 40 de zile, la câteva luni, la un an sau la aniversarea morții. Acestea sunt termene legate direct de momentul trecerii din viața pământească și apar într-o succesiune tradițională a pomenirilor.
Ziua de naștere este o dată personală din viața celui adormit. Unele îndrumări ortodoxe o includ, alături de ziua numelui și aniversarea morții, între zilele în care familia îl poate pomeni în mod deosebit. Ea are valoare prin iubirea, recunoștința și rugăciunea celor rămași, nu prin existența unui canon aparte.
De aceea, este greșit să se creadă că:
- sufletul ar trece printr-o etapă nouă în ziua de naștere;
- familia ar fi obligată să organizeze anual o masă sau un parastas;
- lipsa unei pomeniri în această zi ar atrage o pedeapsă;
- ziua nașterii ar fi mai importantă decât aniversarea morții.
Pomenirea este bună, dar nu trebuie transformată într-o datorie apăsătoare sau într-un ritual al fricii.
De ce familia simte această zi atât de puternic
Ziua de naștere amintește începutul vieții pământești a persoanei: venirea ei în familie, anii trăiți împreună, vârsta, sărbătorile și planurile de odinioară. După moarte, aceeași dată poate face absența mai vizibilă.
Pentru părinții care și-au pierdut copilul, pentru soțul sau soția rămasă singură ori pentru copiii celui mort, ziua poate fi una dintre cele mai grele din an. Nu este nevoie ca durerea să fie ascunsă sub formule convenționale. În același timp, pomenirea creștină nu rămâne numai la întrebarea „câți ani ar fi avut?”, ci așază numele persoanei înaintea lui Dumnezeu.
Astfel, memoria biografică și rugăciunea pot sta împreună:
- familia își amintește viața concretă a omului;
- mulțumește pentru binele primit prin el;
- cere iertare pentru greșelile proprii;
- se roagă pentru odihna lui;
- transformă amintirea într-o faptă bună.
Cum îl pomenim la biserică
Pomelnicul la Sfânta Liturghie
Cea mai importantă formă a pomenirii bisericești este Sfânta Liturghie. Familia poate duce un pomelnic cu numele de botez al celui adormit și, după obiceiul parohiei, o prescură.
Pe pomelnic este suficient numele. Nu este necesar să se scrie „ziua de naștere”, „ar fi împlinit 70 de ani” sau alte explicații. Acestea pot fi comunicate preotului dacă familia dorește și o slujbă separată.
Este bine ca rudele să participe la Liturghie și să se roage. Pomenirea nu este doar predarea unei foi, ci participarea la rugăciunea Bisericii.
Se poate face parastas?
Da, se poate cere un parastas pentru cel adormit, inclusiv în apropierea zilei lui de naștere, dacă rânduiala liturgică și programul parohiei permit.
Nu există însă un „parastas de ziua de naștere” cu alte rugăciuni decât parastasul obișnuit. Slujba cere lui Dumnezeu iertarea păcatelor și odihna sufletului, iar comunitatea cântă „Veșnica pomenire”.
În multe parohii, parastasele se săvârșesc în anumite zile, de obicei sâmbăta, și nu în orice dată calendaristică. Dacă ziua de naștere cade într-o zi nepotrivită pentru parastas, familia poate:
- da pomelnic la o Liturghie apropiată;
- stabili parastasul într-o zi potrivită;
- se ruga acasă chiar în data aniversării;
- face milostenie în acea zi.
Mutarea slujbei nu înseamnă că pomenirea și-a pierdut sensul.
Trebuie făcut parastas în fiecare an?
Nu. Ziua de naștere poate fi păstrată anual, dar Biserica nu impune familiei un al doilea parastas complet în fiecare an, pe lângă aniversarea morții.
O familie poate alege forme diferite:
- într-un an participă la Liturghie;
- în altul face o donație;
- rostește acasă rugăciunea pentru cei adormiți;
- merge la mormânt;
- adună rudele pentru o masă simplă;
- păstrează ziua în liniște.
Faptul că pomenirea este mai simplă nu arată mai puțină iubire. Nici organizarea unei mese mari nu dovedește automat o credință mai puternică.
Aniversarea morții rămâne principala dată personală a pomenirii anuale. Ziua de naștere o poate însoți, dar nu o înlocuiește.
Este greșit să spunem „ar fi împlinit…”?
Nu. Formula „astăzi ar fi împlinit 60 de ani” sau „anul acesta ar fi avut 30 de ani” exprimă un fapt firesc: familia raportează data nașterii la trecerea timpului pământesc și simte lipsa persoanei.
Aceasta nu este o formulă liturgică și nici o afirmație despre vârsta sufletului în veșnicie. Ea aparține limbajului omenesc al memoriei.
Poate fi folosită cu măsură, fără a transforma viața veșnică într-o continuare mecanică a calendarului biologic. Cel adormit nu „îmbătrânește” în același sens în care ar fi îmbătrânit pe pământ. Familia spune doar ce vârstă ar fi atins dacă viața sa pământească ar fi continuat.
De asemenea, nu este greșit să se spună simplu:
- „astăzi este ziua lui de naștere”;
- „astăzi ne-am fi adunat pentru aniversarea ei”;
- „îl pomenim cu drag și rugăciune”.
Nu există o singură formulare obligatorie.
Putem face o donație în memoria lui?
Da. O donație sau altă faptă de milostenie este una dintre cele mai potrivite forme de pomenire.
Familia poate:
- cumpăra hrană pentru o persoană nevoiașă;
- ajuta la plata medicamentelor;
- sprijini un copil sau un bătrân;
- oferi cărți, haine ori obiecte utile;
- contribui la o nevoie reală a unei biserici, mănăstiri sau instituții de binefacere;
- continua o faptă bună pe care persoana o prețuia în timpul vieții.
Ajutorul poate fi oferit discret, spunând simplu că este făcut pentru pomenirea celui adormit. Nu este necesar ca beneficiarul să primească un pachet ceremonial sau să participe la o masă.
Milostenia nu „cumpără” iertarea păcatelor și nu funcționează automat. Ea este expresia iubirii, a rugăciunii și a întoarcerii inimii către aproapele.
Este obligatorie masa de pomenire?
Nu. Familia poate organiza o masă simplă, dar aceasta nu este obligatorie.
Dacă rudele se adună, este bine ca masa:
- să înceapă cu rugăciune;
- să fie sobră;
- să respecte postul, dacă data cade într-o zi de post;
- să nu devină un ospăț zgomotos;
- să păstreze legătura cu memoria și rugăciunea pentru cel adormit.
Nu există obligația unui tort aniversar. Unele familii îl consideră nepotrivit, altele păstrează un desert pe care persoana îl îndrăgea. Alegerea nu are valoare dogmatică. Important este ca gestul să nu imite o petrecere ca și cum moartea nu ar fi avut loc și să nu îi rănească pe cei apropiați.
De asemenea, nu există un număr obligatoriu de farfurii, căni, prosoape sau pachete corespunzător vârstei pe care ar fi împlinit-o persoana.
Putem merge la cimitir?
Da. Familia poate merge la mormânt, îl poate îngriji, poate aprinde o lumânare și poate rosti o rugăciune. Dacă este posibil, se poate cere o litie.
Vizita nu este însă o obligație și nu înlocuiește pomenirea la Liturghie. Persoanele aflate în străinătate, bolnave sau departe de cimitir se pot ruga într-o biserică apropiată ori acasă.
La mormânt nu este nevoie să se lase tort, băutură sau hrană „pentru mort”. Alimentele se oferă oamenilor vii. Nu se varsă alcool și nu se fac gesturi pentru a chema sufletul sau pentru a primi semne de la el.
Ce facem dacă ziua cade în post sau într-o sărbătoare
Rugăciunea pentru cel adormit poate fi făcută în orice zi. Totuși, parastasul separat poate fi mutat atunci când data cade într-o perioadă în care rânduiala bisericească nu permite sau nu recomandă asemenea slujbe.
Familia trebuie să discute din timp cu preotul. În funcție de situație:
- pomelnicul poate fi dat la Liturghie;
- parastasul poate fi făcut într-o sâmbătă apropiată;
- masa, dacă există, respectă postul;
- milostenia poate fi oferită chiar în ziua nașterii.
Nu este nevoie ca data să fie păstrată cu exactitate superstițioasă. Ziua de naștere nu este un termen-limită de care ar depinde folosul rugăciunii.
Dacă ziua de naștere vine înainte de 40 de zile
Uneori, ziua de naștere a celui mort cade în primele săptămâni după deces. Familia se poate ruga și poate da pomelnic, dar nu este necesar să organizeze încă un parastas mare între soroacele apropiate.
În această perioadă sunt deja rânduite pomenirile de la 3, 9 și 40 de zile. Ziua de naștere poate fi marcată simplu:
- prin participare la Liturghie;
- printr-o rugăciune acasă;
- prin aprinderea unei lumânări;
- printr-o faptă de milostenie.
Această măsură protejează sensul bisericesc al pomenirii și nu împovărează familia cu obligații repetate într-un timp foarte scurt.
Cum păstrăm ziua în familie
Ziua de naștere poate deveni un moment în care copiii și nepoții află cine a fost persoana, nu doar când a murit.
Familia poate:
- privi fotografii;
- povesti întâmplări adevărate;
- găti o mâncare legată de amintirea lui;
- citi o rugăciune;
- vizita o rudă singură;
- continua un proiect sau o faptă bună începută de cel adormit.
Memoria trebuie să rămână sinceră. Nu este necesară idealizarea persoanei și nici ascunderea tuturor dificultăților. Rugăciunea creștină recunoaște că fiecare om are nevoie de mila lui Dumnezeu.
Ziua nu trebuie impusă tuturor rudelor în aceeași formă. Unii vor dori să vorbească, alții să păstreze liniștea. Unitatea familiei se păstrează mai bine prin respect decât prin obligarea tuturor la un anumit ceremonial.
Ce este bine să evităm
În ziua de naștere a celui adormit este bine să evităm:
- credința că sufletul vine obligatoriu acasă la masă;
- lăsarea unui loc și a unei porții de hrană „pentru mort”;
- chemarea spiritului sau așteptarea unor semne;
- numărarea superstițioasă a obiectelor după vârstă;
- presiunea asupra rudelor de a organiza o masă costisitoare;
- afirmația că persoana „nu este pomenită” dacă nu s-a făcut parastas chiar în acea dată;
- transformarea zilei într-o petrecere fără rugăciune și fără măsură.
Un gest simplu și adevărat este mai potrivit decât o formă exterioară făcută din teamă.
Întrebări și răspunsuri
Se face parastas la ziua de naștere a celui mort?
Se poate face, dacă familia dorește și rânduiala parohiei permite. Nu există însă un parastas special pentru această dată și nu este un soroc obligatoriu.
Este greșit să spunem „ar fi împlinit…”?
Nu. Este o formulare firească despre vârsta pe care persoana ar fi avut-o în viața pământească. Nu trebuie înțeleasă ca o afirmație despre „vârsta” sufletului în veșnicie.
Putem face o donație în memoria lui?
Da. Milostenia pentru o nevoie reală este o formă potrivită de pomenire și poate fi făcută chiar în ziua de naștere.
Ziua de naștere înlocuiește aniversarea morții?
Nu. Aniversarea morții rămâne principala dată a pomenirii personale anuale. Ziua de naștere este o dată suplimentară de rugăciune și memorie familială.
Trebuie mers la cimitir?
Nu este obligatoriu. Se poate merge la mormânt, dar familia se poate ruga și la biserică sau acasă dacă nu poate ajunge la cimitir.
Este obligatoriu să facem masă sau tort?
Nu. Masa și tortul nu sunt cerințe bisericești. Familia poate păstra ziua prin rugăciune, Liturghie și milostenie, fără o adunare festivă.
Articole legate
- Pomenirea anuală a celor adormiți
- Pomenirea de un an
- Se poate muta parastasul mai devreme sau mai târziu?
- Ce facem dacă ziua de pomenire cade în post?
- Ce facem dacă ziua de pomenire cade într-o sărbătoare?
- Pomenirea celor adormiți la Sfânta Liturghie
- Cum se scrie un pomelnic pentru cei adormiți?
- Pomană și masa de pomenire