La mormânt se poate rosti o rugăciune simplă pentru odihna și iertarea celui adormit. Nu este nevoie de un text lung și nici de o formulă cunoscută pe de rost. Putem spune Tatăl nostru, putem citi Psalmul 90, putem rosti condacul Cu sfinții odihnește, Hristoase... sau ne putem ruga în cuvinte proprii: „Doamne, odihnește sufletul adormitului robului Tău (numele) și iartă-i greșelile cele de voie și cele fără de voie.”
Rugăciunea personală a familiei nu este însă același lucru cu litia sau parastasul. Acestea sunt slujbe ale Bisericii, cu rânduială și rugăciuni rostite de preot. Credinciosul se poate ruga singur ori împreună cu familia, iar când dorește o slujbă la mormânt trebuie să o stabilească din timp cu parohia.
Pe scurt
- La mormânt putem face semnul crucii și rosti o rugăciune scurtă pentru cel adormit.
Tatăl nostru, Psalmul 90 și condaculCu sfinții odihnește, Hristoase...sunt texte potrivite.- Dacă nu cunoaștem un text, este suficient să cerem lui Dumnezeu odihnă, iertare și lumină pentru persoana pomenită.
- Numele de botez poate fi rostit în rugăciune, dar Dumnezeu cunoaște persoana chiar dacă nu îl știm.
Veșnica pomenireeste o rugăciune a Bisericii și o mărturisire a comuniunii, nu o formulă magică.- Litia și parastasul nu se improvizează de familie; ele se săvârșesc de preot.
- Rugăciunea la mormânt este folositoare, dar nu înlocuiește pomenirea la Sfânta Liturghie.
O rugăciune scurtă pentru cel adormit
Cea mai potrivită rugăciune este cea rostită cu credință, atenție și înțeles. La o vizită obișnuită putem spune:
Doamne, odihnește sufletul adormitului robului Tău (numele), iartă-i greșelile cele de voie și cele fără de voie și așază-l în loc luminat, în loc de odihnă. Amin.
Pentru o femeie se poate spune adormitei roabei Tale, iar pentru mai multe persoane adormiților robilor Tăi. Nu este obligatoriu ca fiecare cuvânt să fie reprodus identic. Esențial este sensul cererii: îi încredințăm lui Dumnezeu pe cei plecați și cerem pentru ei milă, iertare și odihnă.
O formă și mai scurtă este:
Doamne, odihnește-l și-l iartă pe robul Tău (numele).
Dacă durerea este puternică și omul nu poate spune decât Doamne, miluiește, aceasta este tot rugăciune. Nu lungimea textului și nici numărul repetărilor îi dau valoare, ci întoarcerea sinceră către Dumnezeu.
„Cu sfinții odihnește, Hristoase...”
Unul dintre cele mai cunoscute texte ale slujbelor pentru cei adormiți este condacul:
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Textul concentrează sensul rugăciunii ortodoxe pentru morți: nu îi atribuim celui adormit o stare pe care noi am putea-o hotărî, ci cerem lui Hristos să-l așeze împreună cu sfinții, în viața veșnică. Forma poate fi adaptată pentru o femeie sau pentru mai multe persoane.
Condacul se cântă în slujbele de înmormântare și de pomenire, dar poate fi rostit și de credincioși în rugăciunea personală. Nu este nevoie să îl cântăm dacă nu cunoaștem melodia; poate fi citit rar și atent.
Putem spune „Tatăl nostru” la mormânt?
Da. Tatăl nostru este rugăciunea dată de Mântuitorul și poate fi rostită oriunde, inclusiv la mormânt. Ea nu este o rugăciune funerară în sens restrâns, dar așază pomenirea celui adormit în relația noastră cu Dumnezeu: cerem venirea Împărăției, împlinirea voii Sale, iertarea greșelilor și izbăvirea de rău.
O vizită scurtă poate începe astfel:
- facem semnul crucii;
- spunem
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin; - rostim
Tatăl nostru; - pomenim numele celui adormit și spunem o rugăciune pentru odihna lui;
- încheiem cu
Veșnica lui pomeniresau cu o altă cerere scurtă.
Aceasta nu este o nouă rânduială obligatorie, ci o formă simplă pentru cel care dorește un reper. Dacă familia are un canon de rugăciune primit de la duhovnic, îl poate urma.
Psalmul 90 la mormânt
Psalmul 90, care începe cu cuvintele Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, face parte din tradiția slujbei ortodoxe a înmormântării. El vorbește despre ocrotirea lui Dumnezeu, despre izbăvirea de frică și despre nădejdea celui care se încredințează Domnului.
Psalmul poate fi citit la mormânt din Psaltire, dintr-o carte de rugăciuni sau de pe telefon, dacă folosirea dispozitivului nu tulbură atmosfera și nu devine prilej de distragere. Nu este obligatoriu să fie cunoscut pe de rost.
Se poate citi și un singur psalm, nu neapărat o catismă întreagă. Pentru o rugăciune mai lungă, familia poate citi din Psaltire potrivit puterii și timpului său. Tema citirii Psaltirii este dezvoltată în articolul Citirea Psaltirii pentru cel adormit.
Psalmul 50, rugăciune de pocăință și cerere de milă, poate fi de asemenea rostit. Totuși, nu există o listă rigidă de psalmi fără de care vizita la mormânt ar fi incompletă.
Ce înseamnă „Veșnica pomenire”
Veșnica pomenire nu înseamnă numai că rudele promit să nu uite persoana. În slujba Bisericii, cuvintele cer ca Dumnezeu să o pomenească în Împărăția Sa și îi îndeamnă pe cei vii să păstreze legătura rugăciunii cu cel adormit.
La sfârșitul unei rugăciuni personale se poate spune:
Veșnica lui pomenire.
Pentru o femeie: Veșnica ei pomenire, iar pentru mai multe persoane: Veșnica lor pomenire.
Formula nu trebuie repetată un număr fix de ori pentru ca rugăciunea să fie „primită”. În slujbă este cântată potrivit rânduielii; în rugăciunea particulară poate fi rostită simplu. Sensul ei este explicat mai amplu în articolul Ce înseamnă „Veșnica pomenire”?.
Putem folosi propriile cuvinte?
Da. Rugăciunile Bisericii ne învață ce să cerem și ne feresc de idei greșite, dar omul poate adăuga o rugăciune personală. De exemplu:
Doamne, Îți mulțumesc pentru viața și dragostea pe care le-am primit prin robul Tău (numele). Iartă-i greșelile, odihnește-l în pace și ajută-ne să-i păstrăm amintirea cu credință și cu fapte bune.
Este bine ca rugăciunea să rămână adresată lui Dumnezeu. Putem vorbi despre cel adormit, ne putem aminti de el și putem plânge, dar nu trebuie să transformăm vizita într-o încercare de a primi semne, răspunsuri sau preziceri de la mort.
Nu este necesar să descriem lui Dumnezeu toate împrejurările vieții persoanei. El le cunoaște. Putem însă rosti numele, putem mărturisi durerea noastră și putem cere întărire pentru familie.
Trebuie rostit numele de botez?
În rugăciunea și pomenirea bisericească se folosește, de regulă, numele primit la Botez. La mormânt, familia poate spune simplu numele cu care l-a cunoscut pe cel adormit. Dacă există neclarități legate de nume, ele pot fi lămurite când se scrie pomelnicul pentru cei adormiți.
Când ne rugăm pentru o persoană al cărei nume nu îl știm — de exemplu, pentru toți cei îngropați într-un loc sau pentru morții fără rude — putem spune:
Doamne, odihnește sufletele tuturor celor adormiți în dreapta credință și pomenește-i în Împărăția Ta.
Dumnezeu nu depinde de exactitatea datelor pe care le deținem noi. Numele este important pentru pomenirea personală și pentru legătura comunității, nu ca element magic al rugăciunii.
Ce este litia la mormânt
Litia pentru cei adormiți este o slujbă scurtă de pomenire săvârșită de preot. Ea cuprinde rugăciunile începătoare, tropare, ectenie pentru cei adormiți, rugăciunea Dumnezeul duhurilor și a tot trupul..., otpustul și Veșnica pomenire, potrivit rânduielii folosite.
Litia poate fi oficiată la mormânt la 9 sau 40 de zile, la aniversări, în sâmbetele de pomenire ori cu alte prilejuri stabilite cu parohia. Familia trebuie să anunțe din timp preotul, mai ales într-un cimitir mare sau într-o zi cu multe pomeniri.
Credinciosul nu trebuie să imite rolul preotului și să încerce să săvârșească singur întreaga slujbă. El poate citi rugăciuni personale și psalmi, iar slujba bisericească o cere preotului. Diferența dintre aceste forme este explicată în pagina Ce este litia pentru cei adormiți?.
Litia, parastasul și rugăciunea personală nu sunt același lucru
Rugăciunea personală poate fi rostită de orice credincios, singur sau împreună cu familia. Nu necesită colivă, preot ori o dată specială.
Litia este o slujbă scurtă, potrivită adesea pentru mormânt sau pentru încheierea unei pomeniri.
Parastasul este o slujbă mai dezvoltată de mijlocire pentru cei adormiți, cu rugăciuni de iertare și cântarea Veșnica pomenire. El poate fi săvârșit în biserică, la cimitir ori, în anumite situații, în alt loc, potrivit rânduielii și binecuvântării preotului.
Locul și forma slujbei sunt prezentate separat în articolul Parastas acasă, la biserică sau la cimitir.
Rugăciunea la mormânt și Sfânta Liturghie
Rugăciunea la mormânt are un caracter personal și concret: familia se află lângă locul în care a fost îngropat trupul și își exprimă dragostea, dorul și nădejdea. Totuși, ea nu înlocuiește pomenirea liturgică.
În tradiția ortodoxă, pomenirea la Sfânta Liturghie ocupă locul central. Numele celor adormiți se scriu în pomelnic, iar preotul îi pomenește la Proscomidie și potrivit rânduielii liturgice. Vizita la cimitir, litia și rugăciunea de acasă se adaugă acestei comuniuni euharistice.
Dacă familia poate alege între o deplasare lungă la mormânt și participarea la Liturghie în ziua pomenirii, nu trebuie să considere că rugăciunea este valabilă numai lângă mormânt. Despre acest centru al pomenirii se poate citi în articolul Pomenirea celor adormiți la Sfânta Liturghie.
Este obligatorie lumânarea sau tămâia?
Lumânarea și tămâia au sens creștin și pot însoți rugăciunea, dar nu sunt condiții fără de care Dumnezeu nu o ascultă. Dacă este vânt, secetă, vegetație uscată sau administrația interzice focul deschis, ne rugăm fără lumânare.
Tămâierea mormântului este întâlnită în practica locală din România și Republica Moldova. Când este făcută cu înțelegere, ea exprimă cinstirea și rugăciunea care se înalță către Dumnezeu. Nu trebuie însă interpretată ca mijloc de „hrănire” a sufletului, de îndepărtare mecanică a răului sau de obligare a mortului să rămână la mormânt.
Sensul și folosirea în siguranță a luminii sunt dezvoltate în pagina Lumânarea la mormânt: când se aprinde și ce înseamnă.
Ce facem dacă nu avem carte de rugăciuni
Nu este nevoie să renunțăm la rugăciune. Putem face semnul crucii și spune:
Doamne, pomenește-l pe robul Tău (numele), iartă-l și odihnește-l în pace.
Putem adăuga Tatăl nostru, dacă îl știm, sau câteva cereri simple. O rugăciune de două propoziții spusă cu atenție este mai folositoare decât un text lung citit în grabă și fără înțelegere.
Telefonul poate fi folosit pentru a citi un text, dar este bine să deschidem rugăciunea dinainte, să închidem notificările și să evităm navigarea printre mesaje în timpul pomenirii.
Ce trebuie evitat
Rugăciunea la mormânt nu trebuie transformată în:
- repetarea unui text de un număr „obligatoriu” de ori pentru a obține un rezultat;
- chemarea spiritului celui mort sau cererea de semne;
- ghicire, descântece ori alte practici străine credinței ortodoxe;
- rostirea în grabă a unor formule fără atenție;
- judecarea rudelor care nu cunosc aceleași rugăciuni;
- înlocuirea Liturghiei și a parastasului prin gesturi private considerate mai puternice;
- folosirea rugăciunii ca fundal pentru fotografii, filmări sau conversații zgomotoase.
Nu este greșit să plângem, să facem pauze ori să nu putem termina textul. Rugăciunea nu este un examen de memorie. Cel care nu poate vorbi poate sta în tăcere înaintea lui Dumnezeu și poate spune numai numele persoanei.
Ordinea practică a unei vizite este prezentată în articolul Ce putem face când mergem la mormânt?, iar legătura mai largă dintre doliu și pomenire este explicată în pagina Doliul și rugăciunea pentru cel adormit.
Întrebări și răspunsuri
Care este cea mai scurtă rugăciune pe care o pot spune la mormânt?
Doamne, odihnește-l și-l iartă pe robul Tău (numele). Se poate adăuga Veșnica lui pomenire. Nu este nevoie de un text mai lung când timpul, sănătatea sau starea sufletească nu permit.
Pot citi rugăciunea de pe telefon?
Da. Cartea tipărită este mai potrivită pentru reculegere, dar telefonul poate fi folosit dacă este pus pe silențios și nu distrage atenția.
Trebuie să citesc Psalmul 90 de fiecare dată?
Nu. Psalmul 90 este foarte potrivit și aparține tradiției slujbei de înmormântare, dar nu este obligatoriu la fiecare vizită. Se poate spune numai o rugăciune scurtă.
Pot spune „Dumnezeu să-l ierte” la mormânt?
Da. Este o cerere scurtă și firească pentru iertarea celui adormit. Poate fi unită cu Dumnezeu să-l odihnească sau cu o rugăciune mai amplă.
Putem citi mai mulți membri ai familiei împreună?
Da. Unul poate citi psalmul, iar ceilalți pot răspunde Amin sau pot rosti împreună Tatăl nostru și Veșnica pomenire. Nu este necesar ca cineva să joace rolul preotului.
Este nevoie de colivă pentru o rugăciune simplă la mormânt?
Nu. Coliva se leagă de slujbele de pomenire și are un simbolism important, dar rugăciunea personală se poate face fără colivă, colaci, vin sau alte pregătiri.
Dacă nu pot merge la cimitir, pot rosti aceeași rugăciune acasă?
Da. Rugăciunea pentru cel adormit nu depinde de apropierea fizică de mormânt. Ea poate fi spusă acasă, în biserică, în călătorie sau oriunde ne aflăm.