Panihida este o slujbă de rugăciune pentru cei adormiți, prin care Biserica cere de la Dumnezeu iertarea păcatelor, odihnă și veșnică pomenire pentru ei. Ea poate fi săvârșită înainte de înmormântare, la casa sau capela unde se află trupul, dar și după înhumare, la soroace și la alte pomeniri.
În practica ortodoxă românească, termenul nu are pretutindeni un singur sens strict. În cărțile de cult, slujba de pomenire de la soroace poate fi numită panihidă, în timp ce în vorbirea populară este cunoscută mai ales ca parastas.
De unde vine denumirea
Cuvântul panihidă vine din grecescul pannychis, cu sensul de priveghere sau slujbă de toată noaptea. Denumirea amintește de vechea practică a creștinilor de a se ruga noaptea lângă trupurile celor adormiți, mai ales în perioadele de persecuție, când înmormântările se făceau adesea în ascuns.
Panihida de astăzi nu este, în mod obișnuit, o slujbă care durează întreaga noapte. Numele istoric s-a păstrat pentru rânduiala de rugăciune care a preluat și a concentrat vechile privegheri funerare.
Se întâlnește și forma panahidă, mai ales în texte vechi, în vorbirea regională sau sub influență slavă. Forma literară actuală este panihidă.
În limba rusă, termenul corespunzător este панихида (panihida). În Republica Moldova, cuvântul este ușor recunoscut în ambele limbi, dar folosirea termenului parastas nu coincide întotdeauna perfect în română și rusă.
Ce cuprinde panihida
Rânduiala poate avea o formă mai scurtă sau mai amplă. În alcătuirea ei se întâlnesc, după cartea de cult și împrejurare:
- rugăciunile începătoare;
- psalmi și tropare pentru cei adormiți;
- Psalmul 50 și un canon funerar, în forma mai amplă;
- condacul „Cu sfinții odihnește...”;
- ectenia pentru cei morți;
- rugăciunea „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul...”;
- otpustul și cântarea „Veșnica pomenire”.
Panihida este o ierurgie, nu una dintre cele șapte Taine. Ea este săvârșită de preot, deoarece cuprinde binecuvântări, ectenii, rugăciuni sacerdotale și otpust. Un mirean se poate ruga pentru cei răposați și poate citi Psaltirea ori rugăciuni destinate folosirii particulare, dar nu reproduce părțile rezervate preotului.
Descrierea completă a slujbei și a momentelor în care este săvârșită se găsește în articolul Panihida și litia pentru cei adormiți: ce sunt și când se săvârșesc.
Panihida înainte de înmormântare
În zilele dintre moarte și înhumare, preotul poate săvârși panihida la casa celui adormit, în capelă sau în alt loc potrivit. În această formă, slujba este o prescurtare a rânduielii înmormântării și cuprinde rugăciuni pentru iertarea și odihna celui răposat.
În unele regiuni, la această panihidă se adaugă citiri din Sfânta Evanghelie. Slujba astfel alcătuită este cunoscută popular sub numele de stâlpi sau cina. Prin urmare, stâlpii nu sunt identici cu orice panihidă, ci reprezintă o formă locală dinaintea înmormântării, în care panihidei i se adaugă citirile evanghelice.
Panihida nu înlocuiește prohodirea. Slujba înmormântării este rânduiala mai amplă săvârșită înainte de așezarea trupului în mormânt.
Panihida și parastasul
În cărțile românești de cult, slujba săvârșită la 3, 9 și 40 de zile, la un an și la celelalte soroace poate fi numită panihidă. În popor, aceeași rânduială este numită de obicei parastas.
De aceea, afirmația că panihida și parastasul sunt întotdeauna două slujbe complet diferite este prea rigidă. În unele contexte, termenii sunt aproape sinonimi. În altele, panihidă este denumirea liturgică mai largă, iar parastas indică mai ales pomenirea amplă de la un soroc, însoțită de colivă, pâine, vin și milostenie.
Când este importantă forma exactă, familia întreabă preotul ce rânduială se va săvârși. Diferențele terminologice sunt explicate separat în articolul Diferența dintre parastas, panihidă, litie și pomenire.
Ce este Panihida mică
Panihida mică este forma scurtă a slujbei pentru cei adormiți. În cărțile românești ea mai este numită Trisaghionul pentru morți sau Litia mică pentru morți.
Această rânduială cuprinde rugăciunile de bază, troparele pentru cei adormiți, ectenia, rugăciunea „Dumnezeul duhurilor...” și otpustul, fără toate părțile formei mai ample. Poate fi săvârșită după Sfânta Liturghie, la mormânt, acasă sau la o pomenire.
Termenul este explicat pe larg în Ce este Trisaghionul pentru morți?.
Panihida nu este Sfânta Liturghie
Pomenirea la Proscomidie și la Sfânta Liturghie este distinctă de panihidă. Pentru numele celor adormiți se scot miride din prescură, iar pomenirea este unită cu Jertfa euharistică a Bisericii.
Panihida poate fi săvârșită după Liturghie, dar nu o înlocuiește. La fel, aducerea colivei, a pâinii, a vinului sau a lumânărilor nu ține locul rugăciunii liturgice. Acestea sunt prinoase și semne ale pomenirii, nu plata slujbei și nici condiții de care ar depinde iertarea celui adormit.
Panihida ca nume al unei cărți
Panihida este și titlul unei cărți de cult care cuprinde rânduieli pentru cei adormiți: înmormântări, parastase, rugăciuni și îndrumări tipiconale. Când o trimitere bibliografică spune „după Panihidă” sau indică o pagină din „Panihida”, poate fi vorba despre această carte, nu despre o slujbă concretă.
În toate sensurile sale, panihida rămâne rugăciune de mijlocire. Ea nu garantează mecanic mântuirea, nu descoperă starea sufletului și nu devine mai puternică prin numărul obiectelor aduse. Biserica îl pomenește pe cel adormit cu credință și îl încredințează milei lui Dumnezeu.