Sorocul de pomenire este termenul calculat de la moarte la care un creștin adormit este pomenit în mod deosebit prin Sfânta Liturghie, parastas, rugăciunea familiei și milostenie. Soroacele sunt succesiunea acestor termene: la 3, 9 și 40 de zile, la câteva luni, la un an și apoi la aniversările morții.
Soroacele dau un ritm statornic rugăciunii, dar nu o limitează la câteva date. Cel adormit poate fi pomenit la biserică și acasă oricând, nu numai când se împlinește un soroc.
Ce înseamnă cuvântul „soroc”
În limba română, soroc înseamnă un termen stabilit sau momentul la care se împlinește o perioadă. În context funerar, el desemnează data calculată de la moartea unei persoane pentru o pomenire individuală.
Pluralul este soroace. Se folosesc expresiile:
- „sorocul de 40 de zile”;
- „parastas la soroc”;
- „soroacele celui adormit”;
- „a împlini un soroc de pomenire”.
Cuvântul nu trebuie confundat cu sărindarul, care înseamnă pomenirea la 40 de Sfinte Liturghii. Nici asemănarea cu termenul rusesc sorok — „patruzeci” — nu înseamnă că orice soroc ar fi legat de numărul 40.
În limba rusă, sensul este redat prin срок поминовения, поминальный срок sau prin numele concret al zilei: третий, девятый, сороковой день.
Care sunt principalele soroace
În practica ortodoxă românească, principalele pomeniri individuale sunt:
- la 3 zile;
- la 9 zile;
- la 40 de zile;
- la 3 luni;
- la 6 luni;
- la 9 luni;
- la un an;
- apoi anual.
În tradiția românească se întâlnesc frecvent parastase anuale până la împlinirea a șapte ani. Aceasta nu înseamnă că după șapte ani pomenirea încetează. Numele poate fi dat în continuare la Sfânta Liturghie, la parastase, la zilele de pomenire de obște și în rugăciunea familiei.
Primele trei termene — 3, 9 și 40 de zile — au un loc deosebit în tradiția Bisericii. Tâlcuirile lor fac trimitere la Învierea lui Hristos a treia zi, la cele nouă cete îngerești și la simbolismul biblic al numărului patruzeci. Aceste explicații exprimă credința și rugăciunea Bisericii; ele nu trebuie transformate într-un calendar material al drumului parcurs de suflet.
Prezentarea completă a fiecărui termen se găsește în secțiunea Soroace și zile de pomenire.
Cum se calculează zilele
Soroacele exprimate în zile se calculează de la data morții, nu de la data înmormântării. Ziua decesului este socotită drept prima zi, indiferent de ora la care s-a produs moartea.
Dacă omul a murit la 1 mai:
- 1 mai este ziua întâi;
- 3 mai este ziua a treia;
- 9 mai este ziua a noua;
- 40 de zile se calculează incluzând ziua de 1 mai.
Practic, pentru ziua a treia se adaugă două zile calendaristice la data decesului, pentru ziua a noua se adaugă opt, iar pentru ziua a patruzecea se adaugă 39.
Dacă moartea s-a produs aproape de miezul nopții, reperul firesc este data consemnată în actele oficiale. O neclaritate de câteva ore nu trebuie transformată într-o teamă religioasă.
Termenele exprimate în luni și ani se raportează, de regulă, la aceeași dată calendaristică din luna sau anul corespunzător. Când luna nu are ziua respectivă ori există o altă situație neclară, data practică se stabilește cu preotul.
Sorocul și ziua parastasului
Data sorocului și data la care se săvârșește efectiv parastasul nu sunt întotdeauna identice.
Sorocul rămâne data calculată de la moarte. Parastasul poate fi mutat într-o zi apropiată dacă termenul cade:
- într-o perioadă în care rânduiala liturgică nu permite parastase obișnuite;
- într-o mare sărbătoare;
- într-o zi în care parohia nu săvârșește asemenea slujbe;
- într-o situație în care familia sau preotul nu pot organiza pomenirea.
Se mută slujba, nu se recalculează sorocul. Familia se poate ruga și poate da pomelnicul în ziua exactă, iar parastasul poate fi făcut în ziua stabilită cu preotul.
În îndrumările românești se recomandă adesea ca, atunci când există alegere, parastasul mutat să fie făcut puțin înainte de termen, mai ales la 40 de zile. Dacă data a trecut, pomenirea se face ulterior; rugăciunea nu devine inutilă. Situațiile concrete sunt explicate în Când și cum se poate muta parastasul?.
Ce se face la un soroc
Centrul pomenirii este rugăciunea Bisericii. Familia poate:
- da pomelnicul pentru cel adormit la Sfânta Liturghie;
- participa la parastas sau la o litie;
- se ruga acasă;
- merge la mormânt, dacă este posibil;
- face milostenie în numele celui răposat.
În funcție de practica parohiei se pot aduce colivă, pâine sau colac, vin și lumânări. Masa de pomenire nu este obligatorie, iar numărul vaselor, pachetelor sau persoanelor invitate nu definește sorocul.
Pe pomelnic este suficient numele de botez. Mențiunea „40 de zile” sau „un an” poate fi comunicată preotului separat atunci când se stabilește slujba.
Soroacele și zilele generale de pomenire
Soroacele sunt personale: ele se calculează de la moartea unei anumite persoane. Moșii, sâmbetele morților, Paștele Blajinilor și alte zile de pomenire de obște aparțin calendarului bisericesc și îi cuprind pe mai mulți adormiți.
O persoană poate fi pomenită atât la soroacele sale, cât și în zilele generale. Acestea nu se exclud și nu se înlocuiesc automat.
Ziua de naștere a celui adormit poate fi păstrată prin rugăciune și milostenie, dar nu este un soroc bisericesc obligatoriu. Reperul anual principal rămâne data morții.
Dacă un soroc a fost omis
Un soroc uitat, calculat greșit sau imposibil de organizat nu trebuie „reparat” prin repetarea tuturor slujbelor din teamă. Familia continuă pomenirea, dă numele la Liturghie și stabilește cu preotul un parastas apropiat ori următorul termen important.
Soroacele nu sunt termene-limită după care Dumnezeu nu ar mai primi rugăciunea. Ele sunt repere pastorale care îi ajută pe cei vii să păstreze statornic legătura de iubire și rugăciune cu cel adormit.