Catisma este una dintre cele 20 de părți mari în care este împărțită Psaltirea pentru citirea ei în slujbele Bisericii și în rugăciunea particulară. O catismă cuprinde mai mulți psalmi; ea nu este o rugăciune separată și nici, în mod obișnuit, un singur psalm.
Împărțirea în catisme permite citirea Psaltirii într-o ordine stabilă, fără ca întreaga carte să fie parcursă dintr-o dată. Numărul și cuprinsul fiecărei catisme sunt aceleași în edițiile ortodoxe obișnuite, chiar dacă numerotarea unor psalmi poate diferi față de alte Biblii.
Cum este alcătuită o catismă
Fiecare catismă este împărțită în trei secțiuni, numite stări. În cărțile de rugăciune, despărțirea dintre ele este marcată de obicei prin cuvântul „Slavă”, prescurtare pentru doxologia „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh...”.
La citirea Psaltirii pentru cel adormit, după fiecare „Slavă” poate fi rostită rugăciunea de pomenire indicată de ediția folosită. Astfel, numele celui răposat este pomenit de trei ori în cadrul unei catisme. Formulele nu trebuie improvizate: se urmează textul cărții ortodoxe și rânduiala cunoscută în parohie.
O catismă poate fi citită integral la o singură ședere de rugăciune sau în mai multe momente, după puterea cititorului. Împărțirea ei în trei stări oferă locuri firești de oprire, dar nu transformă lectura într-un procedeu mecanic.
De unde vine denumirea
Cuvântul românesc catismă vine din grecescul kathisma, care înseamnă „ședere”. Denumirea este legată de practica liturgică în care, în anumite momente ale citirii psalmilor, credincioșilor le era îngăduit să șadă.
Etimologia nu înseamnă că orice catismă trebuie citită obligatoriu stând jos. Poziția trupului depinde de slujbă, de practica locului, de sănătatea persoanei și de îndrumările cărții sau ale preotului. Sensul principal al termenului este astăzi acela de diviziune a Psaltirii.
Pluralul corect este catisme. În limba rusă, echivalentul este кафизма (kafizma), iar pluralul — кафизмы. În mediul bilingv din Republica Moldova pot fi auzite ambele forme.
Catisma a XVII-a și slujba înmormântării
Cea mai cunoscută în context funerar este Catisma a XVII-a, alcătuită din Psalmul 118 în numerotarea ortodoxă. În multe Biblii occidentale, același text apare ca Psalmul 119. Este cel mai lung psalm, cu 176 de versete, și are ca temă centrală legea și poruncile lui Dumnezeu.
În rânduiala deplină a înmormântării mirenilor, Psalmul 118 se citește în trei stări. Între ele se rostesc cereri pentru odihna celui adormit, iar după catismă urmează cântările numite Binecuvântările morților. În practica unor locuri, din motive de timp, se citesc numai versete alese; această prescurtare nu schimbă faptul că textul liturgic de bază este Catisma a XVII-a.
Faptul că această catismă apare la înmormântare nu o transformă într-un text rezervat morților. Psalmul 118 este rugăciune biblică și se folosește și în alte slujbe ale Bisericii.
Catismele la citirea pentru cel adormit
Când Psaltirea este citită lângă trupul celui adormit sau în zilele următoare morții, catismele sunt parcurse în ordinea lor, de la prima la a douăzecea. După încheiere, lectura poate fi reluată de la început. Familia poate împărți catismele între mai mulți cititori, dacă fiecare știe de unde începe și unde se oprește.
Nu există o catismă care să corespundă automat unei anumite zile după moarte, unei boli sau unei categorii de persoane. Alegerea aleatorie a unei catisme pentru a afla „un semn” nu aparține rugăciunii ortodoxe.
Ordinea completă, rugăciunile dintre stări și posibilitatea împărțirii lecturii sunt explicate în articolul Citirea Psaltirii pentru cel adormit.
Cu ce nu trebuie confundată
Catisma nu este același lucru cu un canon, cu o catavasie, cu o sedelnă sau cu un capitol numerotat al Bibliei. Toate sunt termeni liturgici diferiți. Ea desemnează în primul rând o unitate de lectură din Psaltire.
Nici expresia „a citi o catismă” nu înseamnă să se rostească numai rugăciunile de început și de sfârșit. Conținutul principal îl formează psalmii cuprinși în acea parte a Psaltirii, citiți cu atenție și fără grabă.