Cățuia și cădelnița sunt vase în care se așază cărbune aprins și tămâie pentru tămâiere. Cădelnița este obiectul liturgic, de regulă suspendat pe lanțuri și folosit de preot sau diacon, iar cățuia este un vas stabil, fără lanțuri, întrebuințat mai ales în casă, în capelă sau atunci când cădelnița nu este disponibilă.
Ambele au aceeași funcție de bază, dar nu sunt obiecte identice și nu au întotdeauna aceeași întrebuințare. La înmormântare, familia pregătește tămâia și cărbunele, iar forma concretă a tămâierii este condusă de clericul care săvârșește slujba.
Cum arată cădelnița
Cădelnița bisericească este un vas metalic cu capac perforat, suspendat de obicei pe trei lanțuri și manevrat printr-un al patrulea. În interior se așază cărbunele aprins, peste care se pune tămâia.
Unele cădelnițe au clopoței mici fixați de lanțuri. Sunetul lor însoțește mișcarea, dar nu are rolul de a alunga magic răul.
Forma cu lanțuri îi permite clericului să tămâieze altarul, icoanele, darurile, pe cel adormit și pe credincioși, potrivit rânduielii liturgice.
În limba rusă, cădelnița bisericească este numită кадило (kadilo).
Cum arată cățuia
Cățuia este un vas mic și stabil, făcut din metal, ceramică ori alt material rezistent la temperatură. Poate avea picior, mâner sau capac perforat, dar nu este suspendată pe lanțuri.
Ea se așază pe o suprafață sigură, iar tămâia arde pe cărbune în interior. Cățuia este potrivită:
- în casa unde se află cel adormit;
- într-o capelă funerară;
- pentru rugăciunea de acasă;
- la un parastas organizat într-un spațiu unde nu se folosește cădelnița pe lanțuri;
- ca înlocuitor practic atunci când preotul indică aceasta.
O lingură, o conservă, o cană sau o farfurie improvizată nu sunt cățuie. Ele se pot încinge, răsturna sau sparge și nu oferă un suport potrivit pentru jar.
În mediul slav poate fi întâlnit cuvântul кацея (kațeia) pentru un vas de tămâiere ținut în mână, însă termenii regionali nu corespund întotdeauna perfect obiectelor românești.
Ce simbolizează tămâierea
Fumul plăcut mirositor al tămâiei este un simbol al rugăciunii care se înalță către Dumnezeu. Imaginea apare în Sfânta Scriptură, unde tămâia este unită cu rugăciunile sfinților.
La slujba înmormântării, tămâierea exprimă:
- rugăciunea Bisericii pentru cel adormit;
- cinstirea trupului care a fost templu al Duhului Sfânt;
- cererea milei lui Dumnezeu;
- amintirea miresmelor aduse la mormântul Mântuitorului;
- sfințirea și binecuvântarea spațiului rugăciunii.
Tămâia nu hrănește sufletul, nu îl ține în casă și nu îl alungă. Fumul nu este o barieră materială împotriva duhurilor și nu înlocuiește rugăciunea.
Când se folosesc la înmormântare
Tămâia și vasul pentru arderea ei se pregătesc înainte de venirea preotului. Tămâierea poate avea loc:
- la panihida din casă sau capelă;
- la stâlpi și la rugăciunile dinaintea înmormântării;
- când sicriul este scos din casă;
- în biserică, în timpul slujbei;
- în procesiunea funerară, după practica locului;
- la mormânt;
- la parastase și alte pomeniri.
În timpul slujbei, clericul tămâiază după rânduială. Familia nu trebuie să treacă vasul din mână în mână și să tămâieze simultan, decât dacă preotul a indicat clar o practică locală.
În unele rânduieli românești, la sfârșitul înhumării cenușa rămasă în cădelniță este pusă în mormânt. Acest gest îi aparține preotului și nu trebuie repetat ulterior de familie.
Întreaga pregătire a tămâiei este explicată practic în articolul Tămâia, cărbunele și cățuia la înmormântare și parastas.
Se poate tămâia acasă fără preot?
Credincioșii pot arde tămâie acasă în timpul rugăciunii, folosind o cățuie sigură. Pot rosti „Tatăl nostru”, un psalm sau rugăciuni pentru cei adormiți.
Aceasta este o practică particulară, nu reproducerea slujbei preoțești. Mireanul nu rostește ectenii și binecuvântări rezervate clerului. Dacă fumul este interzis ori afectează sănătatea, rugăciunea se face fără tămâie.
Ce cărbune se folosește
Cel mai potrivit este cărbunele special pentru cădelniță și cățuie, realizat pentru arderea tămâiei. Acesta se aprinde conform instrucțiunilor și se lasă până când suprafața este bine încinsă, apoi se așază o cantitate mică de tămâie.
Nu este potrivit să se folosească drept jar:
- spirt sau alte lichide inflamabile;
- hârtie aprinsă;
- capete de lumânare;
- lemne, plastic ori materiale necunoscute;
- cărbune pentru grătar în încăperi închise.
Aceste materiale pot produce flacără, fum toxic ori monoxid de carbon. Tămâia se pune puțin câte puțin; o cantitate mare nu face rugăciunea mai puternică.
Reguli de siguranță
Cățuia se așază pe piatră, metal, ceramică sau alt suport rezistent la căldură. Nu se pune direct pe mobilă, textile, sicriu, covor ori pervaz din material combustibil.
Vasul aprins:
- nu se lasă nesupravegheat;
- nu se ține lângă copii sau animale;
- nu se mută cu mâna goală după ce s-a încins;
- nu se acoperă cu un obiect inflamabil;
- nu se golește cât timp cărbunele este fierbinte;
- se folosește numai cu aerisire adecvată.
Persoanele cu afecțiuni respiratorii nu trebuie obligate să rămână în fum. În spitale, instituții și capele se respectă regulile privind focul deschis.
Ce se face cu cenușa
Cenușa și cărbunele se lasă să se răcească complet. După aceea pot fi golite într-un loc curat ori păstrate până când pot fi înlăturate în siguranță, după practica familiei sau a parohiei.
Nu se aruncă jar fierbinte în coșul de gunoi, pe iarbă uscată sau lângă materiale inflamabile. Nu este necesar ca fiecare rest de cenușă să fie dus la cimitir ori îngropat.
Cățuia se curăță periodic de cenușă și rășină și se păstrează ca obiect destinat rugăciunii, nu ca talisman.
Încadrarea cățuii și a cădelniței între obiectele necesare ori dependente de împrejurare este explicată în Ce obiecte și prinoase sunt necesare la înmormântare și parastas?.
Ce nu trebuie interpretat
Nu sunt semne despre suflet:
- direcția în care se ridică fumul;
- faptul că tămâia se stinge repede;
- trosnetul cărbunelui;
- forma cenușii;
- mirosul mai puternic sau mai slab;
- răsturnarea accidentală a vasului.
Acestea depind de aer, temperatură, calitatea cărbunelui și cantitatea de rășină. Cățuia și cădelnița își împlinesc rostul atunci când slujesc rugăciunii și cinstirii, fără improvizații periculoase și fără interpretări magice.