Dezlegarea înseamnă, în limbaj bisericesc, eliberarea unei persoane de păcate, de o oprire sau de o obligație, ori acordarea unei permisiuni, în funcție de context. Același cuvânt este folosit la Spovedanie, în disciplina bisericească, în calendarul posturilor și în rugăciunile pentru cei adormiți, dar nu are în toate aceste situații același efect.
Expresii precum dezlegare de păcate, dezlegare de canon, dezlegare la pește și rugăciune de dezlegare pentru mort nu sunt echivalente.
De unde vine sensul cuvântului
Verbul a dezlega înseamnă, în sens direct, a desface ceea ce este legat. În limbajul biblic și bisericesc, imaginea devine una duhovnicească: omul poate fi legat de păcat, de o hotărâre, de o oprire sau de o obligație și poate fi eliberat prin iertare, binecuvântare ori ridicarea interdicției.
Cuvântul trebuie înțeles întotdeauna împreună cu întrebarea: de ce anume este dezlegată persoana și cine are autoritatea să o dezlege?
Nu orice rugăciune, sfat sau gest este automat o dezlegare. În anumite situații, dezlegarea este legată de slujirea preotului sau a episcopului; în altele, termenul indică pur și simplu regula calendaristică a Bisericii.
Dezlegarea la Spovedanie
La Taina Spovedaniei, creștinul viu își mărturisește păcatele înaintea lui Dumnezeu, în prezența preotului, cu pocăință și hotărârea de a se îndrepta. Preotul rostește rugăciunea de dezlegare, cerând și mărturisind iertarea păcatelor prin mila lui Dumnezeu.
Dezlegarea nu este o anulare mecanică produsă numai prin auzirea unei formule. Ea presupune:
- mărturisirea sinceră a păcatelor;
- pocăința;
- asumarea răspunderii;
- dorința de îndreptare;
- împăcarea cu Dumnezeu și cu aproapele, pe cât este posibil.
Preotul nu iartă printr-o putere personală independentă de Dumnezeu. El slujește Taina încredințată Bisericii și rostește dezlegarea în numele lui Hristos.
Dezlegarea de canon sau de oprire
În limbaj bisericesc, canonul poate însemna și epitimia ori rânduiala duhovnicească dată unei persoane după Spovedanie: rugăciuni, post, milostenie, oprire temporară de la Împărtășanie sau alte îndrumări.
Dezlegarea de canon înseamnă încheierea, scurtarea sau ridicarea acestei rânduieli de către autoritatea bisericească potrivită. Persoana nu își declară singură canonul terminat numai pentru că a trecut un anumit timp.
În același sens mai larg se poate vorbi despre:
- ridicarea unei opriri de la Împărtășanie;
- dezlegarea de un jurământ făcut fără discernământ;
- ridicarea unei sancțiuni bisericești;
- permisiunea de a ieși dintr-o obligație asumată.
Situațiile diferă și nu se rezolvă printr-o formulă generală. Ele se discută cu duhovnicul și, unde este necesar, cu episcopul.
Dezlegarea la post
În calendar, expresiile dezlegare la pește, dezlegare la vin și untdelemn ori dezlegare la toate indică alimentele îngăduite într-o anumită zi de post.
Aici cuvântul nu înseamnă iertarea unui păcat. El arată că regula alimentară obișnuită este ușurată pentru o sărbătoare sau după rânduiala perioadei liturgice.
De exemplu:
- dezlegare la pește permite consumul de pește, dar nu transformă automat ziua într-una fără orice înfrânare;
- dezlegare la vin și untdelemn permite aceste alimente, păstrând celelalte limite ale postului;
- o dezlegare personală, din motive de boală, sarcină, vârstă sau tratament, se stabilește pastoral cu preotul și cu respectarea recomandărilor medicale.
Calendarul oferă regula generală. Duhovnicul poate adapta postul unei persoane concrete, dar credinciosul nu trebuie să își provoace rău sănătății pentru a respecta formal o regulă alimentară.
Dezlegarea și binecuvântarea
Binecuvântarea este cererea și împărtășirea harului și ajutorului lui Dumnezeu asupra unei persoane, lucrări sau situații. Dezlegarea presupune mai precis înlăturarea unei legături, opriri ori poveri.
În vorbirea curentă, cele două cuvinte pot fi apropiate. Un preot poate binecuvânta o călătorie și, în același timp, poate da dezlegare unei persoane să împlinească ceva ce necesita permisiune.
Totuși, nu orice binecuvântare este dezlegare și nu orice dezlegare privește păcatele. Când sensul este neclar, trebuie întrebat direct: „Este o binecuvântare, o permisiune sau o dezlegare sacramentală?”
Rugăciunea de dezlegare la înmormântare
La slujba înmormântării și la alte slujbe pentru cei adormiți, Biserica rostește rugăciuni prin care cere lui Dumnezeu iertarea greșelilor făcute cu voie sau fără voie și odihna sufletului.
În acest context, cuvântul dezlegare exprimă rugăciunea de mijlocire a Bisericii pentru cel mort. El nu înseamnă că preotul ascultă o Spovedanie după moarte și nici că hârtia pusă în mâna răposatului produce automat iertarea tuturor păcatelor.
Rânduiala funerară concretă, inclusiv foaia de dezlegare, este explicată în Ce sunt rugăciunea de dezlegare și foaia de dezlegare?.
De ce nu este o Spovedanie postumă
Spovedania cere participarea liberă și conștientă a persoanei vii: mărturisirea păcatelor, pocăință și primirea îndrumării duhovnicești. După moarte, omul nu mai poate împlini această lucrare în forma Tainei.
Rugăciunile de la înmormântare sunt cereri adresate milei lui Dumnezeu. Ele au valoarea rugăciunii Bisericii, dar nu trebuie prezentate drept înlocuitor sigur al Spovedaniei pe care omul a amânat-o în timpul vieții.
Dacă o persoană a murit fără Spovedanie și Împărtășanie, familia nu trebuie să deznădăjduiască și nici să caute formule suplimentare care ar garanta iertarea. Situația este explicată în Dacă omul a murit fără spovedanie și împărtășanie.
Dezlegarea nu este magie
În limbajul popular, „dezlegarea” poate fi confundată cu descântece pentru „dezlegarea cununiilor”, a norocului, a casei sau a unei presupuse vrăji. Aceste practici nu trebuie amestecate cu sensurile bisericești ale cuvântului.
O dezlegare bisericească:
- nu este cumpărată printr-un obiect;
- nu se obține prin repetarea secretă a unei formule;
- nu anulează libertatea și răspunderea persoanei;
- nu poate fi fabricată de oricine;
- nu garantează mecanic un rezultat lumesc;
- nu înlocuiește pocăința, rugăciunea și îndreptarea vieții.
Nici prezența cuvântului „dezlegare” într-un text nu dovedește că acel text aparține Bisericii. Contează cine îl rostește, în ce rânduială și cu ce sens.
Cum înțelegem corect termenul
Când auzim că cineva „a primit dezlegare”, trebuie lămurit contextul. Poate fi vorba despre iertarea păcatelor la Spovedanie, ridicarea unei opriri, adaptarea postului, permisiunea pentru o anumită acțiune sau rugăciunea pentru un mort.
Aceste sensuri au un nucleu comun — eliberarea de o legătură — dar nu sunt interschimbabile.
Dezlegarea nu este o scurtătură care înlătură consecințele oricărei alegeri. În viața Bisericii, ea este legată de mila lui Dumnezeu, de adevăr, de pocăință, de responsabilitate și de autoritatea duhovnicească exercitată cu discernământ.