Giulgiul este pânza în care trupul celui adormit este înfășurat sau cu care este acoperit, după chipul îngropării Mântuitorului, iar acoperământul funerar este denumirea mai largă pentru pânza, vălul ori învelitoarea așezată peste trup în sicriu. În practica ortodoxă românească se folosește frecvent o pânză albă, simplă sau împodobită cu semnul Crucii.
Termenii se pot suprapune, dar nu sunt întotdeauna perfect identici. „Giulgiu” subliniază mai ales înfășurarea sau acoperirea trupului, în timp ce „acoperământ funerar” poate desemna orice învelitoare destinată acestei întrebuințări.
De unde vine sensul creștin al giulgiului
Evangheliile arată că, după coborârea de pe Cruce, trupul Domnului Iisus Hristos a fost înfășurat într-un giulgiu curat și așezat în mormânt. Pregătirea trupului creștinului pentru înhumare păstrează memoria acestei îngropări și exprimă cinstirea datorată trupului omenesc.
Trupul nu este tratat ca un obiect fără valoare. El a fost unit cu sufletul, a primit pecetea Botezului și a participat la viața sacramentală a Bisericii. De aceea este spălat, îmbrăcat, așezat cu grijă în sicriu și acoperit cu respect.
Pânza albă amintește și de haina luminoasă a Botezului, precum și de nădejdea că trupul supus stricăciunii va învia întru nestricăciune. Acestea sunt semnificații teologice, nu afirmații despre valoarea materialului folosit.
Ce exprimă acoperământul
În îndrumările ortodoxe românești, pânza așezată peste trup arată că răposatul se află sub acoperământul lui Hristos. Imaginea trimite la ocrotirea și mila lui Dumnezeu, cerute prin rugăciunea Bisericii.
Acoperământul mai exprimă:
- respectul față de trupul celui adormit;
- modestia și cuviința;
- egalitatea oamenilor înaintea morții;
- încredințarea trupului pământului în nădejdea Învierii;
- despărțirea de viața pământească fără dispreț față de trup.
Pânza nu ascunde trupul pentru că acesta ar fi „necurat” în sens religios. Moartea aduce schimbări fizice și cere măsuri sanitare, dar trupul rămâne vrednic de cinstire și rugăciune.
Cum poate arăta
Acoperământul funerar poate fi:
- o pânză albă simplă;
- un cearșaf curat, folosit cu această destinație;
- un văl sau o pânză special confecționată;
- un acoperământ cu Sfânta Cruce ori cu alte însemne creștine;
- în tradiția slavă, un acoperământ tipărit cu Răstignirea și rugăciuni.
Materialul poate fi din bumbac, in sau altă țesătură potrivită. Nu există o țesătură, o dimensiune sau o ornamentație obligatorie pentru toate parohiile.
În limba rusă se folosesc termenii саван pentru giulgiul alb și погребальный покров pentru acoperământul funerar, inclusiv pentru cel cu reprezentări și texte bisericești.
Giulgiul și hainele celui adormit
Giulgiul nu înlocuiește în mod necesar îmbrăcămintea. În practica românească actuală, trupul este de obicei îmbrăcat în haine curate și apoi acoperit cu pânza funerară.
În unele tradiții, giulgiul poate înfășura trupul mai complet, peste sau în locul anumitor haine. Aceasta depinde de obiceiul locului, de dorința exprimată de persoană înainte de moarte, de condițiile sanitare și de indicațiile preotului.
Hainele scumpe, costumul elaborat sau acoperământul luxos nu îi oferă celui adormit un loc mai bun înaintea lui Dumnezeu. Sensul pregătirii este curățenia, cuviința și mărturisirea nădejdii creștine.
Întregul proces este explicat în articolul Pregătirea trupului celui adormit: spălarea, îmbrăcarea și așezarea în sicriu.
Când se așază peste trup
Pânza este așezată, de regulă, după ce trupul a fost pregătit și pus în sicriu. În timpul priveghiului și al slujbelor, fața poate rămâne descoperită, iar acoperământul poate fi lăsat până la piept sau retras parțial, după practica locului.
La sărutarea cea mai de pe urmă, credincioșii se apropie de icoană, de cununa răposatului sau de cel adormit potrivit rânduielii parohiei. După rămas-bun, trupul poate fi acoperit complet înainte de închiderea sicriului.
Dacă sicriul trebuie să rămână închis din motive sanitare, legale sau tehnice, acoperământul poate fi așezat în forma permisă înainte de închidere. Lipsa accesului vizual la trup nu împiedică rugăciunea și nu face slujba incompletă.
Ce nu trebuie confundat
Giulgiul sau acoperământul funerar nu este același lucru cu:
- căptușeala sicriului, care protejează și finisează interiorul;
- pătura ori materialul absorbant folosit din motive tehnice;
- pânza de doliu așezată la ușa casei;
- prosoapele legate de cruce, prapori sau oferite ca pomană;
- acoperământul de pe analog ori altar, care este obiect liturgic al bisericii;
- epitaflul, reprezentarea punerii în mormânt a lui Hristos folosită în Săptămâna Mare.
Același material textil nu trebuie mutat arbitrar de la o întrebuințare la alta numai pentru că poartă o cruce sau o imagine religioasă.
Diferențele practice dintre pânză, acoperământ și prosoapele funerare sunt prezentate în Pânza, acoperământul și prosoapele la înmormântare.
Ce se întâmplă după închiderea sicriului
Dacă pânza este destinată acoperirii trupului, ea rămâne de regulă în sicriu. Un acoperământ decorativ care aparține bisericii, capelei sau firmei funerare poate fi îndepărtat înainte de închiderea sicriului, potrivit înțelegerii stabilite.
Familia trebuie să știe de la început dacă obiectul este cumpărat, împrumutat sau inclus numai pentru expunere. O pânză care a atins trupul nu devine periculoasă ori „a mortului” printr-o regulă spirituală; manipularea ei ține de igienă, proprietate și destinația concretă.
Nu este necesar ca resturile de material să fie îngropate, arse ori păstrate în casă. Ele se gestionează firesc, după folosire și după recomandările sanitare.
Ce nu trebuie interpretat
Nu sunt semne despre cel adormit:
- ruperea sau alunecarea pânzei;
- apariția unei cute;
- descoperirea accidentală a feței;
- culoarea ori grosimea materialului;
- faptul că acoperământul nu are o cruce;
- imposibilitatea de a procura un giulgiu special.
Giulgiul nu împiedică sufletul să vadă, să plece sau să primească rugăciunea. Nu trebuie tăiat în anumite numere, legat cu noduri ori măsurat după trup pentru a evita o nenorocire.
Rostul său este simplu și profund: cinstirea trupului, amintirea îngropării lui Hristos și mărturisirea că cel adormit este încredințat acoperământului și milei lui Dumnezeu.