Moșii sunt zile de pomenire de obște a celor adormiți, numite astfel în amintirea moșilor și strămoșilor unei familii și ai întregii comunități. În aceste zile, credincioșii dau pomelnice la Sfânta Liturghie, participă la parastas și fac milostenie pentru cei răposați.
Termenul aparține mai ales tradiției ortodoxe românești. El nu desemnează o singură sărbătoare, ci mai multe zile de pomenire, dintre care cele mai cunoscute sunt Moșii de iarnă și Moșii de vară.
De ce se numesc „Moșii”
În acest context, cuvântul moși înseamnă înaintași, bătrâni ai neamului și strămoși. Denumirea amintește că pomenirea nu se limitează la rudele pe care le-am cunoscut personal, ci îi cuprinde și pe cei din generațiile anterioare, ale căror nume pot fi uitate de oameni, dar sunt cunoscute de Dumnezeu.
„Moșii” nu este o sărbătoare a bărbaților în vârstă și nu are legătură cu sensul juridic al cuvântului „moșie”. Când este folosit ca nume al zilei de pomenire, termenul se scrie de obicei cu majusculă: Moșii de iarnă, Moșii de vară.
În vorbirea populară, cuvântul poate desemna și darurile împărțite în acea zi: „se dau Moși”, „vase de Moși” sau „pomană de Moși”. Acesta este un sens derivat. Moșii sunt mai întâi ziua și pomenirea; obiectele oferite țin de milostenia care o însoțește.
Moșii și Sâmbetele morților
Cele mai importante zile numite Moșii sunt sâmbete ale pomenirii de obște. Sâmbăta are un loc funerar aparte în calendarul ortodox, fiind legată de odihnă, de șederea trupului Mântuitorului în mormânt și de rugăciunea pentru toți cei adormiți.
De aceea, expresiile Moșii, Sâmbăta morților și, în unele medii, sâmbătă părintească se pot referi la aceeași zi. Totuși, nu fiecare sâmbătă din an este numită Moși și nu toate sâmbetele de pomenire poartă pretutindeni aceeași denumire populară.
Moșii sunt pomeniri generale, stabilite prin calendar și tradiție pentru întreaga comunitate. Ei se deosebesc de soroacele unei persoane, care se calculează individual de la data morții: 3, 9 și 40 de zile, luni și ani.
Moșii de iarnă
Moșii de iarnă sunt pomeniți în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, numită și Duminica lăsatului sec de carne. Data se schimbă de la un an la altul, deoarece depinde de data Paștilor.
Pomenirea este așezată înaintea duminicii în care Biserica vorbește despre judecata de apoi. Credincioșii se roagă ca Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească pe cei trecuți din această viață.
Data, rânduiala și particularitățile acestei zile sunt explicate în articolul Moșii de iarnă: când sunt și cum se face pomenirea celor adormiți.
Moșii de vară
Moșii de vară sunt pomeniți în sâmbăta dinaintea Pogorârii Sfântului Duh, adică înainte de Rusalii. Și această dată este mobilă, fiind calculată în funcție de Paști.
În rugăciunile acestei zile sunt pomeniți creștinii adormiți din toate vremurile și locurile. Denumirea populară exprimă pomenirea moșilor și strămoșilor, iar legătura cu Rusaliile arată că întreaga Biserică, alcătuită din vii și adormiți, este chemată la viața în Duhul Sfânt.
Explicația completă se găsește în articolul Moșii de vară: când sunt și cum se face pomenirea celor adormiți.
Există și Moșii de toamnă?
Denumirea Moșii de toamnă este folosită pentru pomeniri locale din perioada toamnei, adesea în apropierea sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie sau la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie.
Spre deosebire de Moșii de iarnă și de vară, Moșii de toamnă nu au o singură dată uniformă în întreg spațiul ortodox românesc. Calendarul, tradiția eparhiei și practica parohiei trebuie verificate înainte de stabilirea parastasului.
Faptul că o comunitate nu folosește denumirea „Moșii de toamnă” nu înseamnă că ea nu se roagă pentru cei adormiți. Poate exista o sâmbătă locală de pomenire, numită altfel sau legată de un alt reper calendaristic.
Moșii în România și în Republica Moldova
În România, denumirile Moșii de iarnă și Moșii de vară sunt foarte răspândite și apar frecvent în calendare, anunțuri parohiale și tradiția familială.
În Republica Moldova, aceleași sâmbete există în rânduiala bisericească și pot fi numite Moși, Sâmbăta morților sau sâmbătă părintească. Ele au însă, în general, o vizibilitate publică mai redusă decât Paștele Blajinilor / Radonița, principala zi populară de vizitare a cimitirelor după Paști.
Paștele Blajinilor este tot o zi de pomenire de obște, dar nu este pur și simplu un alt nume pentru Moșii de iarnă sau de vară. Are alt loc în calendar, alte rădăcini regionale și o importanță locală deosebită în Moldova.
În parohiile rusofone, termenul cel mai apropiat este родительская суббота — „sâmbătă părintească”. Nu există un echivalent rusesc unic care să redea toate sensurile populare ale cuvântului românesc „Moșii”.
Ce se face de Moși
Centrul zilei este pomenirea la biserică. Credincioșii pot:
- da un pomelnic pentru cei adormiți;
- aduce prescură pentru pomenirea la Proscomidie;
- participa la Sfânta Liturghie și la parastas;
- pregăti colivă, pâine sau colac, vin și lumânări, după practica parohiei;
- face milostenie în numele celor răposați;
- îngriji și cerceta mormintele, dacă este posibil.
Vizitarea cimitirului nu înlocuiește rugăciunea bisericească și nu este obligatorie în toate locurile. Pomana poate fi oferită la biserică, acasă sau direct unei persoane care are nevoie de ajutor.
Nu există un număr obligatoriu de vase, prosoape, colaci ori pachete. Darurile nu sunt trimise material celor morți și nu le asigură trecerea prin anumite trepte nevăzute. Rostul lor este milostenia făcută celor vii și pomenirea cu dragoste a celor adormiți.
Dacă familia nu a ținut o zi de Moși
Moșii nu sunt termene-limită după care rugăciunea nu ar mai fi primită. Dacă familia nu a știut data, nu a putut ajunge la biserică sau pomenirea a fost mutată după rânduiala parohiei, numele pot fi date la o Liturghie și la un parastas ulterior.
Importante sunt statornicia rugăciunii, participarea la viața Bisericii și milostenia făcută după putere. Obiceiurile locale sunt păstrate cu respect, dar nu trebuie transformate în motive de frică, cheltuială excesivă sau judecare a altor familii.