Paștele Blajinilor și Radonița sunt forme regionale de pomenire a celor adormiți după Paști, în lumina Învierii lui Hristos. În Republica Moldova, Paștele Blajinilor este ținut de obicei luni după Duminica Tomii, iar în tradiția rusă Radonița este marți în aceeași săptămână.
Cele două denumiri aparțin aceleiași familii de tradiții pascale, dar nu trebuie tratate ca nume perfect identice ale unei date universale. Ziua, denumirea și obiceiurile concrete diferă după regiune și parohie.
Ce înseamnă Paștele Blajinilor
Paștele Blajinilor este denumirea românească răspândită mai ales în Republica Moldova, Basarabia și în unele regiuni din România, îndeosebi în Moldova istorică și Bucovina. Se întâlnește și forma Paștile Blajinilor.
Cuvântul „Paște” nu înseamnă că ar exista o a doua Înviere sau un Paște separat pentru morți. Este aceeași bucurie a Învierii Domnului, împărtășită prin rugăciune și celor adormiți. Credincioșii îi pomenesc cu nădejdea că Hristos a biruit moartea și că toți așteptăm învierea de obște.
Denumirea „blajini” a primit mai multe explicații populare, legate de oameni blânzi, fericiți sau de personaje ale folclorului. Aceste legende pot avea interes etnografic, dar nu sunt temeiul bisericesc al pomenirii și nu trebuie prezentate ca învățătură despre sufletele morților.
Ce este Radonița
Radonița este denumirea slavă a pomenirii pascale a celor adormiți, cunoscută în special în tradiția Bisericii Ortodoxe Ruse. În limba rusă se scrie Радоница.
Numele este asociat cu bucuria pascală: pomenirea nu se face numai sub semnul durerii și al despărțirii, ci și al biruinței lui Hristos asupra morții. În rânduiala rusă, Radonița este marțea care urmează Duminicii Tomii.
În unele comunități slave se întâlnește și denumirea Provody, pentru zilele de după Paști în care familiile îi pomenesc pe cei adormiți și merg la cimitir. Datele locale pot varia.
Sunt aceeași sărbătoare?
Paștele Blajinilor și Radonița exprimă aceeași idee fundamentală: pomenirea celor adormiți după perioada pascală cea mai solemnă. În mediul bilingv al Republicii Moldova, cele două cuvinte sunt adesea folosite pentru aceeași perioadă de pomenire.
Totuși, ele nu coincid în toate detaliile:
- în Republica Moldova, ziua principală este de obicei luni după Duminica Tomii;
- în tradiția rusă, Radonița este marți;
- în unele localități, vizitele la cimitir încep duminică sau continuă mai multe zile;
- în alte Biserici Ortodoxe această tradiție poate lipsi sau poate avea o altă formă.
Prin urmare, nu există o contradicție de credință între familiile care merg luni și cele care pomenesc marți. Se urmează calendarul, programul parohiei și tradiția locală.
De ce se face pomenirea după Duminica Tomii
În Săptămâna Luminată, care urmează imediat după Învierea Domnului, întreaga rânduială a Bisericii are un caracter pascal deosebit. Parastasele obișnuite nu se săvârșesc în această perioadă, deși rugăciunea personală pentru cei adormiți nu încetează.
După Duminica Sfântului Apostol Toma se reiau pomenirile obișnuite. Paștele Blajinilor și Radonița așază această reluare sub semnul bucuriei Învierii.
Această legătură explică sensul creștin al zilei mai bine decât legendele despre suflete care s-ar întoarce la morminte sau ar consuma alimentele lăsate acolo.
Rânduiala, datele regionale și pomenirea după Paști sunt prezentate pe larg în articolul Paștele Blajinilor / Radonița și pomenirea morților după Paști.
Ce se face în această zi
Centrul pomenirii este rugăciunea. Familia poate:
- da un pomelnic pentru cei adormiți;
- participa la Sfânta Liturghie și la parastas;
- aprinde o lumânare;
- curăța și îngriji mormântul;
- rosti o rugăciune la cimitir;
- face milostenie în memoria celui răposat.
Vizita la cimitir este un obicei firesc și răspândit, dar nu înlocuiește pomenirea liturgică. Cel care nu poate ajunge la mormânt se poate ruga la biserică sau acasă și poate face o faptă de milostenie.
Nu este obligatoriu ca toate rudele să fie prezente în aceeași zi și nici ca pomenirea să cuprindă o masă mare. Mormântul poate fi curățat înainte, pentru ca timpul petrecut acolo să rămână în primul rând unul de rugăciune și reculegere.
Pomana și masa la cimitir
În multe familii se aduc ouă roșii, pască, colaci, fructe, dulciuri sau alte alimente pascale. Ele pot fi împărțite ca pomană oamenilor vii, în amintirea celui adormit.
Nu există un număr obligatoriu de ouă, vase, prosoape ori pachete. Darurile nu ajung material în lumea de dincolo și nu hrănesc sufletul mortului.
O gustare cumpătată nu trebuie confundată cu ospățul. Beția, mesele întinse pe morminte, muzica și comportamentul zgomotos contrazic caracterul zilei. Alcoolul nu se varsă pe mormânt și nu se lasă un pahar „pentru mort”.
Subiectul este tratat separat în articolul Se poate mânca la cimitir?.
Este o obligație pentru toți ortodocșii?
Nu. Paștele Blajinilor și Radonița sunt tradiții regionale primite și îndrumate pastoral de Biserică, nu un praznic celebrat identic în întreaga Ortodoxie.
Caracterul local nu le face lipsite de valoare. Ziua este folositoare atunci când îi conduce pe oameni la Sfânta Liturghie, rugăciune, îngrijirea mormintelor și milostenie. Devine problematică atunci când este trăită numai ca obligație socială, competiție în daruri, picnic sau prilej de consum excesiv de alcool.
Nici lipsa de la cimitir în acea zi nu este păcat în sine și nu îl lasă pe cel adormit fără ajutor. Pomenirea creștină continuă pe tot parcursul anului prin Liturghie, parastas, rugăciune și milostenie.
Ce nu trebuie confundat
Paștele Blajinilor nu este același lucru cu Moșii sau cu o Sâmbătă a morților, deși toate sunt zile de pomenire de obște. Moșii de iarnă și de vară cad sâmbăta și au alte locuri în calendar.
Nu este nici un soroc personal, precum 40 de zile sau un an de la moarte. Data se stabilește anual după Paști și îi cuprinde pe toți cei adormiți pomeniți de familie și comunitate.
Sensul zilei rămâne limpede: bucuria Învierii este unită cu rugăciunea pentru cei adormiți, fără frică, magie și exces.