Pomelnicul este lista cu numele persoanelor vii sau adormite pe care credincioșii le încredințează rugăciunii Bisericii. El poate fi dat pentru pomenirea la Proscomidie și Sfânta Liturghie, la parastas, panihidă, litie sau pentru o perioadă mai lungă.
Pomelnicul nu este rugăciunea însăși și nici un document administrativ care produce un efect automat. El arată concret pentru cine se roagă familia și comunitatea bisericească.
Ce înseamnă cuvântul „pomelnic”
Denumirea vine de la verbul „a pomeni”: a-ți aduce aminte de cineva și a-i rosti numele în rugăciune. În cultul ortodox, pomenirea este personală. Biserica nu se roagă numai pentru o categorie anonimă, ci pentru oameni concreți, cunoscuți de Dumnezeu și chemați pe nume.
Cuvântul poate desemna:
- foaia dată pentru o anumită Liturghie sau slujbă;
- un formular oferit de parohie;
- o listă păstrată pentru mai multe pomeniri;
- o carte sau un caiet de familie cu numele celor vii și adormiți;
- un pomelnic anual ori unul dat pentru 40 de Liturghii.
În limba rusă, помянник (pomeannik) desemnează mai ales cartea sau lista păstrată pentru rugăciune, iar записка о упокоении este foaia cu numele celor adormiți depusă la biserică. În Republica Moldova pot fi întâlnite ambele sisteme de denumire.
Unde se folosește
La Proscomidie, preotul pomenește numele și scoate din prescură miride pentru cei vii și pentru cei adormiți. Pomenirea continuă în cadrul Sfintei Liturghii, potrivit rânduielii liturgice. Numele nu trebuie neapărat citite public sau auzite de familie pentru ca pomenirea să aibă loc.
Pomelnicul este folosit și la:
- slujba înmormântării;
- panihidă și litie;
- parastas;
- pomenirea la mormânt;
- sărindar și alte pomeniri de durată.
Același nume poate fi pomenit atât la Liturghie, cât și la parastas, dar acestea sunt momente liturgice diferite. Explicația amplă se găsește în articolul Pomenirea celor adormiți la Proscomidie și Sfânta Liturghie.
Cum se scrie un pomelnic pentru cei adormiți
Lista începe cu mențiunea „Pentru cei adormiți” sau „Adormiți”. Numele se scriu lizibil, unul sub altul, de regulă în forma primită ori recunoscută la Botez.
În mod obișnuit:
- cei vii și cei adormiți se trec pe liste separate;
- se scrie prenumele, fără adresă și alte date civile;
- nu se folosesc porecle sau diminutive neclare;
- nu este necesar gradul de rudenie;
- nu se notează cauza morții;
- nu se adaugă automat „9 zile”, „40 de zile” sau „un an” lângă nume;
- pot fi trecute mai multe persoane pe aceeași listă.
Pentru clerici și monahi poate fi indicată treapta bisericească: „preotul Nicolae”, „diaconul Ioan”, „monahia Maria”. Numele de familie poate fi adăugat numai dacă formularul parohiei îl cere sau dacă este necesar pentru a deosebi persoane cu același prenume.
Regulile practice și exemplele sunt prezentate în Cum se scrie un pomelnic pentru cei adormiți?.
Cine este trecut în pomelnicul liturgic
Pomelnicul dat pentru pomenirea la Sfânta Liturghie este legat de comuniunea liturgică a Bisericii. În mod obișnuit, în lista pentru cei adormiți sunt trecuți creștinii ortodocși botezați.
Cazurile neclare sau speciale se discută direct cu preotul, de exemplu atunci când:
- nu se știe dacă persoana a fost botezată;
- a aparținut altei confesiuni;
- copilul a murit înainte de Botez;
- moartea s-a produs prin sinucidere;
- persoana a fost incinerată;
- situația ei bisericească nu este cunoscută.
Numele nu se introduce pe ascuns, dar nici familia nu trebuie să dea singură verdicte asupra sufletului persoanei. Preotul va arăta ce formă de rugăciune și pomenire este posibilă în situația concretă.
Pomelnic pentru o slujbă sau pentru mai mult timp
Un pomelnic poate fi dat pentru o singură Liturghie, pentru un parastas ori pentru mai multe pomeniri. Unele biserici și mănăstiri primesc pomelnice lunare, anuale sau permanente, după practica și posibilitățile lor.
Pomelnicul pentru pomenirea la 40 de Liturghii este legat de sărindar. Acesta nu este un alt tip de hârtie, ci o rânduială de pomenire repetată. Termenul este explicat în Ce este sărindarul?.
Un pomelnic anual cuprinde nume pomenite pe o perioadă mai lungă, de regulă la Liturghiile săvârșite în biserica sau mănăstirea care l-a primit. El nu devine automat sărindar, deoarece perioada și numărul Liturghiilor pot fi diferite.
Pomelnicul de familie
Un pomelnic de familie este o carte sau un caiet păstrat de-a lungul anilor, în care sunt înscrise numele rudelor, nașilor, binefăcătorilor și altor persoane pentru care familia se roagă.
Numele celor vii și ale celor adormiți se așază în secțiuni distincte. Când o persoană moare, numele ei este mutat cu grijă în partea destinată celor adormiți. Un asemenea pomelnic ajută familia să nu piardă memoria rugătoare a generațiilor, dar nu înlocuiește participarea la slujbe.
În unele cărți de rugăciune, cuvântul Pomelnic desemnează și o rânduială pentru pomenirea nominală acasă. Aceasta este rugăciune particulară și trebuie deosebită de lista încredințată preotului pentru pomenirea liturgică.
Ce nu trebuie scris
Pomelnicul nu se încarcă cu formule precum „mort fără lumânare”, „negrijit”, „mort în accident”, „departe de casă” sau alte descrieri ale împrejurărilor morții. Dacă un fapt are importanță pentru rânduiala bisericească, el se comunică separat preotului.
Ordinea numelor nu stabilește cine primește „mai multă” rugăciune. Nici numărul foilor, frumusețea scrisului, valoarea donației sau depunerea aceluiași nume în foarte multe biserici nu produc un rezultat măsurabil.
O literă greșită nu aduce nenorocire și nu face ca rugăciunea să fie adresată altei persoane. Greșeala se corectează când este observată, fără teamă. Dumnezeu cunoaște persoana pentru care familia se roagă.
Pomelnicul își împlinește rostul atunci când numele scrise cu grijă sunt unite cu rugăciunea Bisericii, cu participarea credincioșilor și cu iubirea față de cei vii și cei adormiți.