Priveghiul este timpul de veghe, rugăciune și reculegere petrecut lângă cel adormit înainte de înmormântare. Familia, rudele și cunoscuții se adună pentru a se ruga, pentru a-și lua rămas-bun și pentru a-i sprijini pe cei îndoliați.
Priveghiul nu este o slujbă de sine stătătoare și nu are o rânduială unică obligatorie. Este cadrul mai larg în care pot avea loc citirea Psaltirii, rugăciunea familiei și slujba stâlpilor săvârșită de preot.
De unde vine denumirea
Cuvântul priveghi este legat de verbul „a priveghea”, adică a rămâne treaz și atent. În vechime, credincioșii se adunau în casa celui răposat și petreceau o parte a nopții în rugăciune, uneori sub îndrumarea unui preot sau diacon. De aici s-au păstrat expresiile priveghi la mort, priveghere lângă cel adormit și priveghi creștinesc.
Denumirea nu înseamnă că trupul trebuie „păzit” de suflet, de animale, de duhuri sau de alte primejdii nevăzute. Veghea are sensul prezenței iubitoare și al rugăciunii, nu al unei protecții magice.
În limba rusă, sensul poate fi redat prin бдение у гроба sau молитвенное бдение перед погребением. Priveghiul funerar nu trebuie confundat cu всенощное бдение, denumirea unei slujbe bisericești de seară și de noapte săvârșite înaintea duminicilor și sărbătorilor.
Ce se face la priveghi
În centrul priveghiului se află rugăciunea pentru cel adormit. Pot fi citite:
- Psaltirea;
- rugăciuni ortodoxe pentru cei răposați;
- fragmente potrivite din Sfânta Scriptură;
- texte duhovnicești despre moarte, Înviere și viața veșnică.
Nu este necesar ca fiecare clipă să fie ocupată cu lectură. Pot exista momente de tăcere, rugăciune personală și odihnă. Câteva rugăciuni citite cu atenție sunt mai potrivite decât o lectură lungă făcută în grabă sau numai pentru împlinirea unei obligații.
Rânduiala practică și comportamentul celor prezenți sunt explicate în articolul Ce este priveghiul creștinesc?.
Priveghiul, stâlpii și Psaltirea
Priveghiul nu este același lucru cu stâlpii. Priveghiul este întreaga perioadă de veghe, în timp ce stâlpii sunt un moment liturgic concret în care preotul rostește rugăciuni pentru cel răposat și citește din Sfânta Evanghelie. Stâlpii pot avea loc în timpul priveghiului, dar nu îl înlocuiesc și nu durează cât întreaga veghe.
Nici citirea Psaltirii nu este sinonimă cu priveghiul. Ea este una dintre formele principale de rugăciune care pot umple acest timp. Rudele și alți credincioși pot împărți între ei lectura, după putere.
Deosebirea dintre aceste rânduieli este prezentată și în articolul Ce sunt stâlpii și când se săvârșesc?.
Cât durează și unde are loc
Priveghiul poate dura câteva ore, o seară sau o parte mai mare din noapte. Nu există obligația universală ca cineva să rămână treaz neîntrerupt până dimineața. Durata depinde de obiceiul parohiei, locul unde se află trupul, programul capelei și posibilitățile reale ale familiei.
În mod tradițional, priveghiul avea loc acasă. Astăzi poate fi organizat și într-o capelă mortuară, la biserică, într-o sală funerară sau într-un alt spațiu potrivit. Dacă trupul se află la morgă, în altă localitate ori în străinătate, familia se poate aduna pentru rugăciune și fără prezența lui fizică.
Faptul că trupul rămâne singur într-o capelă închisă peste noapte nu produce o pagubă sufletească. Prezența continuă este o tradiție de iubire și respect, nu o condiție de care ar depinde odihna celui adormit.
Ce nu aparține priveghiului creștinesc
Priveghiul nu trebuie transformat într-o petrecere, într-un spectacol al durerii sau într-o obligație socială costisitoare. Sunt nepotrivite:
- muzica de petrecere, jocurile și glumele zgomotoase;
- beția și mesele abundente care devin centrul întâlnirii;
- certurile despre bani, moștenire sau organizarea înmormântării;
- bocetul teatral impus familiei;
- ghicirea după lumânări, oglinzi, ferestre sau comportamentul animalelor;
- gesturile făcute din frica întoarcerii mortului.
Plânsul firesc nu este interzis, iar discuțiile liniștite și amintirile spuse cu măsură nu sunt lipsite de respect. Criteriul este ca atmosfera să păstreze rugăciunea, demnitatea celui adormit și grija față de familie.
Priveghiul este creștinesc nu prin durata lui, prin numărul vizitatorilor sau prin cantitatea de mâncare oferită, ci prin credință, rugăciune, sobrietate și iubire.