Psaltirea este cartea Sfintei Scripturi care cuprinde cei 150 de psalmi și care ocupă un loc central în rugăciunea Bisericii. Psalmii sunt rugăciuni de laudă, pocăință, mulțumire, tânguire și încredere în Dumnezeu. Ei se citesc atât pentru cei vii, cât și pentru cei adormiți.
Psaltirea nu este o carte destinată numai înmormântărilor și pomenirilor. Ea face parte din Vechiul Testament, este folosită în slujbele zilnice ale Bisericii și poate fi citită de orice creștin în rugăciunea personală.
Ce înseamnă cuvântul „Psaltire”
Denumirea vine din grecescul psaltērion, numele unui instrument cu coarde și, mai târziu, al cărții cântărilor religioase. În limba română se folosesc formele Psaltire pentru carte și psalm pentru fiecare cântare sau rugăciune în parte.
O Psaltire cuprinde aceeași carte biblică întâlnită în Biblie sub titlul Psalmii sau Cartea Psalmilor. Edițiile destinate rugăciunii pot adăuga îndrumări, rugăciuni înainte și după citire ori cereri speciale pentru cei vii și pentru cei adormiți. Aceste adaosuri nu schimbă textul biblic și nu transformă volumul într-o altă carte.
În limba rusă, termenul corespunzător este Псалтирь (Psaltir’). În Republica Moldova se pot întâlni atât denumirea românească, cât și cea slavă, în funcție de limba parohiei și de ediția folosită.
Cum este împărțită Psaltirea
Pentru folosirea liturgică, cei 150 de psalmi sunt împărțiți în 20 de catisme. O catismă cuprinde mai mulți psalmi și este împărțită, la rândul ei, în trei părți, marcate de obicei prin cuvântul „Slavă”. La aceste opriri pot fi adăugate cereri de pomenire, potrivit rânduielii cărții folosite.
O catismă nu este același lucru cu un psalm și nici cu un capitol obișnuit al unei cărți. Este o unitate de lectură alcătuită pentru rugăciunea bisericească. Termenul este explicat separat în articolul Ce este o catismă?.
În unele Biblii numerele anumitor psalmi diferă cu o unitate. De exemplu, Psalmul 50 din numerotarea ortodoxă poate apărea ca Psalmul 51, iar Psalmul 90 ca Psalmul 91 în alte ediții. Este vorba despre două sisteme de numerotare, nu despre psalmi diferiți.
De ce se citește pentru cel adormit
Psaltirea cuprinde aproape toate stările sufletești ale omului: durere, frică, căință, speranță, cerere de ajutor și mărturisirea milei lui Dumnezeu. De aceea, ea este potrivită în timpul priveghiului și în zilele de după moarte, când familia poate să nu își mai găsească propriile cuvinte.
În tradiția ortodoxă, Psaltirea se citește adesea lângă trupul celui adormit, din momentul morții până la înmormântare, după puterea și posibilitățile familiei. Pot citi rudele, prietenii sau alți credincioși care rostesc textul limpede și cu evlavie. După înmormântare, citirea poate continua acasă ca rugăciune pentru odihna celui răposat.
Rânduiala practică, pomenirea numelui și situațiile în care lectura nu poate fi continuă sunt prezentate în articolul Citirea Psaltirii pentru cel adormit.
Există o „Psaltire pentru morți”?
Expresia „Psaltire pentru morți” desemnează, de obicei, citirea Psaltirii cu rugăciuni pentru cei adormiți sau o ediție care tipărește aceste rugăciuni între catisme. Nu este o altă carte biblică și nu conține alți psalmi.
Într-o ediție ortodoxă pot exista indicații despre rugăciunea rostită după fiecare „Slavă” și despre introducerea numelui celui adormit. Formulările pot diferi între edițiile românești și slavone. Pentru folosirea lor este bine să se urmeze instrucțiunile volumului și practica parohiei, fără a adăuga formule culese întâmplător.
Ce nu înlocuiește citirea Psaltirii
Citirea Psaltirii este rugăciune particulară și poate face parte din priveghi, dar nu înlocuiește stâlpii, panihida, slujba înmormântării, pomenirea la Sfânta Liturghie sau parastasul. Acestea sunt rânduieli bisericești distincte.
Nici citirea integrală și neîntreruptă nu trebuie înțeleasă ca o condiție fără de care cel adormit ar rămâne lipsit de ajutor. Continuitatea este o practică de evlavie. Dacă familia nu poate citi zi și noapte, se citește cât este posibil, fără panică și fără sentimentul că o pauză ar produce un rău.
Rugăciunea de după înmormântare poate cuprinde un psalm, o catismă sau o parte mai mare din carte, după putere. Această continuare este explicată în Rugăciunea acasă după înmormântare.
Cu ce nu trebuie folosită
Psaltirea nu este instrument de ghicire. Nu se deschide la întâmplare pentru a afla dacă un bolnav va muri, unde se află sufletul celui răposat ori ce urmează să se întâmple familiei. Numărul paginii, primul verset văzut sau o greșeală făcută la citire nu sunt semne profetice.
Rostul Psaltirii este rugăciunea către Dumnezeu. În context funerar, ea însoțește cuvios despărțirea de cel adormit, cere odihnă și iertare pentru el și îi ajută pe cei rămași să își trăiască durerea în lumina credinței.