Rugăciunile de dezlegare sunt rugăciuni rostite de preot în cadrul slujbei înmormântării, prin care Biserica cere lui Dumnezeu iertarea celui adormit și eliberarea lui de păcatele, opririle și legăturile duhovnicești rămase asupra sa. Foaia de dezlegare este un text tipărit al unei asemenea rugăciuni, așezat în unele tradiții pe trupul sau în mâna celui răposat.
Rugăciunea este esențială; hârtia nu are putere prin ea însăși. Foaia nu este certificat de mântuire, talisman ori „permis” pentru trecerea în lumea de dincolo.
Ce numim „rugăciunea de dezlegare”
Denumirea este folosită pentru mai multe rugăciuni apropiate din slujba înmormântării. Între ele se află cunoscuta rugăciune „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul...”, prin care se cere odihna celui adormit „în loc luminat, în loc de verdeață, în loc de odihnă”, precum și rugăciunile de iertare rostite după citirea Apostolului și a Evangheliei.
În aceste texte, preotul cere ca Dumnezeu să ierte păcatele săvârșite cu gândul, cuvântul sau fapta, cu știință ori din slăbiciune omenească, și să dezlege orice blestem, afurisenie sau oprire care ar fi rămas asupra celui mort.
În vorbirea curentă, toate pot fi numite la singular rugăciunea de dezlegare. În cărțile liturgice și explicațiile teologice se întâlnesc și formele rugăciunile de dezlegare, rugăciunile de iertare sau molitva de dezlegare.
Locul și sensul lor în ansamblul slujbei sunt explicate în articolul Rugăciunea de dezlegare și ultima sărutare.
Ce înseamnă „dezlegare”
Aici, cuvântul dezlegare înseamnă iertare și eliberare duhovnicească, nu desfacerea unui obiect material. Preotul nu „dezleagă” trupul, sicriul sau panglicile folosite la pregătirea mortului, ci se roagă pentru sufletul persoanei.
Dezlegarea nu este o hotărâre omenească asupra sorții veșnice. Preotul se roagă în numele Bisericii, iar iertarea și judecata aparțin lui Dumnezeu.
Sensul funerar concret trebuie deosebit de alte întrebuințări bisericești ale cuvântului: dezlegarea de la Spovedanie, dezlegarea de post, permisiunea de a face un anumit lucru sau ridicarea unei opriri canonice.
Este aceeași dezlegare ca la Spovedanie?
Nu. La Spovedanie, omul viu își mărturisește personal păcatele, se pocăiește și primește dezlegarea sacramentală. După moarte, el nu se mai poate spovedi și nu mai poate împlini personal fapte de pocăință.
Rugăciunile de la înmormântare sunt rugăciuni de mijlocire ale Bisericii. Ele cer iertarea greșelilor rămase din uitare, neștiință sau slăbiciune, dar nu refac retroactiv o Spovedanie care nu a avut loc și nu justifică păcatele ascunse conștient.
De aceea, chemarea preotului la omul grav bolnav nu trebuie amânată în ideea că „dezlegarea se va citi oricum la înmormântare”. Spovedania, Împărtășania și împăcarea cu oamenii aparțin vieții și libertății personale a creștinului.
Ce este foaia de dezlegare
Foaia de dezlegare este o coală sau un mic sul pe care este tipărit textul rugăciunii. După citirea ei, în unele parohii este așezată pe pieptul celui adormit, peste trup sau în mâinile sale. Practica și locul exact diferă de la o tradiție la alta.
În ritul slav, cunoscut și în parohiile rusofone din Republica Moldova, obiectul este numit разрешительная молитва (razreșitelnaia molitva). Textul este pus, de regulă, în mâna dreaptă a celui răposat. Dacă s-a făcut o slujbă în lipsa trupului, familia poate primi de la biserică foaia împreună cu cununa răposatului (venchik-ul) și pământul binecuvântat.
În practica românească, foaia nu este folosită identic în toate parohiile. Absența ei nu face slujba incompletă. Familia urmează rânduiala preotului, fără să procure din proprie inițiativă texte neverificate de pe internet.
Ce semnifică foaia
Foaia face văzută rugăciunea pe care Biserica a rostit-o pentru cel adormit și poate exprima împăcarea lui cu comunitatea bisericească. Ea este un semn al rugăciunii, nu izvorul iertării.
Hârtia, cerneala, ștampila, împăturirea ori poziția ei în sicriu nu produc un efect automat. Dacă foaia s-a deteriorat, nu a putut fi așezată sau nu este folosită în parohia respectivă, sufletul nu rămâne „fără dezlegare”.
Nu este potrivit ca foaia să fie scoasă din sicriu pentru a fi păstrată ca obiect protector, folosită la descântece sau pusă în alte sicrie. Ea nu se copiază pentru a „dezlega” boli, conflicte ori căsătorii.
De ce nu se dezleagă picioarele în timpul rugăciunii
Când preotul rostește cuvântul „dezleagă”, unii oameni se grăbesc să desfacă panglica de la picioarele sau mâinile mortului. Gestul pornește din confundarea sensului duhovnicesc cu unul material.
Dacă trupul a fost legat temporar pentru păstrarea unei poziții cuviincioase, panglica poate fi scoasă înainte de închiderea sicriului, când nu mai este necesară. Momentul nu depinde de rugăciunea preotului. Dacă legătura a rămas, ea nu poate împiedica sufletul.
Practica și superstițiile asociate sunt explicate în Legarea și dezlegarea la înmormântare.
Ce nu garantează rugăciunea
Rugăciunea de dezlegare nu obligă judecata lui Dumnezeu și nu garantează mecanic mântuirea. Nici citirea mai tare, repetarea textului, numărul preoților sau prezența foii nu fac dezlegarea „mai puternică”.
Biserica se roagă cu adevărat pentru iertarea celui adormit și îl încredințează milei dumnezeiești. Răspunsul potrivit al familiei este participarea cu credință, continuarea pomenirii la Sfânta Liturghie, rugăciunea și milostenia, nu căutarea unei certitudini magice într-un obiect.