Sâmbăta morților este o sâmbătă din calendarul bisericesc în care pomenirea celor adormiți are un caracter deosebit și obștesc. Expresia sâmbătă părintească este denumirea de origine slavă folosită pentru asemenea zile și nu se referă numai la părinții biologici, ci la înaintași și, mai larg, la creștinii ortodocși adormiți.
Nu orice sâmbătă este o Sâmbătă a morților în sensul unei pomeniri generale speciale. Sâmbăta are în mod obișnuit un caracter memorial în cultul ortodox, dar numai anumite zile sunt marcate în calendar pentru pomenirea de obște.
De ce se pomenesc morții sâmbăta
Sâmbăta este legată de odihnă. Biserica se roagă ca Dumnezeu să-i odihnească pe cei care și-au încheiat viața pământească, iar ziua săptămânală a odihnei devine un timp potrivit pentru pomenirea lor.
Ea amintește și de șederea cu trupul în mormânt a Mântuitorului în Sâmbăta Mare. Moartea este privită astfel în lumina Învierii lui Hristos, nu ca dispariție definitivă. Rugăciunea pentru cei adormiți mărturisește nădejdea în învierea de obște și în viața veșnică.
Din acest motiv, cântările multor sâmbete cuprind rugăciuni pentru cei răposați, iar parastasele personale sunt așezate adesea sâmbăta, dacă rânduiala calendarului și programul parohiei permit.
Ce înseamnă „sâmbătă părintească”
Denumirea românească sâmbătă părintească traduce expresia slavă și rusă родительская суббота (roditelskaia subbota). În limbajul tradițional slav, cei morți sunt numiți „părinți” deoarece au trecut la neamul înaintașilor.
Prin urmare, într-o asemenea zi pot fi pomeniți:
- părinții și bunicii;
- soțul, soția și copiii adormiți;
- rudele, nașii și binefăcătorii;
- prietenii și cunoscuții;
- toți creștinii ortodocși trecuți la Domnul.
Termenul nu limitează pomelnicul la mama și tatăl unei persoane. El exprimă respectul față de cei dinaintea noastră și comuniunea Bisericii cu toți cei adormiți.
În Republica Moldova, expresia poate fi auzită mai ales în parohiile rusofone sau în traduceri din calendarele slave. În mediul românofon sunt mai obișnuite denumirile Sâmbăta morților și Moșii.
Care sunt principalele Sâmbete ale morților
Cele mai cunoscute pomeniri generale sunt:
- sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, numită în tradiția românească Moșii de iarnă și în tradiția slavă Sâmbăta părintească ecumenică a lăsatului sec de carne;
- sâmbetele a doua, a treia și a patra din Postul Mare, rânduite pentru pomenirea celor adormiți;
- sâmbăta dinaintea Cincizecimii, numită Moșii de vară sau Sâmbăta Rusaliilor și, în tradiția slavă, Sâmbăta părintească a Sfintei Treimi.
Există și pomeniri de toamnă. În spațiul românesc se vorbește despre Moșii de toamnă, cu date și practici locale. În tradiția rusă este cunoscută Sâmbăta părintească a Sfântului Dimitrie. Aceste zile nu trebuie considerate automat identice, deoarece originea și locul lor în calendarele locale pot diferi.
Lista completă, corespondențele dintre tradiții și rânduiala fiecărei perioade sunt explicate în articolul Sâmbetele morților: ce sunt și când se pomenesc cei adormiți?.
Sâmbăta morților și Moșii
Sâmbetele morților este denumirea mai largă a zilelor speciale de pomenire care cad sâmbăta. Moșii este numele românesc tradițional al unor pomeniri concrete și păstrează o puternică dimensiune familială și comunitară.
Moșii de iarnă și Moșii de vară sunt, așadar, Sâmbete ale morților. Nu orice zi numită local „Moși” are însă un corespondent perfect într-o sâmbătă părintească din calendarul slav.
Sensul termenului românesc este prezentat separat în Ce sunt Moșii?.
Paștele Blajinilor și Radonița nu sunt sâmbete
Paștele Blajinilor / Radonița este tot o pomenire de obște a celor adormiți, dar nu aparține categoriei Sâmbetelor morților. În Republica Moldova, Paștele Blajinilor este ținut de obicei luni după Duminica Tomei, iar Radonița din tradiția rusă este legată în mod obișnuit de ziua de marți.
Această diferență arată că nu toate zilele generale de pomenire sunt sâmbete și că denumirile nu trebuie folosite ca sinonime pentru orice vizită la cimitir.
Ce se face într-o Sâmbătă a morților
Centrul zilei este rugăciunea Bisericii. Credincioșii pot:
- da pomelnicul pentru cei adormiți înainte de Sfânta Liturghie;
- participa la pomenirea de la Proscomidie și Liturghie;
- participa la parastas sau panihidă;
- aduce colivă, pâine sau colac, vin și lumânări, după practica parohiei;
- face milostenie în numele celor răposați;
- merge la cimitir pentru rugăciune și îngrijirea mormântului.
În unele biserici, rânduiala începe din seara de vineri printr-o slujbă pentru cei adormiți. În altele, pomenirea este concentrată sâmbătă dimineața. Ora și forma concretă se verifică la parohia unde va avea loc slujba.
Vizita la cimitir nu este obligatorie. Dacă mormântul este departe sau deplasarea nu este posibilă, numele poate fi pomenit la biserică, iar familia se poate ruga acasă.
Sâmbăta morților și parastasul personal
Sâmbăta morților este o zi calendaristică de pomenire pentru mulți adormiți. Parastasul personal este legat de o anumită persoană și de un soroc calculat de la moarte.
Cele două pomeniri se pot întâlni. Dacă sorocul cade într-o Sâmbătă a morților, numele persoanei poate fi pomenit în cadrul slujbei generale, iar familia stabilește cu preotul dacă este necesară și o rânduială distinctă.
Ziua generală nu mută automat sorocul și nici nu înlocuiește toate pomenirile personale ale familiei.
Ce nu este obligatoriu
O Sâmbătă a morților nu cere un număr fix de colaci, vase, prosoape, lumânări sau pachete. Acestea sunt obiceiuri locale de milostenie, nu condiții prin care rugăciunea devine valabilă.
Nu este necesar nici ca pomana să fie consumată la cimitir. Hrana și darurile sunt destinate oamenilor vii, mai ales celor care au nevoie de ajutor. Mâncarea lăsată pe mormânt și băutura vărsată pentru cel mort nu aparțin sensului liturgic al zilei.
Sâmbăta morților este o zi a rugăciunii, a comuniunii și a nădejdii în Înviere, nu un termen care trebuie respectat din frică.