Sfântul Maslu este Taina în care Biserica se roagă pentru vindecarea sufletească și trupească a omului bolnav, pentru întărirea lui în suferință și pentru iertarea păcatelor, ungându-l cu untdelemn sfințit. Este o slujbă pentru cei vii și nu trebuie înțeleasă ca o ceremonie funerară sau ca un semn că moartea este neapărat apropiată.
Ce înseamnă cuvântul „maslu”
Cuvântul maslu provine din slavonul maslo, care înseamnă „untdelemn”. Denumirea pornește de la actul văzut al Tainei: ungerea bolnavului cu untdelemnul sfințit prin rugăciunile preoților. În limbaj bisericesc se folosește și expresia Taina ungerii bolnavilor.
În mediul rusofon din Republica Moldova, aceeași Taină este numită соборование (soborovanie) sau елеосвящение (eleosveașcenie). Cuvântul rusesc soborovanie amintește de săvârșirea slujbei de către un sobor de preoți, însă realitatea bisericească desemnată este aceeași cu Sfântul Maslu.
Pentru cine se săvârșește
Maslul se săvârșește pentru un creștin viu aflat în boală, neputință sau suferință. Poate fi cerut în timpul unei boli grave, înaintea unei operații, într-o suferință îndelungată sau atunci când starea omului se agravează. Se poate face în biserică, la domiciliu, într-un spital ori într-un alt loc potrivit.
Taina poate fi săvârșită și pentru omul aflat aproape de moarte, dar nu este rezervată ultimelor clipe. Asocierea exclusivă a Maslului cu agonia îi face uneori pe oameni să amâne chemarea preotului până când bolnavul nu mai poate participa conștient. În rânduiala ortodoxă, Maslul este mai întâi rugăciune pentru vindecare, întărire și ridicarea celui suferind.
După moarte, Maslul nu se mai săvârșește. Pentru cel adormit există rugăciunile și slujbele rânduite pentru morți: panihida, slujba înmormântării, parastasul și pomenirea la Sfânta Liturghie.
Ce se întâmplă la Sfântul Maslu
În rânduiala deplină se sfințește untdelemnul, se citesc fragmente din Apostol și din Sfânta Evanghelie, se rostesc rugăciuni pentru bolnav și se face ungerea lui. Tradițional, slujba este legată de șapte citiri, șapte rugăciuni și șapte ungeri și se săvârșește de un sobor de șapte preoți. În împrejurări concrete pot sluji și mai puțini preoți, fără ca familia să fie îndemnată să amâne ajutorul duhovnicesc până când poate aduna numărul deplin.
Untdelemnul nu lucrează ca un medicament obișnuit și nici ca un talisman. El este materia văzută a Tainei, sfințită prin rugăciunea Bisericii. Vindecarea cerută nu se reduce la dispariția unei boli: rugăciunile privesc omul întreg, cerând sănătate, iertare, pace, putere în suferință și reașezarea vieții lui în comuniune cu Dumnezeu.
Desfășurarea și pregătirea practică sunt explicate mai amplu în articolul Maslul pentru omul bolnav sau aflat pe patul morții.
Maslul, Spovedania și Împărtășania
Sfântul Maslu nu este același lucru cu Spovedania și nu o înlocuiește. La Spovedanie, omul își mărturisește în mod personal păcatele și primește dezlegarea. La Maslu, Biserica se roagă pentru iertarea și vindecarea celui bolnav, inclusiv pentru greșelile uitate sau săvârșite din neștiință. Păcatele cunoscute și ascunse voit nu sunt ocolite prin simpla participare la Maslu.
Maslul se deosebește și de Sfânta Împărtășanie, prin care credinciosul primește Trupul și Sângele lui Hristos. Pentru omul grav bolnav, Spovedania, Împărtășania și Maslul pot face parte din aceeași purtare de grijă a Bisericii, fiecare având însă sensul și rânduiala sa. Legătura dintre ele este prezentată în Spovedania și împărtășania înainte de moarte.
În vorbirea populară din Moldova și din alte regiuni românești, pregătirea duhovnicească a bolnavului poate fi numită grijanie, iar despre omul spovedit și împărtășit se spune că a fost grijit. În unele familii, cuvântul este folosit mai larg pentru întreaga pregătire duhovnicească, în care poate fi cuprins și Maslul. Grijania nu este însă numele unei Taine distincte și nu este sinonimă în mod exact numai cu Maslul.
Cu ce nu trebuie confundat
Sfântul Maslu nu este „ultima ungere” în sensul unei slujbe care anunță inevitabil moartea și nu garantează mecanic vindecarea trupească. Biserica se roagă în mod real pentru însănătoșire, dar încredințează rezultatul voii lui Dumnezeu.
Nu aparține rânduielii creștine nici folosirea Evangheliei, a flăcării lumânărilor, a făinii sau a untdelemnului pentru a ghici dacă bolnavul va trăi. Interpretarea paginii la care s-a deschis Evanghelia ori căutarea unor „semne” în timpul slujbei transformă lucrurile sfinte în instrumente de divinație. Maslul este Taină a rugăciunii și a harului, nu procedeu magic și nici înlocuitor al tratamentului medical.