Bogdaproste, numit popular și bodaproste, este o formulă tradițională de mulțumire și rugăciune rostită mai ales atunci când se primește ceva oferit de pomană pentru un om adormit. Sensul ei de bază este „Dumnezeu să ierte”, iar prin rostire primitorul unește mulțumirea față de cel care dă cu pomenirea celui răposat.
În limba română actuală, cuvântul este legat în mod special de pomană. El nu este formula principală de salut adresată familiei îndoliate și nici o condiție prin care darul ar deveni folositor.
De unde vine expresia
Cuvântul provine dintr-o veche formulă slavă de tipul „Bog da prosti”, cu sensul „Dumnezeu să ierte”. Prin folosire îndelungată, cuvintele s-au unit și au intrat în română ca o singură expresie.
Forma principală consemnată în română este bogdaproste. În vorbirea populară se întâlnesc și:
- bodaproste;
- bogdaprosti;
- pronunțări locale apropiate.
În Republica Moldova, forma bodaproste este foarte răspândită și firească. Diferența de pronunțare nu schimbă sensul religios și nu există motiv pentru corectarea aspră a unei persoane care folosește varianta locală.
În limbile slave moderne pot exista formule înrudite, însă cuvântul românesc și-a dobândit propriul uz tradițional. El nu trebuie tradus mecanic în fiecare conversație, ci înțeles după situația în care este rostit.
Când se spune
Contextul cel mai obișnuit este primirea unei pomeni. De exemplu:
- cel care oferă spune: „De sufletul lui...”, „Pentru pomenirea lui...” sau „Să fie de pomană”;
- cel care primește răspunde: „Bogdaproste”, „Bodaproste”, „Dumnezeu să-l ierte” ori „Să fie primit”.
Formula poate fi auzită:
- la înmormântare;
- la parastas și la masa de pomenire;
- la soroace;
- la Moși și Sâmbetele morților;
- la Paștele Blajinilor;
- când se oferă hrană, haine, obiecte sau alt ajutor în memoria celui adormit.
Ea se poate rosti și atunci când darul este primit în altă zi decât un soroc. Milostenia nu devine lipsită de sens pentru că nu este legată de o dată exactă.
Este același lucru cu „Dumnezeu să-l ierte”?
Cele două formule sunt apropiate, dar nu funcționează identic în orice împrejurare.
„Dumnezeu să-l ierte” este o rugăciune directă și poate fi rostită când aflăm vestea morții, la priveghi, la înmormântare, la mormânt sau ori de câte ori ne amintim de persoana adormită.
„Bogdaproste” are în uzul actual o funcție mai precisă: este, de regulă, răspunsul celui care primește un dar de pomană. De aceea, poate suna nefiresc dacă este folosit singur ca formulă de condoleanțe, fără să se ofere sau să se primească ceva.
Explicația completă a formulelor de pomenire se găsește în articolul Ce înseamnă „Dumnezeu să-l ierte”? Bogdaproste, bodaproste și „să-l odihnească”.
Ce înseamnă „să fie primit”
Răspunsul „Să fie primit” exprimă dorința ca Dumnezeu să primească rugăciunea, milostenia și intenția bună cu care a fost făcut darul.
Nu înseamnă că hrana, cana, prosopul sau haina ajung material la cel mort. Darul este primit de un om viu, iar folosul său concret este ajutorul oferit aproapelui. Legătura cu răposatul este una de pomenire și rugăciune.
Formulele „Bogdaproste”, „Dumnezeu să-l ierte” și „Să fie primit” pot fi folosite alternativ, după tradiția familiei și a locului.
Este greșit să spunem „mulțumesc”?
Nu. Un „mulțumesc” sincer nu anulează pomana și nu îl lipsește pe cel adormit de rugăciune. Bogdaproste este o formulă tradițională mai bogată în sens religios, dar nu este o parolă obligatorie.
O persoană poate să nu cunoască obiceiul, să aparțină altei confesiuni, să vorbească altă limbă sau să fie emoționată. Nu este potrivit să fie mustrată, umilită ori obligată să repete formula.
Cel care oferă milostenia nu trebuie să condiționeze darul de un anumit răspuns. Pomana adevărată urmărește binele primitorului, nu verificarea cunoștințelor sale despre obiceiuri.
Formula nu face pomana valabilă
Bogdaproste nu este o binecuvântare sacerdotală, o dezlegare și nici o formulă cu efect automat. Pronunțarea exactă, repetarea de trei ori sau rostirea de către un anumit număr de persoane nu schimbă starea sufletului.
Milostenia nu devine „primită” deoarece cuvântul a fost spus perfect și nu devine nulă dacă el a fost omis. Valoarea creștină a darului ține de:
- intenția de a face bine;
- ajutorul real oferit unei persoane;
- rugăciunea pentru cel adormit;
- libertatea și măsura cu care se dă;
- lipsa mândriei și a așteptării unei răsplăți sociale.
Sensul pomanei este explicat în Ce este pomana pentru cei adormiți?.
Cine este pomenit prin răspuns
Când darul este oferit pentru o persoană anume, formula se referă la ea. Cel care dă poate spune numele: „De sufletul lui Ion” sau „Pentru pomenirea Mariei”, iar primitorul poate răspunde „Dumnezeu să-l ierte”, respectiv „Dumnezeu s-o ierte”.
Bogdaproste nu arată genul și poate fi rostit atât pentru un bărbat, cât și pentru o femeie sau pentru mai multe persoane. Dacă numele nu este cunoscut, formula rămâne potrivită, deoarece Dumnezeu cunoaște intenția celui care a făcut milostenia.
Nu este necesar ca primitorul să memoreze o listă lungă de nume ori să rostească o rugăciune elaborată în momentul primirii. Un răspuns simplu și sincer este suficient.
Folosirea glumeață și sensul funerar
În vorbirea colocvială, „bogdaproste” poate fi folosit uneori ironic pentru ceva primit gratuit, fără legătură cu pomenirea morților. Acest sens secundar există în limbă, dar nu este potrivit când familia face o pomană în memoria unei persoane.
În context funerar, formula trebuie păstrată simplă și respectuoasă. Ea este o rugăciune scurtă și o mulțumire, nu un toast, o exclamație comică sau un cuvânt care transformă obiectul oferit într-un lucru sacru.
Bogdaproste își păstrează sensul creștin atunci când amintește trei lucruri: darul este primit cu recunoștință, cel adormit este pomenit în rugăciune, iar mila este cerută de la Dumnezeu, nu cumpărată prin obiecte sau formule.