Paosul este un termen funerar regional care poate desemna amestecul de vin și untdelemn folosit de preot la înhumare sau vinul binecuvântat adus la parastas. Formele paus, apaos și apaus sunt variante ale aceluiași cuvânt, iar sensul concret se stabilește după practica parohiei și împrejurarea în care este folosit.
Termenul nu desemnează băuturi tari și nici alcoolul vărsat pe mormânt „pentru cel mort”. În rânduiala bisericească, vinul și untdelemnul sunt legate de rugăciune, binecuvântare și cinstirea trupului celui adormit.
Paos, paus, apaos sau apaus?
Toate cele patru forme sunt întâlnite în vorbirea și literatura funerară românească:
- paos — forma principală folosită pe această pagină;
- paus — variantă fără diftong;
- apaos — variantă răspândită în unele cărți și regiuni;
- apaus — formă apropiată de cuvântul „repaus”.
În unele explicații etimologice, termenul este pus în legătură cu latinescul pausum, având sensul de încetare, odihnă sau moarte. Aceeași familie de sens se recunoaște în cuvintele românești „repaus” și „răposat”.
Diferența de formă nu indică neapărat o altă substanță sau o altă rânduială. O persoană poate spune „apaos”, iar alta „paos”, referindu-se la același vin ori la același amestec funerar.
Ce poate desemna paosul
În practica ortodoxă românească, paosul poate însemna:
- vin amestecat cu untdelemn, turnat de preot la înmormântare;
- vinul adus între prinoase la parastas;
- vinul binecuvântat turnat peste colivă;
- vinul din care gustă participanții după pomenire;
- vasul ori sticla pregătită pentru una dintre aceste întrebuințări.
Aceste sensuri se suprapun, dar nu sunt identice. De aceea, când o parohie cere „paos”, familia trebuie să întrebe dacă este nevoie de vin simplu, de untdelemn separat sau de un amestec pregătit după o indicație concretă.
Prezentarea practică amplă se găsește în articolul Vinul, paosul și untdelemnul la înmormântare și parastas.
Paosul la înhumare
În rânduiala descrisă de cărțile funerare românești, preotul poate turna vin amestecat cu untdelemn peste trupul celui adormit înainte de închiderea sicriului. Dacă sicriul pleacă deja închis de acasă sau din capelă, gestul se săvârșește înainte de închidere; în alte situații poate avea loc la cimitir.
Practica actuală poate fi adaptată din motive sanitare, administrative sau tehnice. Preotul poate turna paosul peste acoperământ, peste sicriul închis sau poate folosi o altă formă permisă de împrejurări. Familia nu deschide singură sicriul și nu repetă gestul după plecarea preotului.
Vinul și untdelemnul amintesc de aromatele și balsamul cu care a fost cinstit trupul Mântuitorului și de grija cu care Biserica încredințează pământului trupul creștinului. Untdelemnul este legat de milă, har, vindecare și încheierea nevoințelor vieții.
Când preotul rostește cuvinte despre curățire, sensul este o cerere adresată lui Dumnezeu. Lichidul nu șterge material păcatele și nu produce automat iertarea celui adormit.
Paosul la parastas
La parastas, paosul poate fi vinul așezat lângă colivă, colac, pomelnic și lumânări. După rânduiala locului, preotul îl binecuvântează, toarnă puțin peste colivă în semnul crucii sau îl lasă între prinoase pentru a fi împărțit după slujbă.
În acest context, paosul este un prinos, nu băutura destinată mesei. Nu este necesară o cantitate mare și nici un vin scump. Este suficient vinul curat și potrivit cerut de parohie.
Legănarea colivei și a vasului cu paos în timpul cântării „Veșnica pomenire” exprimă rugăciunea și comuniunea celor prezenți. Mișcarea nu poartă sufletul spre cer și nu trebuie făcută într-un număr fix de ori.
Sensul mai larg al darurilor aduse la slujbă este explicat în pagina Ce înseamnă prinos și prinoase?.
Gustarea din paos
În unele comunități, după slujbă participanții gustă puțin din vinul binecuvântat. Obiceiul exprimă participarea la prinos și legătura de pomenire cu cel adormit.
Paosul nu este însă Sfânta Împărtășanie. Binecuvântarea vinului la parastas nu este consacrarea euharistică, iar vasul comun nu dobândește statut sacramental.
Din motive de igienă, vinul trebuie turnat dintr-o sticlă sau carafă în pahare separate. Folosirea aceleiași căni pentru toți poate transmite boli și nu este cerută de rânduiala bisericească.
Nimeni nu este obligat să guste. Pot refuza fără teamă copiii, șoferii, femeile însărcinate, persoanele aflate sub tratament, cei care suferă de dependență sau orice om care nu consumă alcool. Refuzul nu îl jignește pe cel adormit și nu micșorează rugăciunea.
Ce se aduce concret
Nu există o rețetă universală. Parohia poate cere:
- o sticlă de vin de struguri;
- vin și untdelemn în recipiente separate;
- un amestec pregătit după indicația preotului;
- numai vin pentru parastas;
- untdelemn ca prinos pentru biserică sau candelă.
Nu se adaugă parfumuri, uleiuri cosmetice, mirodenii ori alte substanțe. Băuturile spirtoase — țuica, rachiul, coniacul sau vodca — nu sunt paos.
În Republica Moldova, cuvântul poate fi folosit atât pentru amestecul de la înhumare, cât și pentru sticla de vin adusă la pomenire. În limba rusă nu există un echivalent liturgic unic; sensul este redat descriptiv prin „vin” sau „vin cu untdelemn folosit la înmormântare ori panihidă”.
Paosul nu este băutură pentru mort
Turnarea vinului sau a băuturilor tari pe pământ, pe cruce ori pe monument „ca să bea mortul” este un obicei diferit de actul liturgic. Sufletul nu consumă băuturi, iar alcoolul vărsat murdărește mormântul și întreține o înțelegere materială și superstițioasă a vieții de după moarte.
Nu se interpretează ca semne:
- felul în care vinul și uleiul se separă;
- cantitatea rămasă;
- vărsarea accidentală;
- spargerea sticlei;
- refuzul cuiva de a gusta;
- faptul că preotul nu a folosit paosul.
Acestea sunt împrejurări materiale. Paosul își păstrează rostul numai în legătură cu rugăciunea și rânduiala Bisericii, fără exces, teamă și atribuirea unei puteri magice vinului sau untdelemnului.