Bocitoarele și fanfara la înmormântare: ce spune Biserica?
Plânsul firesc nu este păcat, dar bocitoarele plătite, deznădejdea și fanfara nu fac parte din rânduiala ortodoxă a înmormântării.
Materiale cu eticheta «Obicei local și tradiție»: 40.
Plânsul firesc nu este păcat, dar bocitoarele plătite, deznădejdea și fanfara nu fac parte din rânduiala ortodoxă a înmormântării.
Cum deosebim rânduiala Bisericii de obiceiul local și superstiție, ce tradiții pot fi păstrate și ce practici trebuie evitate fără teamă.
De ce se leagă picioarele celui adormit, când se scoate piedica, ce înseamnă firul de ață și de ce ruperea cununiei este o superstiție.
Ce înseamnă podurile, lucrurile date peste sicriu sau mormânt și cocoșul ori găina peste groapă? Obicei, milostenie sau superstiție?
Credința ortodoxă nu învață că mortul se întoarce ca strigoi. Ce înseamnă obiceiurile cu pisica, apa, pragul și gesturile de apărare.
Se pun bani, fotografii, scrisori, pieptene sau alte lucruri în sicriu? Deosebirea dintre obiectele bisericești, amintire și superstiție.
Se sparge o cană sau se aruncă grâu, porumb ori bani când este scos mortul din casă? Sensul obiceiurilor și răspunsul creștin.
Cucuveaua, visele, urletul câinelui, obiectele căzute, soarele sau ploaia la înmormântare nu prezic moartea și nu arată soarta sufletului.
Cum deosebim rânduiala ortodoxă, obiceiul local și superstiția la înmormântare. Explicații despre gesturi, frici, semne și tradiții populare.
Răspunsuri despre semnele vremii, lumânări, oglinzi, apă, pisici, vise, strigoi, bani și alte obiceiuri populare legate de moarte și înmormântare.
Răspunsuri despre rostul pomenii, alegerea darurilor, hainele celui adormit, pachetele, binecuvântarea și situațiile în care pomana este refuzată sau simplificată.
Bocitoarele sunt femei care rostesc sau cântă bocete la moartea cuiva, iar bocetul funerar este o lamentație tradițională prin care se exprimă durerea și se evocă viața celui adormit.
Capătul este denumirea regională a unei pâini sau a unui colac funerar, de obicei însoțit de o lumânare și adus la înmormântare ori parastas.
Cățuia și cădelnița sunt vase în care se arde tămâie; cădelnița este obiectul liturgic purtat pe lanțuri de cleric, iar cățuia este un vas stabil folosit mai ales acasă sau în capelă.
Cununa răposatului este o fâșie cu icoane și rugăciuni așezată pe fruntea sau pe capul celui adormit, întâlnită mai ales în tradiția ortodoxă slavă.
Giulgiul este pânza în care trupul celui adormit este înfășurat sau acoperit, iar acoperământul funerar este denumirea mai largă pentru pânza ori vălul așezat peste trup în sicriu.
Podurile sau punțile sunt obiecte așezate în unele tradiții locale în calea sicriului și apoi împărțite, dar nu fac parte din rânduiala bisericească și nu reprezintă treceri materiale pentru suflet.
Praporul este un steag bisericesc cu Sfânta Cruce sau cu reprezentări iconografice, purtat în procesiuni și, după tradiția locului, în cortegiul funerar.
Ruperea cununiei este un obicei popular prin care se rupe deasupra soțului decedat o cunună sau un obiect simbolic, în credința că văduvul ori văduva va putea astfel să se recăsătorească.
Toiagul funerar este o lumânare lungă de ceară, strânsă de obicei în spirală sau în formă de colac și aprinsă lângă cel adormit în timpul slujbelor.